Jurnalul National: Basescule, nici nu stii cat de criminal incepi sa fii!
Declaratia lui Adrian Nastase, cu cateva ore inaintea evenimentelor dramatice de miercuri. Ce gandea si ce isi dorea de ziua sa

Acestea sunt gandurile lui Adrian Nastase, transmise Jurnalului National cu cateva ore inaintea evenimentelor dramatice de miercuri. Materialul era destinat rubricii noastre "Astazi e ziua ta". Reproducem integral textul lui Adrian Nastase, care maine implineste 62 de ani.
" Mai in gluma, mai in serios, as spune ca, la cate s-au scris si vorbit in ultimii ani despre mine, sunt ca o carte deschisa. Acesta este, de altfel, unul din riscurile vietii politice, faptul ca esti in permanenta in vizorul opiniei publice. Iar cand nu stau colegii dumneavoastra din presa cu ochii pe noi, stau alti baieti cu ochiul si timpanul atintite atent. Din pacate fara succes pentru ei, pentru simplul motiv ca intotdeauna am fost transparent cu toate aspectele si palierele vietii mele. De la pasiuni personale la incercari profesionale, cei care au vrut sa afle detalii despre viata mea au avut in mine un partener de dialog. Mi-am pus pasaje mari din trecutul meu pe Internet, pe site, pe blog si, mai nou, pe pagina de Facebook. Astfel, lumea a avut ocazia sa afle ca nu imi plac doar tablourile, ci am o pasiune pentru apicultura, ca mi-am petrecut buna parte a copilariei in vie, la cules de struguri, ca nu ma dau in laturi de la muncile gospodaresti atunci cand sunt la Cornu, ca, in fine, incerc pe cat se poate de mult sa am o viata normala, in cadrul careia sa ma gandesc cu incredere si speranta la ziua de maine si sa nu regret niciodata ziua de ieri.
Mi-ar face mare placere sa cred ca nu implinesc, neaparat, acesti 62 de ani, ci ca ei au darul de a ma implini pe mine, in sensul in care, fiecare inel care se adauga la trunchiul varstei vine si cu un plus de verticalitate, intelepciune si buna perceptie a mediului din jur. Peste 365 de zile mi-as dori sa vad un om mai puternic si mai energic ca la 62 de ani si mai putin intelept ca la 64 de ani. Iar in toate aceste zile sper sa am, cat mai mult posibil, familia alaturi de mine.
Din punct de vedere profesional, politic, am mai spus-o si o repet, nu am ce regreta. Fiecare decizie pe care am luat-o trebuie privita in contextul mai amplu al acelor vremuri, iar istoria va avea grija, sunt convins de asta, sa aduca ordine la nivelul perceptiei publice, in acest sens. Pentru ca, in cazul meu, argumentele politice se bazeaza pe cifre, pe rezultate, nu pe vorbarie politicianista sau propaganda. Asta nu inseamna ca nu am invatat din fiecare lectie pe care politica mi-a dat-o. Daca ar fi sa regret, insa, ceva, trecand din planul profesional in plan personal, este transferul vendettei politice asupra familiei mele. Este ceea ce nu i-as dori nimanui, nici macar celui mare adversar politic de-al meu. Pe de alta parte, cea mai mare implinire politica este, fara indoiala, guvernarea 2000-2004, una din cele mai de succes perioade pe care tara noastra le-a traversat in ultimele decenii. Nu o spun doar eu. Au recunoscut-o, cu subiect si predicat, pana si adversarii mei politici. Motiv pentru care, apropo de lectii invatate din politica, am renuntat sa mai cred in coincidente.
