Constiinta unui Liberal de Stanga: Europa, bre!

Summitul Consiliului European a dovedit ca in Europa ajungerea la un consens este din ce in ce mai greu de realizat. De ce? Pentru ca nu mai avem de-a face cu neintelegeri privitoate la alocatiile bugetare. Acum se infrunta viziuni despre viitorul Europei. Faptul ca aceste viziuni sunt ascunse in spatele unor chicite de contabilitate nu face decat sa complice lucrurile. Marea finanta internationala, in numele careia vorbeste Cameron, cea care vrea sa reduca proiectul european la doar un spatiu de liber-schimb, este pe care sa distruga UE, vazuta ca un instrument de reglementare prea puternic, pentru a fi pe placul ei. De aici intrebarea: pe cine reprezinta, de fapt, sefii de stat si de guvern stransi din vreme in vreme la Bruxelles?
Legat de asta: care a fost, de fapt, pozitia Romaniei, pe care Traian Basescu se zice c-ar fi sustinut-o la Consiliul European? Sigur, nu s-a intrebuintat prea mult, si nu s-a batut pentru banii europeni. Am luat-o in mana cu deplin succes! Dar cum spuneam, nu banii sunt acum miza, ci viitorul Europei. Care este viziunea Romaniei? Care ne sunt aliatii? Ce vrem, de fapt, de la aceasta constructie? Singurele pozitii cat de cat clare, exprimate de Traian Basescu, privesc tot aspecte economice, gen Tratatul Fiscal, care oricum nu ne sunt de ajutor, pentru ca privesc in primul rand statele din zona euro. Noua ne aduc ponoase, si niciun folos.
Refuzul lui Basescu de a semna, alaturi de Ponta, Antonescu si Zgonea, scrisoarea catre liderii europeni privitoare la Schengen este nejustificat. Daca vrea sa ne spuna ca aceasta scrisoare i-ar fi "suparat" pe ceilalti lideri, si i-ar fi redus "capacitatea" de negociere, ne minte. Capacitatea lui de negociere este zero! El nu negociaza, el voteaza dupa cum ii arata Merkel cu destu! Iar marea majoritate a aliderilor europeni sprijina Romania in efortul de aderare la acest spatiu. Este vorba doar de pozitia negativa a Olandei, desi cred ca si aceasta opozitie a devenit o problema de orgoliu, nu una motivata tehnic sau politic. Si, ii place sau nu lui Basescu, aceasta intarziere, care este un esec, i se datoreaza, si nu doar lui, ci si guvernului Boc. Se stiau pozitiile Finlandei, Olandei, Frantei si Germaniei inca din 2010.
Colac peste pupaza, nu avem nimic mai bun de facut decat sa redeschidem o discutie inutila, si lipsita de sens, inceputa de ministrul de externe Baconschi, referitoare la Croatia, si legata de Schengen. Acum Monica Macovei cere MCV si pentru Croatia, pentru a infuria inca o data Germania, cel mai puternic sponsor al aderarii Croatiei la UE. Aceasta dualitate a politicii externe, cu un centru la Cotroceni, si cu altul la Guvern, ne pune adesea in situatii imposibile. De aceea este urgenta modificarea Constitutiei si precizarea stricta a limitelor de competenta pentru fiecare institutie a statului roman. Deocamdata multe dintre interesele noastre au ajuns la remorca PPE si a unora de la Bruxelles, care joaca in aceeasi echipa cu PPE.
In rest, suntem ca in bancul ala cu bicicleta si Volga, de lsa Radio Erevan: nu ni s-a dat, ci ni s-a luat, dar oricum nu conteaza: Parlamentul European este furios, si sunt mari sanse sa vedem un nou buget european. Cu norocul nostru spart in cur, avem destule sanse sa plangem dupa bugetul asta mutilat. Europa, bre!