Cautare

940 de rezultate pentru "nicu ceausescu" (2.80 secunde)
De pilda, in decembrie ’89, ura poporului a fost dirijata impotriva cuplului Ceausescu, ca si cand ei ar fi condus tara singuri, fara CC, fara prim-secretari (chiar de Iasi), fara lingatori de funduri, care au ajuns astazi politicieni democrati, fiindca limbile lor sunt prea uzate si ingalbenite ca sa mai poata fi folosite in acelasi scop.
Pentru ca acest politician, cel care a tinut sa precizeze ca familia Ceausescu „a intinat idealurile comunismului“, va avea mereu cosmaruri legate de evenimentele din decembrie 1989.
Poate fiindca, zeci de ani, s-a ordonat si intretinut oficial un cult desantat si pervers al personalitatii sale, care a ajuns sa fie asimilat cu "Cantarea Romaniei" (a lui Ceausescu, nu a lui Alecu Russo).
Putini isi mai amintesc de plenara CC la care Elena Ceausescu a "indicat" scriitorilor sa nu mai scrie despre Fat Frumos si Ileana Cosanzeana.
La fel ca Elena Ceausescu, surzii ii cer presedintelui "dovada". Nu este insa menirea presedintelui sa faca dosare. ßi nici nu se cade.
In fine, sub Ceausescu a inceput o vasta activitate de formare a "omului nou", devotat partidului, care gandea dupa cum indica partidul, si care trebuia sa multumeasca partidului fiindca acesta ii acorda niste conditii minime de viata.
Ne-am bucurat, de fapt, la fiecare "cadere de regim", fie ca a fost vorba de Ceausescu, Iliescu, Constantinescu. Am sperat de fiecare data ca gasim schimbarea pe care o doream cu totii (aproape toti).
La fel cum domnul Iliescu a ramas intiparit in mentalul romanilor ca fiind cel care "ne-a scapat de Ceausescu", Theodor Stolojan ramane prototipul premierului foarte serios, care a avut curajul sa-l infrunte pe Miron Cozma.
Ceea ce a facut Ceausescu cu bisericile ortodoxe demolate, mutate sau ingropate sub povara blocurilor comuniste sunt pe cale sa infaptuiasca acum si autoritatile liberalo-democrate.
In entuziasmul schimbarilor din 2004, numirea lui Razvan Ungureanu a produs in randul sustinatorilor Aliantei speranta ca Ministerul de Externe va fi altul decat cel structurat pe vechile cadre diplomaticesti mostenite din perioada lui Ceausescu.
Ajunsesera chiar aproape de un milion pe vremea lui Ceausescu, atunci cand nu trebuia sa faci nimic pentru ca sa ti se agate un titlu si o tinichea in piept.
A celor pentru care "a fi in rand cu lumea" reprezinta aproape o insulta. A celor care dau apa la moara nostalgicilor dupa "vremea lui Ceausescu".
Dar si Ceausescu, fiindca n-a distrus sobolanii, ceea ce le-a permis sa roada tot. E normal ca intr-o democratie sa apara opinii diferite;
Tot ce ne unise cu numai un an si jumatate in urma, in euforia de dupa caderea lui Ceausescu, se ruinase parca, devenise o amintire, lasand locul unui fel de razboi civil psihologic.
O umbra aparuta pe fata lui Ceausescu, la televizor, era de ajuns pentru a alimenta tot felul de speculatii soptite.
Sau vechii lui amici de pe vremea cand conlucra cu Securitatea lui Ceausescu. Ancheta pe aici ar trebui sa caute complicitati.
A da toata vina pe Basescu (si, partial, si asupra Monicai Macovei) este, ca si in cazul lui Ceausescu, cea mai simpla cale pentru ajunge din nou la putere (unde sunt privatizarile de altadata, unde sunt sertarele in care dormeau dosarele!).
Daca in opt ani (1970-1978) Ceausescu a facut patru vizite oficiale in SUA, tot in opt ani (1998-2006) trei presedinti ai Roma-niei au insumat tot atatea vizite.
In decembrie 1989, cand au murit sotii Ceausescu, noi, printr-un fel de complicitate comuna, i-am investit cu rolul de tapi ispasitori.
Din perspectiva problemelor de sanatate, romanul nostru este inca un om in putere, parca in ciuda guvernelor de pana acum, astfel ca in ultimii doi ani o buna "parte" din el nu a fost internata in spital (60%), numai ca "partea" care a ajuns acolo (39%) aduce infernalului sistem de sanatate romanesc aceleasi acuze de la Ceausescu incoace:
google-analytics.com