Radu Enache publica in Saptamana Financiara articolul "Razboiul din PSD - faza bataliilor tactice", pe care il puteti citi in continuare.
'Consiliul National al PSD a fost un eveniment tactic. Asa cum banuiam, lucrurile nu s-au transat, nici macar nu s-a trecut dincolo de o anumita cristalizare a alternativelor, dar, ca o noutate la care nu ma asteptam, protagonistii au avut discursuri mult mai directe. Cand spun directe vreau sa subliniez ca ele au parut a fi adresate nu numai celor din sala, ci mai degraba celor care urmau sa le vada seara la televizor sau a doua zi, in comentariile din presa. Cu toate apelurile diversilor lideri de a se discuta asupra principiilor, ceea ce s-a comunicat nu au fost principiile, ci persoanele.
Noutatea majora a fost anuntarea oficiala a candidaturii lui Adrian Nastase. Noutatea minora a fost discursul moale si foarte slab mediatizat al lui Cristian Diaconescu. Despre Ion Iliescu, al carui discurs nu poate fi numit o noutate, voi vorbi separat, cu alta ocazie.

Razboiul dintre Mircea Geoana si mass-media

Trebuie sa spun de la bun inceput ca am urmarit lucrarile Consiliului, ca un ceta tean obisnuit, in presa. Fac aceasta precizare pentru ca, in general, presa prezinta partea spectaculoasa, de suprafata, a evenimentelor. In cazul de fata, nu e greu de observat ca, dupa 6 decembrie, majoritatea presei il trateaza pe Mircea Geoana cu un fel de bemol. (Intr-un fel, este explicabil, pentru ca acea parte a presei care i-a sustinut candidatura - sau, mai bine zis, a fost antibasesciana - s-a simtit inselata de prestatia si mai ales de greselile candidatului PSD. Pe de alta parte, presa pro-Basescu si-a prelungit euforia, turnand in capul lui Geoana toate rezervele de sarcasm ramase in urma campaniei. In fine, tabara pro-Geoana, puternica in teritoriu, are mult mai putina atractivitate pentru presa centrala decat diversii adversari ai - inca - presedintelui PSD.)
Nu putem spune in ce masura imaginea in media a Consiliului National corespunde cu sentimentele sau convingerile cu care delegatii la Consiliu au plecat spre case. A jungem, astfel, la o chestiune fundamentala a societatii contemporane, si anume rolul presei. Presa nu mai este de mult doar o oglinda a realitatii, ci a devenit un actor care influenteaza direct evenimentele despre care vorbeste. (Asta a spus-o McLuhan! Dar ma indepartez de la subiect!) S-a spus, in campania prezidentiala recent incheiata, ca Traian Basescu a realizat o premiera nationala (daca nu chiar internationala): a castigat impotriva presei. Nu sunt de acord cu o asemenea judecata. A existat o larga coalitie de presa anti-Basescu, dar ea nu a fost nici totala si nici omogena. De fapt, presa traditionala anti-PSD a continuat sa fie, mascat, si anti-Geoana. Ceea ce s-a vazut mai ales intre cele doua tururi de scrutin. Mai mult, Traian Basescu a castigat detasat in new-media, asa cum mi-au argumentat - cu cifre concrete! - observatorii blogosferei si ai razboiului de pe net.
Am facut aceasta lunga paranteza pentru ca alegerile din PSD vor atarna, de fapt, de rezultatul razboiului dintre Mircea Geoana si mass-media.

Candidaturile secundare

Asa cum spuneam si saptamana trecuta, mi-e greu si nici nu e foarte profesionist sa fac pronosticuri asupra situatiei din bucataria social-de mocrata. Ceea ce se vede ca o tendinta generala este ca in urmatoarele doua saptamani cele doua candidaturi, a lui Geoana si a lui Nastase, se vor detasa de restul.
Vreau sa incep insa prin a vorbi despre "rest".
In urma cu cinci ani, scriam ca Miron Mitrea are profilul cel mai potrivit pentru a conduce PSD. Are un discurs direct, deschis si transant, e un bun organizator, cu priza la membrii simpli din teritoriu, are o experienta politica bogata, un instinct politic remarcabil si o viziune corecta asupra stangii romanesti. In ultimii ani, Miron Mitrea a dat dovada insa de o pasivitate greu de explicat. Ca in PSD, ca si in toate celelalte partide, exista invidii, antipatii si razboaie subterane e cert. Ca, in aceste conditii, ar exista o cabala impotriva unui lider iesit din primul cerc al puterii (cum e Miron Mitrea) e, de asemenea, imaginabil. Puterea unui lider sta insa tocmai in capacitatea de a actiona in lipsa resurselor. Miron Mitrea a pierdut, practic, trei ani. In acest moment, chiar daca nu-si va retrage candidatura, el va fi nevoit sa se alature in final taberei Nastase, indiferent care va fi rezultatul de la Congres.
Cristian Diaconescu este, in peisajul PSD, un utopic in sensul cel mai literal al cuvantului. Adica nu-si gaseste locul. Desi a fost promovat cu entuziasm in mai multe talkshow-uri din ultima perioada, Diaconescu pare sa nu aiba niciun fel de radacina in solul adanc al social-democratiei. Candidatura sa a aparut, in mare masura, in contextul in care, pe de-o parte, era nevoie de o figura mai noua si, pe de alta parte, in situatia in care pentru foarte multi lideri de opinie definitia presedintelui ideal al PSD il avea ca gen proxim pe Mircea Geoana si ca diferenta specifica toate tinichelele legate de coada acestuia, de la spusa lui Ion Iliescu pana la vizita la Vantu si flacara violet. Cristian Diaconescu nu reuseste insa sa trezeasca entuziasm. El a fost un ministru onorabil si ar putea fi, de exemplu, un excelent comisar european. Dar, cel putin deocamdata, nu are capacitatea de a negocia (in sensul cel mai larg al acestui cuvant) cu atat de diferitii (in cuget si simtiri) lideri PSD.

