Proces cu 31 de capete de acuzare

In semptembrie 1991, la 20 de ani, Assange si amicii sai au spart terminalul principal pe care Nortel, compania canadiana de telecom, il avea in Melbourbe, si au inceput sa il cerceteze. Tinerii au vizitat frecvent terminalul. In mod normal, Assange spargea un sistem noaptea, cand nu prea era activitate, dar in acel moment, unul dintre administratorii Nortel era logat in aplicatie. Simtind ca ar fi putut fi prins, Assange l-a abordat cu umor. "Am preluat controlul", i-a scris, fara sa isi dea numele. "Ani buni m-am luptat sa ies din umbra. Acum am vazut in sfarsit lumina". Administratorul nu a raspuns, asa ca Assange a trimis un alt mesaj: "A fost dragut sa ma joc cu sistemul vostru. Nu i-am facut nimic rau, ba chiar am imbunatatit unele lucruri. Va rog, nu sunati la politie".
Incursiunea "Subversivilor internationali" in sistemul Nortel s-a dovedit a fi foarte importanta pentru Operatiunea Weather. Anchetatorii federali au supravegheat liniile telefonice, pentru a vedea pe care le folosesc hackerii. "Julian detinea cele mai multe informatii, dar era si cel mai secretos din grup", a spus Ken Day, liderul anchetei. "Avea insa unele motive altruiste. Cred ca a facut asta din convingerea ca toata lumea ar trebui sa aiba acces la orice fel de date".
"Underground" descrie teama din ce in ce mai mare a lui Assange de arest. "Mendax visa tot timpul razii ale politiei. Auzea pasi, i se parea ca vede umbre in semi-intuneric sau o pusca tasnind in casa sa la cinci dimineata". In octombrie, era deja intr-o stare deplorabila. Sotia il parasise, luand cu ea si copilul
. Casa era un dezastru. Abia daca manca sau dormea. In noaptea in care a venit politia, si-a legat telefonul la boxe si a ascultat tonul de ocupat pana la 23:30, cand Ken Day a ciocanit la usa sa si i-a spus: "Cred ca ma asteptai".
Assange a fost dat in judecata pentru 31 de capete de acuzare de hacking si infractiuni corelate. In timp ce astepta procesul, a cazut in depresie si s-a internat in spital. A incercat sa locuiasca cu mama sa, dar dupa cateva zile a plecat si a dormit prin parcuri. A mai hoinarit si prin padurile dese de eucalipt din Parcul National Dandenong Ranges, pline de tantari care i-au lasat urme pe toata fata. "Nu iti mai auzi vocea interioara. Dialogul intern este stimulat de o dorinta de a vorbi, dar nu este util de fapt daca nu este nici o persoana in jurul tau. Nu vreau sa par prea budist, dar pur si simplu viziunea ta de sine dispare".
A durat mai mult de trei ani pana ca autoritatile sa inceapa procesul impotriva lui Assange si "Subversivilor internationali". In cele din urma, Assange a pledat vinovat la 25 dintre capetele de acuzare, iar sase au fost retrase. La sentinta finala insa, judecatorul a spus: "Nu exista nici o dovada care sa arate ca a fost ceva mai mult decat simpla curiozitate inteligenta si placerea de a fi capabil sa navighezi prin toate aceste computere". In final, singura pedeapsa pe care a primit-o Assange a fost sa plateasca statului australian o mica suma pentru daune.
Dupa proces, Assange a inceput o alta lupta, pentru custodia fiului sau, care a fost din multe puncte de vedere, mai chinuitoare decat procesul precedent. In 1999, dupa mai mult de 30 de audieri si apeluri, Assange a ajuns la o intelegere privind custodia cu sotia sa. "Am avut nervii intinsi la maxim. Dupa ce s-a terminat totul m-am ales cu stres post-traumatic. Era ca si cum m-as fi intors din razboi. Cred ca si Julian are aceasta afectiune si nu se trateaza. La putin timp dupa toate procesele, parul lui Assange, care era castaniu inchis, a albit", a spus Claire.

Cum a inceput WikiLeaks

Dupa aceea, hackerul a avut diferite locuri de munca si chiar a fost un timp consultant in securitate informatica, sprijinindu-si fiul pe cat de mult posibil. A studiat fizica la Universitatea din Melbourne, crezand ca daca incearca sa decripteze legile secrete care guverneaza universul, va fi stimulat intelectual si nu va mai fi tentat de hacking. Nu a fost insa asa.
A ajuns sa inteleaga luptele omenesti nu ca stanga contra dreapta sau credinta contra ratiune, ci ca individ versus institutie. Assange a crezut ca adevarul, creativitatea, iubirea si compasiunea sunt deteriorate de ierarhiile institutionale si de "retelele de patronaj" care contorsioneaza spiritul uman. A schitat un manifest, numit "Conspiratia ca guvernare", care a incercat sa aplice teoria in politica. Assange a scris ca guvernarea ilegitima este prin definitie conspirationala. A argumentat ca, atunci cand liniile de comunicare interna ale unui regim de comunicare interna sunt perturbate, fluxul informational dintre conspiratori trebuie sa scada, si, pe masura ce fluxul se apropie de zero, conspiratia dispare. Scurgerile de informatii erau un instrument al razboiului informatic.
Aceste idei au evoluat la scurt timp in WikiLeaks. In 2006, Assange s-a baricadat intr-o casa de langa universitate si a inceput sa lucreze. In accese de creativitate, scria diagrame de flux pentru sistem pe pereti si pe usi, ca sa nu le uite. Isi pusese un pat in bucatarie si invita toti excursionistii care treceau prin campus sa doarma la el, in schimbul ajutorului la constructia site-ului. "Nu dormea si nu manca deloc", a spus una dintre persoanele care i-au trecut pragul.

