Problema bateriilor explozive, bazate pe tehnologia Litiu-Ion, este intens discutata in urma numeroaselor incidente in care acestea au luat foc sau au explodat aparent din senin, incidente soldate cu retrageri masive de pe piata a modelelor de baterii afectate.
Un aspect esential, care trebuie luat in calcul, este insasi natura volatila a acestei tehnologii, comparata cu alte forme de baterii reincarcabile.
Defectele in membrana izolatoare ce separa elementele componente ale unei astfel de baterii pot duce la adevarate miniexplozii in care electrolitii continuti in acestea sunt vaporizati si eliberati sub forma de abur supraincalzit la peste 300 grade Celsius.
Fabricantii sunt constienti de acest fapt si evalueaza acest risc din punct de vedere statistic. Pentru a determina durata medie de viata a unei baterii Li-io, producatorii testeaza un lot cu un numar predefinit de baterii, de exemplu 1000, pana cand una dintre acestea cedeaza. Presupunand ca bateria defecta din acel lot a cedat dupa 100 de ore , durata medie de viata pentru acel lot este evaluata la 100.000 ore sau 100 ore inmultit cu 1000.
Desi acest rezultat este important din punct de vedere statistic, valoarea acestuia pentru utilizatorul final este aproape nula. Chiar daca o durata medie de viata de 100.000 ore implica o functionare de zece ani, in practica situatia este cu totul alta. Tehnologia Li-ion foloseste substante chimice extrem de reactive, iar bateriile au o durata de viata limitata, ce descreste inca din momentul fabricatiei. Chiar si nefolosita, sigilata o baterie Li-ion poate pierde pana la o treime din capacitatea de stocare initiala in doar un an. Aceasta problema este totusi din ce in ce mai putin grava, tehnologia fiind in continua dezvoltare. Desi compozitia chimica a bateriilor Li-ion este foarte diferita de cea a primelor modele vandute de Sony in anul 1991, probleme mai pot aparea inca la dispozitivele compacte, cu baterii mimiaturizate si supuse unui consum ridicat de energie. Astfel de baterii imping tehologia la limita, peretii izolatori fiind fabricati din materiale mai subtiri decat in mod normal, iar noi amestecuri de substante chimice si izolatori intra in joc pentru a extinde cat mai mult autonomia bateriei. Probleme apar atunci cand imbunatatirile aduse nu trec prin etape de testare suficient de amanuntite, iar produsul finit este exploatat la limita specificatiilor sale, in conditii improprii de aerisire si ventilatie. O alta fateta a tehnologiei este faptul ca bateriile ca produse finite sunt compuse din celule multiple, in esenta bateriile individuale conectate in serie. Adesea celulele Li-ion in stare bruta sunt transportate si asamblate in produsul finit in locatii multiple sau chiar tari diferite pentru reducerea costurilor. In astfel de situatii, bateriile finalizate nu mai pot fi inspectate cu usurinta pentru detectarea eventualelor defecte de fabricatie si respectarea specificatiilor de productie. Folosirea materialelor contrafacute de proasta calitate poate avea efecte dezastruoase in astfel de situatii.

Sursa : XtremPC