Taberele principale

Adrian Nastase a intrat in lupta cam tarziu. Problemele de imagine ale fostului premier nu se regasesc la nivelul membrilor si/sau simpatizantilor PSD, ci la nivelul publicului general. Dosarele, matusa Tamara, termopanele, piticii de gradina, caciulitele si tot corul presei care l-a demonizat din 2004 pana acum nu aveau cum sa nu lase urme. Oarecum surprinzator, un studiu sociologic arata ca increderea in Adrian Nastase este minima la segmentul de electorat cu varste cuprinse intre 18 si 25 de ani, adica persoane care, la momentul 2004-2005, nu aveau suficienta anvergura pentru a intelege contextul politic. Dimpotriva, la segmentul cu varste cuprinse intre 35 si 45 de ani, adica acel segment care l-a votat cel mai mult pe Traian Basescu, increderea in Adrian Nastase are o valoare relativ normala, similara cu a unui Vasile Blaga, de exemplu.
De ce spun ca Adrian Nastase s-a lansat tarziu? Pentru ca sansa sa de a castiga competitia cu Mircea Geoana este legata de masura in care electoratul volatil al PSD ar putea da acest semnal catre membrii de partid. Cu alte cuvinte, daca acea parte a electoratului Romaniei care nu a votat cu PD-L si Traian Basescu si-ar exprima favorabilitatea pentru Adrian Nastase, atunci aceasta presiune ar putea in fluenta membrii si liderii PSD din teritoriu si, in ultima instanta, delegatii de la Congres. Acest mecanism are insa nevoie de timp. Oamenii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca Nastase candideaza si, mai mult decat atat, trebuie sa inteleaga si sa accepte niste mesaje-forta ale candidatului. In doar doua saptamani cate mai sunt pana la Congres, ecoul hotararii lui Adrian Nastase este limitat. El nu va putea face turul filialelor si va fi nevoit sa apara cat mai mult la televizor, acolo unde contextul (moderatori si alti invitati) nu ii este intotdeauna favorabil.
Mircea Geoana este, deocamdata, candidatul cu prima sansa. Nu cred ca are sprijinul celor 39 de filiale pe care le-a numarat Constantin Nita, dar e cert ca majoritatea liderilor din teritoriu s-au simtit mai bine in perioada Geoana decat in perioada Nastase. Mai mult decat atat, in toti acesti ani, dar mai ales in campania electorala, Mircea Geoana a pastrat un contact constant cu teritoriul si a putut fi vazut si ascultat in mod direct de acei membri simpli care, pana la urma, ge┬Čnereaza "atmosfera" unor alegeri. (Multi cititori vor spune ca parerea membrilor simpli nu conteaza in contextul in care liderii sunt "baroni" si isi selecteaza atent delegatii la Congres. Le raspund: "da, aveti dreptate", dar nu atunci cand presiunea din exterior depaseste o anumita limita!)
Marele defect al lui Mircea Geoana este legat de aparitiile televizate. Nu stiu daca e o ca renta personala sau daca asta ii vine de la consilierii de imagine. Dar aparitiile lui Mircea Geoana la televiziune au aratat, de fiecare data, o anume doza de artificial, de neconvingator. Atunci cand a fost invitat singur, moderatorii au fost, indeobste, prevenitori, iar atunci cand a aparut impreuna cu diversi adversari (inclusiv, si mai ales, in dezbaterile din campanie) a dezamagit.
Deci, daca ar fi sa judecam in termeni tactici, ma astept ca in urmatoarele doua saptamani Mircea Geoana sa bata tara in lung si-n lat si sa apara cat mai putin la televizor.'