Cu toate ca, cel mai probabil, in acea perioada, Internetul isi va fi gasit o alta forma de existenta, cred ca buna parte din "mostenirea" pe care o las generatiilor urmatoare este reprezentata de gandurile pe care le public in acest moment pe blogul personal. O platforma pe care, nu de putine ori, am considerat-o un soi de memorie externa a mea, locul unde subiectele zilei, dar si cele trecute, peste care s-a asternut o forma de negura de peste ani, au fost supuse analizei si dezbaterii. Tocmai de aceea, mi-ar placea ca generatiile viitoare sa stie ca mi-a placut sa scriu. La fel de mult, insa, mi-ar face o mare placere sa stiu, de la cei care ne urmeaza, ca le place sa citeasca, ca peste 100 de ani nu vom trece la o cultura auditiva, ca vom rezerva un rol la fel de important cititului. In rest, sper ca anii urmatori sa reprezinte filtrul tuturor informatiilor aruncate gratuit in spatiul public, o perioada in care sa se faca diferentierea mai clara intre adevar si neghina falsitatii, in care fiecare dintre noi sa ne impacam cu propria istorie, asa cum a fost ea in realitate.
Nu cred ca ar trebui sa vorbim despre un "cand", ci mai degraba de un "cum" atunci cand ne referim la dimensiunea de mai bine din viata cotidiana. Evident, o constrangere temporala exista si este data, la randul sau, de contextul economic international. Trecand insa peste efectele prelungite ale crizei economice si financiare, viata romanului de rand va fi una mai imbelsugata atunci cand fiecare roman in parte isi va face, in cel mai onest si serios mod cu putinta, datoria. Iar noi toti ne vom da seama ca, pentru a putea vorbi despre un beneficiu la nivel individual, nu trebuie sa omitem nicio secunda cadrul general in care activam. Tocmai de aceea, trecand peste "canibalizarea" ce a avut loc in ultimii ani, romanul o va duce mai bine atunci cand va constientiza ca, pentru ca lui sa ii fie bine, trebuie ca acelasi lucru sa li se intample si celor din jurul sau. Iar acest lucru poate avea loc doar daca vom reduce diferentele sociale prezente la nivelul Romaniei actuale.
Cred ca nu am fost intrebat niciodata cat este ceasul. Pe cale de consecinta, am avut intotdeauna o relatie relativ egoista cu timpul, in sensul in care nu l-am impartasit cu oameni din afara cercului de apropiati. Asta cu toate ca, in ultimii ani, am pierdut o gramada de timp in ipostaze care nu mi-au permis sa ma dedic unor paliere mai importante ale vietii personale, dar si profesionale. Dar nu vreau sa continui sa vorbesc despre trecerea timpului. In orice caz, nu la implinirea a 62 de ani.
Imi doresc, la fel ca multi romani din jurul meu, cred, sa se faca dreptate. Sa gustam, fiecare in parte, din cupa adevarului. Pentru ca, v-am spus, nimeni nu imi va aduce inapoi toti anii in care puteam oferi mai mult celor din jurul meu. Din acest punct de vedere, anul 2012 este un an al schimbarilor, un an al sfarsitului si, totodata, al inceputului. Si imi mai doresc, privind in perspectiva, ca toate aceste momente sa nu fi fost in van, sa existe si o finalizare, un sens al tuturor lucrurilor care s-au intamplat. Nu in ultimul rand, imi doresc ca bilantul pe care, poate, il voi face din aceeasi perspectiva, peste un an sa fie unul pozitiv, care sa ne dea noua, tuturor, motive de speranta si incredere intr-un viitor mai bun pentru Romania.
Toate experientele, deciziile si actiunile pe care le luam sa ne convinga, in momentele de bilant ale vietii, ca nu am facut umbra pamantului degeaba. Fiecare an inseamna o corola mai bogata, dar fiecare an trebuie sa insemne, totodata, apropo de lumina, o raza de intelepciune in plus atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Cu aceste trairi in suflet, prin radacinile infipte in fibra sanatoasa a natiunii, nu ai cum sa dai gres. Cu siguranta ca, la finalul zilei, nu iti poti imputa nimic si, pe cale de consecinta, nu ai ce regreta".