Regula de baza WikiLeaks: discretia

Asa cum functioneaza acum, site-ul este in principal gazduit de un furnizor suedez de servicii de internet, numit PRQ.se, care a fost creat pentru a rezista atat presiunilor juridice, cat si atacurilor cibernetice, care pastreaza cu inversunare anonimitatea clientilor sai. Fisierele sunt prima data trimise prin PRQ catre un server WikiLeaks din Belgia, apoi catre "alta tara care are unele legi permisive", dupa spusele lui Assange, iar in cele din urma sunt stocate in alta parte.
De mentenanta se ocupa tehnicieni extrem de secretosi, una dintre regulile de baza in Wikileaks. Unii dintre membri nu au acces la unele parti din sistem, din motive de securitate. Intreaga retea, dar si fisierele introduse sunt criptate, iar traficul este mentinut anonim. Mai mult, computerele WikiLeaks pot genera in orice moment mii de intrari false, tocmai pentru a proteja documentele reale. Assange a spus ca inca exista puncte vulnerabile in sistem, dar ca "in principiu, este mai sigur decat orice retea bancara".
In decembrie 2006, WikiLeaks a postat primul document: o "decizie secreta" semnata de Sheikh Hassan Dahir Aweys, un lider somalez rebel al Uniunii Judecatoriilor Islamice. Actul cerea executia oficialilor guvernamentali de catre criminali platiti. Assange si alti membri nu erau siguri de autenticitatea informatiilor, dar au fost de parere ca cititorii, folosind optiunile asemanatoare site-ului Wikipedia, vor ajuta la analizarea lor.
Au publicat decizia, impreuna cu un comentariu amplu, in care era pusa intrebarea: "Este acesta un manifest indraznet al unui militant islamic entuziast, avand legaturi cu Bin Laden? Sau este doar o clevetire a serviciilor de informatii americane, create sa discrediteze Uniunea, sa rupa aliantele somaleze si sa manipuleze China?"
Autenticitatea documentului nu a fost niciodata dovedita, dar stirile despre WikiLeaks au inlocuit rapid scurgerea in sine. In 2007, a publicat mii de pagini de informatii militare secrete privind un numar mare de achizitii ale armatei in Irak si Afganistan. Baza de date continea fiecare obiect care a fost comandat: mitraliere, masini Humvee, aparate de numarare a banilor, telefoane prin satelit. Assange a sperat ca jurnalistii vor cerceta cu atentie informatiile, dar acest lucru nu s-a intamplat. "Sunt atat de suparat. A fost o scurgere absolute incredibila: toata structura armatei din Afganistan si Irak, pana la ultimul scaun, si nimic", a spus Assange.

Sprijin pentru jurnalisti

Odata cu lansarea filmului "Crime colaterale", despre agresiunile facute de soldatii americani in Irak, WikiLeaks a primit mai mult de doua sute de mii de dolari in donatii, iar Assange a scris pe Twitter: "Iata un nou model de finantare pentru jurnalisti: incercati sa schimbati ceva". Iarna trecuta, Assange lasase site-ul intr-o stare semi-latenta pentru ca nu avea suficienti bani sa il ruleze, dar si pentru ca partile tehnice aveau nevoie de ajustari.
Unul dintre scopurile declarate ale WikiLeaks este sa reprezinte o sursa din care reporterii sa faca rost de informatii in deplina siguranta. Mai exact, sa functioneze ca un cont bancar elvetian, in care informatiile ar putea fi impartasite in mod anonim. Sistemul ar putea chiar sa permita generarea unui deadline pentru reporter, dupa care documentul ar fi automat postat pe WikiLeaks.
Assange a mai cochetat si cu alte idei. Pe principiul ca oamenii nu ar aprecia ceva atat de valoros decat daca ar fi nevoiti sa plateasca pentru asta, a incercat sa vanda documentele la licitatie catre agentiile de stiri; in 2008, a incercat acest lucru cu sapte mii de e-mailuri trimise de pe contul unui fost scriitor de discursuri ale lui Hugo Chavez. O alta varianta a fost un sistem de abonamente, in care membrii care platesc o taxa mai mare ar avea acces mai rapid la "scurgerile" informationale.
Incercarile legate de prezentarea site-ului si de optiunile tehnice nu vor raspunde insa la o intrebare mai profunda la care WikiLeaks ar trebui sa raspunda: "Despre ce este vorba? Punctele tari ale site-ului- rezistenta aproape totala la procese si hartuire guvernamentala- il fac sa fie un instrument al binelui in societatile in care justitia este nedreapta.
Spre deosebire insa de regimurile autoritare, guvernele democratice tin anumite secrete in mare parte pentru ca cetatenii sunt de acord cu asta, si pentru a proteja politica de legitimitate. In societatile lib