STIINTA: Experiente de dincolo de moarte: care este ultimul sentiment care dispare? (Autoare: Adriana Toma)
Potrivit studiilor si imaginandu-ne ca nu exista reincarnare, moartea pamanteana intervine atunci cand sufletul se desprinde de corp. Sufletul omului este ceea ce reprezinta o fiinta omeneasca din momentul in care s-a nascut si pana a murit. Din toate sertarele sufletului, pline cu felii de viata, in care stau emotiile, lacrimile, cu sentimente si planuri, cu trairi de moment si amintiri, cu stari proaste si sunete de chitara, care paseste ultimul pe drumul fara intoarcere? Oamenii vor sa creada ca in momentul mortii, doamna care cumpara o scara spre Rai, cum spun cei de la Led Zeppelin, este regizorul unui film alb negru ce da viata celor mai intense trairi, deciziilor cruciale pe care le-am luat, efectele lor, depanand un fir ce trebuie sa fie taiat odata cu finalul filmului.

Ocultismul si ultimul sentiment care paraseste corpul

Pe de alta parte, din stiintele oculte aflam ca daca intregul organism ar avea aceeasi organizare ca si capul nostru, ar trebui sa murim continuu. Noi traim numai prin ceea ce este forta vitala in restul organismului nostru si este permanent trimis spre cap. Fortele prin care, in final, murim, actioneaza in capul nostru, sunt cantonate aici. Capul este o entitate care moare continuu, este o dezvoltare retrograda. Din aceasta cauza, in cap isi poate afla evolutia si spiritual-sufletescul. O teorie oculta spune ca in cap se afla un gol, care este continuu distrus si unde patrund sufletul si spiritul. Noi purtam, prin cap, sufletul si spiritul, deoarece el se afla deja intr-o dezvoltare care omoara. Aceasta inseamna ca in capul nostru murim continuu. Elementul vointei care apartine gandirii noastre se afla in capul nostru. Dar acest element volitional este un motor, un impuls continuu spre moarte, pentru a invinge materia. Cand murim cu adevarat, intervine vointa. In timp ce corpul este redat pamantului se continua, prin intregul nostru corp terestru apartinand acum lumii fizice, ceea ce pana la moartea noastra, incepand de la nastere, se petrece in capul nostru. Aici se desfasoara procesul care are loc cand, prin incinerare sau putrezire, oamenii sunt redati pamantului, numai ca el este continuu improspatat si franat prin ceea ce urca din restul organismului, unde se continua ceea ce omul face intre nastere si moarte prin intermediul organismului. Procesul se continua in pamant: el gandeste dupa acelasi principiu cu care omul gandeste cu capul sau omenesc, prin faptul ca se dizolva in el, prin faptul ca in pamant sunt coborate cadavre. Deoarece trecem prin poarta mortii, noi transmitem in pamantul fizic, prin cadavrul nostru care se dizolva, un proces pe care intre nastere si moarte il confirmam in beneficiul nostru. Ce exista in capul nostru ca evolutie distructiva este continuarea a ce era prezent inainte de nastere, respectiv inainte de conceptie. Descompunerea incepe abia o data cu nasterea: acum primim capul, mai inainte nu a existat distrugere. Ce exista in capul nostru si prin care intram in relatii cu ceilalti oameni, cu natura exterioara, este continuarea a ceea ce traieste in lumile spirituale, inainte de a patrunde in corpul fizic. Daca putem sa intelegem in mod temeinic acest fapt, ajungem sa vedem cum intervin fortele din lumea spirituala in aceasta lume fizica. Cel mai bine intuim aceste lucruri daca nu le luam in considerare in abstracto, ci in concreto. Fortele pe care un om le dezvolta se implica, postmortem, in ceea ce se intampla pe Pamant foarte curand dupa trecerea prin poarta mortii. Un exmplu puternic in acest sens sunt scriitorii, pictorii, oamenii politici, folosofii, muzicienii care lasa ceva in urma lor incat influenteaza in continuare viata pamanteana.

Cine moare?

- Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
- Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
- Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe i in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
- Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile responsabile.
- Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
- Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
- Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
- Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca a fi viu cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
- Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim.

- Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi. (Pablo Neruda, poet si om politic chilian, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1971).

(Surse: Ziare.com, Revista Stiinte oculte, Reuters,Journal of Health Science)