Rolul lui Adrian Nastase in politica romaneasca este unul cat se poate de ambiguu. Indiferent de decizia sa sau a colegilor sai de a renunta la sefia Camerei Deputatilor precum si la locul din partidul pe care odinioara il conducea cu mana forte, credibilitatea politica a lui Nastase este egala cu zero. Tocmai de aceea, jocurile de-a "uite demisia, nu e demisia" nu prea mai au sens. In ciuda solidaritatii atat de specifice PSD-ului, prin care liderii Geoana, Iliescu sau Mitrea au declarat in cor ca nu se pune problema excluderii lui Nastase ("Este pur si simplu o idee tampita!", a sforait la un moment dat presedintele PSD ), mersul evenimentelor s-a precipitat ieri. Geoana a declarat chiar ca o demisie din functia de presedinte al Camerei Deputatilor si din cea de presedinte executiv a PSD ar fi un gest de demnitate si de curaj din partea lui Nastase. Fostul premier se face ca nu intelege si a iesit cu declaratii de genul: "Chestiunea cu demisia e absolut aberanta. Eu nu demisionez. Eu raman sa ma bat pentru ceea ce cred. In cazul in care colegii mei, vreodata, vor considera ca nu este nevoie de mine, imi vor spune si vom vedea care este solutia". Nastase nu face acum decat sa agite subtil teancul de dosarele pe care il are pregatit pentru cei din PSD care cracnesc prea tare impotriva sa. Pana atunci, insa, Nastase are si el dreptatea sa: "Nimeni n-o sa ma convinga ca marea coruptie in Romania este legata de kilogramele de termopane pe care le-a primit Adrian Nastase de la cineva pe care nici macar nu l-a numit in functie". Suflul reformator adus de Sorin Oprescu in PSD Bucuresti reiese si din declaratiile sale de o aciditate de-a dreptul vitriolanta. Vorbind aseara despre membrii de partid care nu zic sau fac niciodata nimic, Oprescu le-a caracterizat in versuri prestatia: "sade mosu-n cur la foc si ce vede spune tot". Iar situatia generala a social-democratilor, cufundati in cea mai profunda criza din istoria partidului, din cauza "parsiveniei" unor colegi, nu a putut fi mai bine infatisata decat prin sintagma "sifilitico-fantastice". Surprinde putin iesirea completa din decor a lui Dan Ioan Popescu, pus si el la zid alaturi de fostul sau sef de la Guvern si din partid. Cum la fel de bine ar putea surprinde linistea care s-a lasat asupra celorlalti pesedisti anchetati penal, semn ca social-democratii ar fi putut ajunge la un compromis de genul urmator: ii oferim ambalati frumos pe Nastase si pe DIP, puterea o lasa mai moale cu ceilalti colegi, iar partidul supravietuieste. Cei doi n-au fost oricum niciodata extrem de iubiti in partid, Nastase afirmandu-se chiar drept unul dintre cei mai nepopulari lideri care i-a avut vreodata PSD. Nici DIP nu a rupt gura targului social democrat, faurindu-si imaginea de afacerist sef al PSD. In conditiile in care Uniunea Europeana a pus deja semnul egal dintre Nastase si coruptia romaneasca, sacrificiul PSD-ului capata un plus de credibilitate. Si totul pare a purta amprenta maiastra a lui Ion Iliescu, cel atat de retras in ultimul timp. Pentru ca este foarte putin probabil ca Geoana sa fi fost capabil in vreun fel sa ia o decizie capitala in privinta lui Nastase si DIP si tinand cont si de declaratiile extrem de dure ale noului lider de PSD Bucuresti, Sorin Oprescu, stiut ca un apropiat al lui Iliescu, putem spune ca pe fostul sef de stat nu l-a lasat inima sa paraseasca PSD-ul. Iar apropierea lui Petre Roman de sfera de influenta a social-democratilor, precum si gandurile europarlamentare ale cuplului Iliescu-Roman nu faceau casa buna cu prezenta lui Nastase si DIP in acelasi partid.