Iulian Badea publica in "Cronica Romana" articolul intitulat "Oportunism si consecinte", pe care il puteti citi in continuare.
'Ii vedem in fiecare zi. Inunda paginile ziarelor, jurnalele de stiri. Dornici de cat mai multe privilegii, influenta, Putere. Robii propriilor interese, obsedati de capatuiala, capabili sa calce fara scrupule peste cadavrele milioanelor de romani. Ei sunt actorii politici, liderii care de peste 20 de ani se joaca cu soarta Romaniei. Se cred mai presus de lege, se simt ofensati cand li se cer explicatii pentru scandalurile pe care le declanseaza, pentru jaful generalizat ce ii are in prim-plan sau pentru mocirla compromisurilor in care prefera sa se afunde. Credibilitatea lor a depasit de mult cota de avarie. Fripturisti de duzina, oportunisti incapabili sa inteleaga ca menirea lor este alta, tot mai parveniti cu fiecare zi in care se afla acolo la varf, in ecuatia celor puternici ce se cred stalpii societatii. Fiecare dintre ei, cu prea putine, mult prea putine exceptii, isi atarna pe costumele de firma pretul la care pot fi cumparati.
Totul se negociaza, totul se poate obtine pe scena politica autohtona. Guvernarea atrage, Puterea seduce, iar statutul de parlamentar al unui partid de Opozitie nu poate reprezenta o solutie satisfacatoare, mai ales pe perioada de criza. Tot mai putini rezista cantecelor de sirena ale Puterii. Astfel, doua duzini de senatori si deputati din PSD si PNL au ales sa ia parte la actul guvernarii. Sa sustina guvernul. In niciun caz neconditionat, doar pentru ca Oprea, Diaconescu, Nicolicea si ceilalti ar fi animati de vreun gand nobil in care cetateanul reprezinta singura prioritate. Toti au pretul lor. Mai mare, mai mic. Toti au interese, cheltuieli, rude, clientela ce le-a sustinut financiar campania. Asa ca oferta venita din Modrogan, obligatoriu cu acordul Cotroceniului, a fost una de nerefuzat. Justitia anului 2010 te poate convinge foarte rapid sa alegi tabara. Ca si criza asta blestemata, ce iti poate reduce pana la cote inacceptabile bugetul cheltuielilor personale. Asa ca, directia catre Putere are sens unic.
In tot acest timp, continui insa sa vorbesti. Sa acuzi faptul ca partidul nu te sprijina si nu te mai regasesti in doctrina sa. De asemenea, incepi sa sustii tot mai transant ca populatia s-a saturat de scandaluri, ca se doreste stabilitate politica. Un teatru al absurdului in care nu mai crede, sunt convins, nimeni. Guvernarea continua sa isi demonstreze incompetenta crasa. Imprumuturile disperate cresc, pana la cote alarmante, indatorarea publica. Numai asa, insa, mai pot fi platite salariile si pensiile. Nu exista solutii economice, nu exista responsabilitate. Doar o demagogie uriasa, dublata de un tupeu din ce in ce mai ofensator. Guvernantii nu par dispusi sa se apuce de treaba. Nici nu stii, de altfel, cat reprezinta incompetenta si cat rea vointa. In mod cert, ambele se simt ca la ele acasa la Palatul Victoria. Acolo unde diversiunile si iluziile tin locul solutiilor de combatere a crizei. Clica de profitori imbracati in costume portocalii nu poate renunta la dependenta de FMI. Boc, Videanu, Berceanu si ceilalti ar trebui, macar in al doisprezecelea ceas, sa inteleaga ca in cazul in care economia nu va fi revigorata fara credite externe, prin revitalizarea exporturilor si scaderea fiscalitatii, drama Romaniei va continua sa se adanceasca. Iar nemultumirile populatiei pot depasi granita iluzorie a stabilitatii parlamentare, in spatele careia se ascund actualii guvernanti.'