Numele presedintelui a contat intotdeauna in economia ultimilor 20 de ani, mult mai mult decat lasa Constitutia sa se vada. Primii doi presedinti - Ion Iliescu si Emil Constantinescu - au promovat pe fata sau mascat, unele solutii economice. Au conlucrat cu oamenii lor de incredere, de la premier pana la nivel de secretar de stat. Intr-un cuvant, au intervenit decisiv in mersul economiei. Cel de-al treilea presedinte - Traian Basescu - a fost atipic: s-a razboit cu toata lumea, de la premier la parlamentari, cu societatea civila, cu bugetarii si cu IMM-urile. Numai cu criza nu s-a luptat.
Puteti citi in continuare o scurta istorie a evolutiei PIB-ului, salariilor, somajului, fiscalitatii sub fiecare dintre cei trei presedinti, asa cum au schitat-o specialistii de la money.ro.

1990 - Romania incheia primul an de libertate cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari

Dupa mai bine de patru decenii de guvernare comunista, care au insemnat in principal planificarea centralizata a intregii economii nationale, in urma inlaturarii regimului, in decembrie 1989, la carma Romaniei venea un disident al regimului comunist-ceausist, Ion Iliescu.
Dupa preluarea prin vot liber a mandatului a inceput reforma economiei romanesti prin trecerea de la sistemul centralizat catre economia de piata. Atunci a fost inceputul unui proces care a durat mai bine de un deceniu, in mare parte, din cauza reticentelor chiar celui care l-a inceput.
Romania incheia primul an de libertate, 1990, cu un PIB de circa 40 de miliarde de dolari, in usoara scadere fata de 1989 (estimativ 53 de miliarde de dolari). Castigul salarial lunar mediu net pe economie era de 157 de dolari, calculat la rata madie anuala de 21,56 lei pentru un dolar (cursul nu fusese liberalizat - n.r.).
Era insa un an in care statul s-a jucat cu economia, in libertate, pentru ca la sfarsitul lui sa imparta averea tarii in cupoane. Urma suferinta. Schimbarile fundamentale prin care economia trecea in primul an plin de mandat al lui Iliescu, dintre care cele mai importante erau aparitia proprietatii si a initiativei private, liberalizarea preturilor (proces care s-a incheiat abia in 1997) si aparitia somajului, au adus cu ele prima criza economica. Pentru ca s-a liberalizat si piata muncii, in 1991, in locul impozitului pe fondul total de salarii s-a introdus impozitul pe salarii, in cote progresive. Erau 13 transe de impozitare, cuprinse intre 6 si 45%.

Prima criza

Economia nereformata si centralizata aproape in totalitate a cedat la primii germeni ai liberalizarii, in 1992. Aceasta nu s-a intamplat insa fara un soc politic prealabil, reprezentat de inlaturarea prin forta (venirea minerilor), a guvernului reformator condus de Petre Roman, spre sfarsitul anului 1991.
Dupa acest episod s-a declansat dezastrul economic. Mai intai, Fondul Monetar International, cu care reluasem legaturile printr-un acord stand-by, a inghetat intelegerea. Apoi, dupa ce economia scazuse aproape natural cu -12,9% in 1991 a mai plonjat cu -8,8% in 1992. Hiperinflatiei de 170,2% din 1991 i s-a adaugat una si mai mare, de 210,4%, in 1992. Castigul salarial mediu net a inregistrat cel mai scazut nivel din acesti 20 de ani, la 65 de dolari (curs de 307,95 lei). Somajul incepea sa-si faca simtita prezenta in 1992, cand urca la o rata de 8%, de la una de doar 3% in 1991. Tot in 1992, premierul investit de Iliescu dupa mineriada, Theodor Stolojan a decis confiscarea valutei detinute de firme si de persoanele fizice. Valuta trebuia data obligatoriu statului si la un curs arbitrar.

Ion Iliescu (primul mandat constitutional 1992 - 1996): Vacaroiu la butoane

La finalul lui 1992, Iliescu, proaspat reales presedinte, l-a numit premier pe Nicolae Vacaroiu. In 1993, Romania a reluat cursul cresterii economice, dar destul de firav, cu 1,5%, avand in vedere baza foarte joasa la care a ajuns in doar doi ani. Castigul salarial mediu a urcat si el, la 79 dolari (curs de 760 lei). Puterea de cumparare scadea insa vertiginos, inflatia urcand la o rata si mai mare, de 256,1%. Cifra anualizata minte putin, pentru ca de la jumatatea anului Romania intra pe un puternic trend dezinflationist. Varful anului fusese de 300%. Doua momente foarte importante ale anului (de gratie) 1993 au fost introducerea TVA (18%), in locul impozitului pe circulatia marfurilor, si liberalizarea adaosului comercial. Pentru aceasta revenire a dezinflatiei s-a platit insa cu locuri de munca. Rata somajului a urcat la peste 10% pentru prima data, lucru care avea sa se intample in doar cinci ani din cei 20 scursi de la revolutie.
Cel mai important eveniment al anului 1994 a fost liberalizarea pietei valutare, moment care a dus, in mai putin de jumatate de an, la mai mult decat dublarea cursului de schimb, la 1.655 lei pentru un dolar. Trendul indicatorilor din 1993 se consolida. In ciuda exploziei cursului de schimb, castigul salarial mediu avansa la 86 de dolari. Economia crestea bine de data aceasta, cu 3,9%, iar inflatia cobora la 136,7%. Somajul avansa la 10,9%. In 1990, erau 8,16 milioane de salariati in economie. Pana in 1994, numarul lor scazuse deja cu 1,7 milioane.

