Asteptarea infrigurata a presei cu privire la solutia la care s-a ajuns privind tratativele Guvernului Tariceanu cu Fondul Monetar International s-a dovedit zadarnica, ziua promisa pentru clarificari oficiale in aceasta chestiune a fost depasita. Guvernul a primit raspunsul FMI la scrisoarea trimisa la Washington de catre ministrul Ionut Popescu. Ministrul finantelor a confirmat primirea raspunsului, insa nu a dorit sa faca vreo declaratie sau comentariu. Iata, insa, ca in seara zilei sorocite pentru clarificari, premierul l-a imputernicit pe Adriean Videanu, vice-premier demisionar si fost negociator-sef in relatia cu FMI, sa stea de vorba cu ziaristii. Vice-premierul demisionar declarase cu doua zile mai devreme ca Fondul ar fi acceptat in principiu un deficit de 0,7% din PIB, expertii sai fiind gata sa revina la Bucuresti pentru reluarea discutiilor. Atunci cind presedintele Basescu s-a aflat in vizita oficiala in SUA si a avut "consultari” cu staff-ul FMI, pe semne i-a impresionat cu salutul sau cu tot mai slaba acoperire:”Sa traiti, bine!” si astfel FMI-ul ar fi cedat o nesemnificativa citime din procentul aproape de zero privind deficitul bugetar. Mai mult, insa, A. Videanu, care si el s-a aflat atunci la sediul FMI, a mai declarat ca guvernul a hotarit sa ramina tare pe pozitii, sugerind ca partea romana insista pentru o relaxare a deficitului pina la 1% din PIB. Fapt, oarecum dezmintit de catre guvernatorul Isarescu, si el membru al acelei delegatii a presedintelui Basescu. Guvernatorul a facut o serie de comentarii la aceasta tema fara a pomeni insa vreun cuvind despre o flexibilizare a deficitului bugetar acceptat de FMI.

Asadar, declaratii in succesiune ametitoare si contradictorie sau cel putin confuza, fapt care a creat in mod firesc o anumita tensiune in jurul acestui subiect, sugerind ca realmente se contureaza o situatie grava. De pilda, in Parlament, unde s-au creat doua tabere: una care sustine renuntarea neintirziata la acord (idee la care s-a referit zilele trecute si ministrul finantelor Ionut Popescu), alta care crede ca guvernul nu va avea de ales. Poate tocmai la sugestia acestei de a doua opinii, ministrul Ionut Popescu a fost trimis din nou la Washington sa mai bata o indurare la "marea poarta” a FMI. Se pare ca se resimte un curent de incurajare dinspre Bruxelles, unde, de asemenea, s-a formulat opinia conform careia Comisia Europeana ar inclina spre o atitudine mai putin severa din partea Fondului. Iar alti opinenti europeni sustin ca o eventuala inghetare a acordului va fi sanctionata in raportul de tara asteptat in toamna.

Sint, insa, multi observatori care considera nejustificata insistenta FMI pentru o diminuare a tintei de deficit bugetar cu 0,3 puncte procentuale fata de nivelul dorit de guvern (0,7 - 1,0%). Ca suport sint invocate exemple ale tarilor vecine, care au dus-o nestingheriti in anii trecuti cu deficite mari atit in bugetul de stat, cit si in balanta externa. O exceptie pare sa fie Bulgaria, care tocmai a acceptat in negocierile cu Fondul stabilirea unei tinte de excendent bugetar pentru 2005 fata de un deficit de 0,5% din PIB prevazut initial.

Exista indreptatirea observatiei ca severitatea excesiva a Fondului isi gaseste explicatia de credibilitate a actualei echipe guvernamentale, incepind cu ministrii participanti direct la discutii si care, potrivit unor surse apropiate negocierilor, au impresionat in mod neplacut misiunea FMI prin nivelul tehnic scazut al pozitiilor exprimate. Poate fi mult adevar in aceasta consideratie, daca luam in calcul si alte aspecte in care s-a cam bilbiit echipa premierului Tariceanu in lunga sa luna de miere, contrariindu-l evident si pe presedintele Basescu. Severitatea FMI s-ar putea sa fie, de asemenea, un fel de pedeapsa pentru introducerea cotei unice, acceptata ca atare de Fond, desi nu fusese consultat in prealabil, iar de aici, se pare ca ar fi provocat redesenarea parametrilor bugetari ai tarii pe 2005.

Se apreciaza ca in jurul disputei privind nivelul cel mai potrivit al deficitului bugetar graviteaza estimari diferite referitoare la cresterea economica din acest an: 5,2% din calculele FMI si 6% din estimarile partii romane. Fondul are o teama ca de moarte de o supraincalzire a economiei romanesti ca urmare a cresterii deja foarte puternice a consumului, indezirabila in conditiile ascensiunii deficitului de cont curent. La rindul sau, partea romana invoca faptul ca acest deficit este finantat integral din investitii straine directe. in acelasi timp insa cresterea veniturilor disponibile ca urmare a aplicarii cotei unice, precum si aprecierea leului, creeaza presiuni suplimentare de crestere a consumului din import.

Pe de alta parte se pune si problema riscului diminuarii capacitatii Romaniei de a absorbi fonduri comunitare. Iar daca vine vorba de reducerea la maximum a cheltuielilor bugetare pentru incadrarea intr-un deficit cit mai strins dincolo de un anumit punct o astfel de austeritate mareste riscul sa creeze din nou arierate din cauza alocatiilor insuficiente.