Cautare

14827 de rezultate pentru "stri" (2.75 secunde)
Propunerea legislativa a deputatului independent Nati Meir privind gratierea colectiva a fost dezbatuta ieri, cu patima, in cadrul Comisiei juridice a Senatului.
Consiliul European a consfintit, odata cu intrarea Romaniei si a Bulgariei in Uniune, predarea stafetei la presedintia celor 25 catre cel mai mare stat din Uniune, Germania.
El va fi nepasator, necalculat, surazator, fara grija si increzator in Dumnezeu si in lucrurile mici si in cele mai grave.
Un surub, extrem de puternic, ii stringe in peisaj pe niste sindicalisti care ani de zile si-au dat la cap.
Entuziasmul popular care ar fi trebuit sa explodeze la vestea ca nimic nu mai sta in calea aderarii Romaniei la UE nu se prea simte.
Guvernantii nostri nu obosesc sa demonstreze ca ei "se bat" pentru a convinge autoritatile apusene sa nu puna bariere in calea romanilor dornici sa munceasca in Europa.
Tot mai multi politicieni se lauda ca partidul pe care il reprezinta a muncit cel mai mult pentru ca Romania sa fie primita in Uniunea Europeana.
De multe ori, am senzatia ca anumite luari de pozitie, decizii, chiar fapte concrete cum ar fi privatizarile, nu sunt doar o initiativa a autoritatilor de la Bucuresti.
De fiecare data, la sfarsit de an, se lasa cu asa o vaicareala, un scandal, tipete, strigaturi conjugale, conferinte de presa.
Zice Basescu presedintele ca Uniunea Europeana este ca un restaurant de cinci stele pentru noi, romanii. Un restaurant select, in care nu poti intra oricum, in care trebuie sa iti vezi lungul nasului, sa nu iti atragi dispretul comesenilor si sa te intinzi cat iti este plapuma.
A inceput strechea, strechea din preajma Craciunului. Se manifesta acut si vizibil la clasicii in viata ai scandalului, dar insidios printre noi, cei normali.
Incep sa ma plictiseasca emisiunile ridicate la rang de mare descopreire a anului. Cica voturile romanilor au desemnat - ura!
Dupa toate cele intamplate luni in parlament, am ajuns sa vorbim mai mult despre Vadim Tudor si ce a facut el decat despre condamnarea comunismului si ce a insemnat acest moment.
De fiecare data, la sfirsitul fiecarui an, toti ne facem bilantul unui an in care evenimentele au abundat in varietatea lor.
Dragi tovarasi si pretini! Se implinesc 17 ani de cand ati iesit pe strazi fluturand tricolorul decupat, racnind: "Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" si "Dictatorul a fugit!".
Preocupati de lupta pentru fotolii, de acapararea domeniilor banoase din guvern, de galceava marunta si de loviturile sub centura aplicate aliatilor, politicienii puterii ignora intentionat interesele tarii in favoarea propriilor aranjamente, dispretuind importanta prezentului si lasand la voia intamplarii viitorul.
Joi a fost “impuscat” directorul societatii Apa Canal, Ion Stefan. La ultima sedinta a Consiliului Local, conservatorii si pesedistii au pus mina de la mina pentru a stringe voturile necesare demiterii lui Ion Stefan.
Navigand la intamplare pe internet, am gasit o scrisoare expediata de dincolo. Recunosc, am citit-o. Ceea ce m-a facut sa ma simt ca in tinerete, cand orice scrisoare trimisa de dincolo era citita mai intai de altii.
Formula din titlul acestui editorial este mai veche, dar ea a fost readusa in constiinta postrevolutionara a romanilor la inceputul anului 1990 de nimeni altul decat Petre Roman.
google-analytics.com