Varful din 1995-1996

In 1995, s-a atins chiar un fel de prosperitate, prin comparatie cu ce fusese pana atunci. Cel mai "tare" indicator a fost inflatia: 32,3%! Pe de alta parte, economia Romaniei a crescut cu nu mai putin de 7,1%. Castigul salarial mediu net urca si el, pentru prima data dupa 1990 la peste 100 de dolari (curs mediu anual de 2.033 de lei). Somajul revenea sub 10%. Era Iliescu se termina, in 1996, cu cifre bunicele. Cresterea economica a fost de 3,9%. Somajul, in scadere puternica, la 6,2%. Iar salariul mediu se mentinea la 104 dolari, dar la un curs mult mai prost, de 3.000 de lei.

Emil Constantinescu (17 noiembrie 1996 - 10 decembrie 2000) - trei ani negri pentru Romania si un salvator

Primul an de mandat al lui Constantinescu a coincis cu intrarea Romaniei intr-o adanca recesiune .In 1996, Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct Presedintele Romaniei, pentru un mandat de patru ani. Alt regim, alta criza, dar lunga de 3 ani. Primul an de mandat a coincis cu intrarea Romaniei intr-o adanca recesiune. Economia a scazut in 1997 cu nu mai putin de 6,1%. Castigul salarial mediu net a s-a prabusit la 88 de dolari. Economia si-a continuat caderea accelerata, cu inca 4,8 in 1998 si cu inca 1,2% in 1999. Salariul mediu fluctua in jurul sumei de 100 de dolari, functie de curs. Somajul crestea vertiginos atingand varful perioadei de referinta in 1999, la o rata de nu mai putin de 11,8%. In plan bugetar, incepand cu 1997, a fost intreprinsa o ajustare fiscala substantiala prin reducerea cheltuielilor primare si cresterea veniturilor. Initial, centrul de interes s-a axat pe reducerea cheltuielilor cu salariile, pensiile si cu cele de capital. In 1998 si la inceputul lui 1999 au fost implementate cresteri substantiale ale impozitelor. Preturile au explodat tot in 1997, de la o inflatie de doar 32,3% cu un an inainte s-a ajuns la una de nu mai putin de 154,8%. Anul urmator a scazut brusc pana la 59,1%, iar in 1999 pana la 45,8%. Aceasta lunga recesiune a fost mediul propice pentru foarte multe evenimente negative care au zguduit din temelii economia, cel mai important fiind prabusirea sistemului bancar.

Isarescu reporneste motoarele

Romania a revenit brusc pe crestere economica in 2000. Revenirea economiei a coincis cu venirea la sefia guvernului a guvernatorului Mugur Isarescu. Dupa trei ani de inasprire haotica a fiscalitatii, 2000 a fost anul unei reforme fiscale bazate pe relaxare. Impozitul pe profit care ajunsese la 38% a fost redus la 25%. Dupa ce TVA ajunsese la 22%, a fost redus, tot in 2000, la cota de 19% care se aplica si astazi. Emil Constantinescu si-a predat mandatul, lasand Romania cu o crestere economica firava, de 1,8%, dupa o perioada de trei ani de recesiune pronuntata. Un salariu mediu de circa 100 de dolari si o inflatie care se consolida la 45,7%. Somajul n-a coborat sub 10% nici in 2000.

Ion Iliescu (al doilea mandat, 2001-2004 ): Consolidare cu Nastase premier

Anul 2004 marcheaza si prima crestere economica de peste 8%, adica 8,3%.
Ion Iliescu a fost ales pentru cel de-al doilea mandat constitutional prin ceea ce se numeste "vot negativ". Propriu-zis, o mare parte a populatiei a votat atunci pentru Iliescu si anti-contracandidatul sau, Corneliu Vadim Tudor. Din acel an, inflatia a intrat pe o panta clar descendenta, dupa fluctuatiile extreme inregistrate inainte. Astfel, in primul an de mandat inflatia a fost la 34,5%, urmand scaderi de pana la 11,9%, deci de aproape trei ori, in ultimul an de mandat. Pe masura ce rata somajului a scazut de la 8,8% in 2001 la 6,2% in 2004, salariul mediu a crescut in acelasi interval, de la 104 la 183 de dolari. Anul 2004, care a si adus Romaniei statut de economie de piata functionala din partea UE, marcheaza si prima crestere economica de peste 8%, adica 8,3%. In 2001, cresterea PIB-ului fusese de 5,7%, un avans mai mare fata de cel din anul urmator, de 5%. In 2003, in codul fiscal este introdus paragraful care scade impozitul pe bogatie: 25% pe profit! In aceeasi perioada sunt initiate sau finalizate si cele mai importante privatizari: Petrom, BCR, Electrica, Distrigaz, Apa Nova.

