voxpublica.realitatea.net:Basescu din lacrima. Sursele puterii si "suportabilitatea populara" (Autor: Mihai Gotiu)

Da, precum in frumoasele noastre basme, Traian Basescu s-a nascut presedinte dintr-o lacrima. Cea pe care a varsat-o pe umarul lui "Draga Stolo", intr-un moment ale carui cauze reale au ramas, dincolo de speculatii, necunoscute opiniei publice. De ce s-a retras Theodor Stolojan (cine si ce l-a determinat) din cursa presedintiala ramane un mister a carui explicatie de genul "Basescu avea mai multe sanse" nu prea sta in picioare. Pe de o parte, sansele nu se schimba de la o saptamana la alta, pe de alta parte, e pur speculativa ideea ca Basescu a "tras in sus" Alianta D.A. - si nu invers - in conditiile in care, in primul tur, intre scorul inregistrat de Basescu si cel al Aliantei D.A. nu a existat o diferenta semnificativa. Strict ca opinie personala, consider ca, in 2004 (fara a neglija aportul substantial adus de Basescu si PD), principalul motor al Aliantei D.A. a fost PNL, ca alternativa de dreapta la guvernarea autoritara de stanga Nastase-Iliescu, in conditiile in care PD era departe de a fi perceput public ca o formatiune de dreapta).
Misterul shift-ului care l-a propulsat pe Traian Basescu in prim-plan nu a fost singurul moment controversat al originii puterii acestuia. A urmat desemnarea premierului si formarea majoritatii guvernamentale, la limita constitutionalitatii, ba chiar cu un piciorus pe dinafara, tinand cont ca formatiunea care castigase alegerile era Uniunea Nationala PSD + PUR, cu 37%, fata de Alianta D.A., care obtinuse 31%. Diferenta a fost data insa de faptul ca, in acel moment, Romania nu era membra a UE, pentru a fi "trasa de urechi" de Comisia Europeana (oricum, Nastase si, in special, Iliescu nu erau niste persoane prea simpatice in Vest), iar pe plan national trend-ul la nivelul opiniei publice vizibile (prin mass-media) era evident pentru o schimbare, astfel ca nu s-a mai ajuns la disecarea in 4×4 ale fiecarui articol si cuvant ale Constitutiei, legilor si regulamentelor.
Daca readuc in discutii aceste momente ale originii puterii lui Traian Basescu o fac pentru a intelege ca, in ciuda unei aparente tehnicitati a Constitutiei si ale legilor dintr-un sistem de drept, aprecierea si interpretarea normelor acestuia (respectiv atribuirea calificativelor de "legal" sau "constitutional" unor fapte sau actiuni) implica si o mare doza de subiectivism. Singurul mod de obiectivare este sa aplici aceeasi moneda, aceeasi interpretare in situatii diferite. Cine nu a fost deranjat ori chiar daca a fost deranjat a acceptat acel mod de preluare a puteriii de catre Traian Basescu n-ar fi cazul sa strige acum "lovitura de stat".
Cel putin, din acest punct de vedere, primul care trebuie ascultat e chiar Traian Basescu, care s-a conformat jocului, a fost prezent in Parlament la sedintele de suspendare si, in declaratiile din ultimele zile, a transmis un mesaj clar si repetat impotriva boicotarii Referendumului, intelegand ca validarea acestuia (indiferent de rezultat) e singura solutie de stopare a actualei crize politice.
Desigur, se poate discuta despre grade ale alunecarii piciorusului pe langa lege si Constitutie. Celor care fac asemenea comparatii si ajung la concluzia ca acum ar fi "mai grav", "mai mult" sau, cu alte cuvinte, "mai ilegal" sau "anti-constitutional", le aduc un singur contra-argument: cu siguranta este "mai putin anti-democratic". Spre deosebire de 2004, de aceasta data preluarea puterii absolute se poate face printr-un vot popular. Și, din punct de vedere democratic, votul popular este singurul mai presus de lege (la alegerile generale, cetatenii isi aleg reprezentantii in Parlament, pentru a face legi; prin referendum cetatenii fac legea direct1, iar cei care ii reprezinta nu au dreptul sa ignore acest lucru).
***
Pe de alta parte, exista si o obiectivare istorica. Mai exact o analiza a efectelor produse de o anumita interpretare a legii (implicit si a normelor Constitutionale) si de actiunile care au decurs din asta. Privind ce s-a intamplat in ultimii opt ani, se pot pune cateva concluzii.
Incepandu-si mandatul cu o actiune in forta, care a primit un acord tacit din partea societatii civile (dincolo de acuzatiile adversarilor politici, societatea civila a fost mai degraba muta), Traian Basescu a continuat la fel. S-a jucat cu Guvernele si legile dupa propria dorinta si propriile interese (a initiat informal si a sustinut asumari de raspundere guvernamentala, ocolind procesul democratic, in domenii extrem de importante - de la educatie, la strategii de exploatare a resurselor, la dreptul muncii, legile austeritatii etc.). In toamna lui 2009 a ignorat pur si simplu majoritatea parlamentara si l-a mentinut ca premier pe Emil Boc. A trecut cu nonsalanta peste "numaratoarea lui Anastase" (un alt maxim al ignorarii oricaror reguli democratice). A promovat si sustinut in functie o sferto-docta ca Elena Udrea ori si-a promovat fiica analfabeta functional in Parlamentul European (care nu intelege ce citeste - de unde si interventiile absolut halucinante la luarile de cuvant). Și-a permis sa faca lobby repetat si obsesiv (si chiar mai mult decat lobby), in ciuda functiei pe care o ocupa, pentru interesele unor companii straine. Iar in privinta independentei sau autonomiei institutiilor, cazul Marius Oprea ar trebui sa-i faca sa-si lase privirile in pamant pe toti cei care acum sar in sprijinul lui Tismaneanu ori Patapievici, dar atunci au tacut.
Daca va intrebati cum au fost posibile toate acestea, raspunsul l-a oferit aseara, la Realitatea TV, chiar Traian Basescu: pentru ca poporul a suportat. In 2007 l-a reconfirmat, iar ulterior s-a multumit sa "protesteze pasnic" (pe lista de partid ori de sindicat). Basescu a recunoscut ca decizia de a retrage Legea Sanatatii, in ianuarie 2012, a venit in urma reactiei populare2. "Am atins o limita a suportabilitatii. Am trecut societatea printr-o serie de masuri extrem de dure, pentru care nu era pregatita. In ianuarie 2012 s-a atins limita suportabilitatii", a spus Traian Basescu, care a adaugat ca regreta si interventia de atunci, in direct tot la Realitatea TV, cu "ghici ghicitoarea mea?" (intrebare retorica, legata de demisia/demiterea lui Raed Arafat). De fapt, NU o noua Lege a Sanatatii votata "pe repede inainte" a fost problema, ci un nou abuz (indepartarea din functie si reducerea la tacere a vocii critice a lui Raed Arafat). Nu legea (care doar ce incepuse sa fie dezbatuta si inteleasa), ci abuzul a fost "butonul" care a atins limita suportabilitatii populare.
***
Și de aici rezulta marea dilema a Referendumului de pe 29 iunie 2012. Pe de o parte, votand "NU" (impotriva demiterii), legitimezi toate aceste derapaje si masuri autoritare ale lui Traian Basescu. Le treci la categoria "suparari", dupa cum el insusi le califica. Ii oferi (la fel ca in 2004 - prin lipsa de reactie - si 2007 - prin vot popular) puterea de a merge mai departe la fel. Iti auto-impui un nou prag de suportabilitate. Mai mult, creezi premisele unor noi incercari de preluare a Puterii de genul celor puse in practica de USL (a caror "legitimitate" se prevaleaza tocmai de "legitimitatea" actiunilor similare de preluare si exercitare a Puterii ale predecesorilor).
Pe de alta parte, votand "DA" (pentru demitere) oferi o putere din nou extrem de controlat succesorilor. Fara a avea vreo garantie ca totul se opreste la momentul preluarii puterii, fara alte recidive.
Un raspuns posibil pentru iesirea din acest cerc vicios vine din scopul pe care fiecare (din nou apreciere subiectiva) il atribuie Referendumului: de sanctionare (cu mesajul implicit transmis succesorilor: "ca le va veni si lor randul") sau de arbitraj intre cele doua grupuri de putere (incercand aproape imposibilul: sa stabilesti "grade de vinovatie" pentru fiecare in parte, si sa votezi in favoarea celui "mai putin vinovat" sau "mai putin periculos"). Asupra acestei alegeri voi mai reveni insa.
Note:
Chiar daca nu sunt de acord cu Parlamentul unicameral si atat mai putin cu modul in care s-a desfasurat referendumul cu privire la acesta, votul popular din 2009 trebuia obligatoriu respectat de catre Parlament. Nerespectarea acelui rezultat este, poate, cel mai grav atac la adresa democratiei de dupa 92, pentru ca creeaza un precedent extrem de grav de nerespectare a vointei populare explicit si direct exprimate. Pe de alta parte, atunci cand face trimitere la nerespectarea rezultatului referendumului din 2009, Traian Basescu si sustinatorii lui ar trebui sa aminteasca si cine a avut majoritatea parlamentara pana in urma cu doua luni. Mai exact cine poarta principala responsabilitate pentru ignorarea votului popular. In conditiile in care legi organice mult mai putin importante (din punctul de vedere al respectarii democratiei) au trecut prin asumarea raspunderii Guvernului.
Prin cele afirmate aseara, Basescu a recunoscut, implicit, in premiera, si ca debarcarea Guvernului Boc a venit ca reactie la presiunea strazii, nu ca urmare unui asa-zise strategii stabilite inca din toamna trecuta.