Traian Basescu (21 decembrie 2004 - 06 decembrie 2009): De la tigrul Europei la criza politica si economica

Traian Basescu a preluat in iarna lui 2004 o economie stabilizata si un sistem fiscal consolidat. Anul 2005 a inceput furtunos, cu o schimbare fiscala de anvergura: introducerea cotei unice de impozitare de 16% pe venituri si profit. Inlocuirea cotei progresive cu cea unica fusese subiect de discutie cu un an inainte, ideea fiind lansata, cu tot cu simulari, de ministrul Finantelor pesedist Mihai Tanasescu. Presedintele Ion Iliescu s-a opus insa unei astfel de miscari si ideea a fost abandonata. Efectele cotei unice au fost rapide. Castigul salarial mediu net a sarit cu 40%, ajungand la 256 de dolari, in parte si datorita stabilizarii monedei nationale. Rata inflatiei ajungea pentru prima data dupa 1990, cand preturile erau controlate de stat, la o singura cifra (9%). Economia si-a mentinut cursul ascendent, cu un plus de 4,1%. Somajul scadea la 5,9%. In 2006 a urmat o alta consolidare. De aceasta data, a vitezei mari de crestere a economiei. PIB-ul a "zburat" cu 7,7%, rata care nu mai fusese vazuta dupa revolutie. Cursul leului fata de principalele valute se inscria pe un vizibil trend ascendent. Media anului a fost de 2,8 lei pentru un dolar si 3,5 lei pentru un euro. Castigul mediu pe economie avansa cu inca 20% la peste 300 de dolari. Inflatia s-a domolit accelerat pana la 6,56%. Somajul scadea si el la 5,2%, iar presiunile pe angajatori incepusera. Romania accelera catre aderarea la Uniunea Europeana de la 1 ianuarie 2007 si intra in cea mai buna perioada de dupa caderea comunismului. Anul aderarii a fost chiar si mai bun decat precedentul. In ciuda cresterii puternice din 2006, s-au mai adaugat 6% la PIB. Salariul a explodat pur si simplu, odata cu deschiderea pietei comunitare a muncii. Avansul a fost de nu mai putin de 38,6%, procent aplicat unor venituri care oricum crescusera accelerat - 427 de dolari la un curs de 2,4 lei. Somajul a coborat pentru prima data dupa 1989 la sub 5% (4,84%). Toate cifrele (mai putin deficitul de cont curent care crestea rapid, dar care s-a dezumflat si mai rapid in 2009) erau la superlativ, chestiune care a facut mediile internationale sa denumeasca Romania "tigrul Europei".

A treia criza
Din cauza unui default bugetar iminent, Romania s-a vazut fortata sa ceara, in 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro.
Romania era pe valul cresterii mondiale. Insa in vara lui 2007 au aparut primele semne ca economia globala o ia la vale, semne pe care Traian Basescu si oamenii presedintelui le-au ignorat. Atunci au aparut primele semne ale prabusirii imobiliarelor, fenomen care a fost validat de bursa de la Bucuresti. Incepand din august, indicii BVB au intrat intr-un picaj pronuntat. Incurajati de cifrele excelente ale economiei, guvernantii au inceput sa ingrase aparatul de stat, prin majorari salariale consistente, care au continuat si in 2008. In 2008, avansam cu aproape 9% la un moment dat, insa in ultimul trimestru Romania a fost lovita de criza subprime. Atunci vraja s-a rupt, iar primul care a suferit a fost bugetul statului, supraincarcat de cheltuielile de personal. Am incheiat 2008 cu o crestere economica de doar 4,7%. Salariul mediu a urcat totusi solid, la 519 dolari, la un curs mai ridicat al dolarului, de 2,51 lei. Somajul s-a reaprins, urcand la 7,85%. Din cauza unui default bugetar iminent, Romania s-a vazut fortata sa ceara, in 2009, un ajutor financiar de aproape 20 de miliarde de euro de la FMI, Comisia Europeana si alte institutii financiare. Romanilor, atat din sectorul privat cat si din cel bugetar li se impun curbe de sacrificiu financiar (ultimii sunt fortati sa intre in concedii obligatorii fara plata), somajul explodeaza. Din sloganul "Sa traiti bine" s-a ales praful. Romanilor la sfarsitul mandatului lui Traian Basescu le mai ramane doar intrebarea: "Mai traiti?!"