- Te-ai gandit sa te recasatoresti?
- Nu prea mai iau in considerare felul acesta oficial, conventional de a vedea dragostea, sub formula magica "celula a societatii". Gasesc ca fituica cu pricina are darul de a incorseta. Totusi admir oamenii care reusesc sa mentina corabia pe linia de plutire si evita naufragiul. Sint ori intelepti ori lenesi.
- Ai gasit persoana potrivita? Daca nu, cum crezi ca ar trebui sa fie un barbat care sa te merite?
- Poate am gasit-o, nu stiu. Dar potrivita pentru ce? Ca pentru casatorie ma pronunt mai taios decat o lama de ras nou-nouta. Un barbat care sa ma merite trebuie sa treaca prin 12 incercari ale lui Asterix, printre care se remarca lupta cu dragonii meticulosi si aruncarea cu greutatea in Planeta elipsoidala.
- Ai citit cartea "Dragostea dureaza trei ani"? Crezi ca este adevarat ca dureaza atat de putin?
- N-am citit-o, am vazut doar piesa regizata de Chris Simion. Este un punct de vedere. Vin altii si il contrazic comunicandu-i ca aia n-a fost de fapt decat un foc de paie, o indragosteala. Mult, putin, cine poate spune cat cantareste fiecare din aceste cuvinte. Uneori 3 ani pot insemna foarte mult. Da, e adevarat ca dragostea lui Frederic Beigbeder a durat 3 ani, daca zice omul asa. In fiecare caz de iubire cu limita de timp e diferit. Dar poate ca pentru toti dragostea dureaza "pana la adinci batrineti", numai ca e relativa viteza cu care imbatraneste fiecare. Poate Beigbedder a imbatranit in 3 ani cat altii in 100, deci de fapt a trait o fumoasa poveste de dragoste. Altora li se intampla chiar in 100 de ani, la altii totul se consuma intr-o luna, fiecare cu arderile lui...
- Acum esti singura sau traiesti o poveste frumoasa de dragoste?
- Doar astea doua sint variantele? Singuratea e bu-hu-hu si a avea pe cineva = o frumoasa poveste de dragoste? Hm...ma tem ca sint si alte posibilitati, o poveste calduta de dragoste, o poveste sincopata de dragoste, o poveste chinuita de dragoste...ehehei, multe altele. Cazul meu: am un prieten cu care sper sa nu fie doar o poveste. Atat.
- Te sperie singuratatea?
- Deloc. Cred ca e si o stare de spirit uneori, poti fi inconjurat de gramezi de prieteni si sa nu-ti simti sufletul plin, totul sa fie searbad si fara sens. Iar eu chiar si cand n-am pe nimeni in preajma simt oameni dragi aproape, ma invaluie cu gandurile lor bune si ma feresc de stari deplorabile. Dar sigur ca toti avem portia noastra de "eu cu mine", care poate avea grade diferite de infricosare.
- Iti doresti copii?
- Daca sint in planul lui Dumnezeu pentru mine, da, sigur ca da, daca nu, degeaba ma agit. Cred ca asa gindea si ciobanasul din Miorita. Chiar, el o fi avut copii?
- Care sunt pasiunile tale?
- Cam tot ce fac e si pasiune. Televiziunea, muzica, teatrul, sportul, descoperit oamenii din jur, scrisul, desenul, de fapt tot ce tine de viata. Si ce nu fac eu ma pasioneaza in egala masura, povestirile altora, experienta lor, deci tot ce se intimpla cu talc si cu har. Cred ca viata e pasiunea mea.
- Care sunt atu-urile tale?
- Hm, nu m-am gindit prea des la asta. Poate ca usurinta cu care ma imprietenesc cu lumea, poate miscarile rapide pe care le fac uneori, poate pasiunea mea pentru umorul absurd.
- Stiu ca-ti place sa mergi cu rolele in parc si sa joci tenis. Ce alte sporturi practici?
- Ei, zici si tu de parca ai vorbi cu vreo multipla campioana, cu rabufniri si-n alte discipline sportive decit cea de consacrare. Imi place mult sportul, sint in al noualea cer cind il practic, dar ma multumesc si cu vazutul si admiratul performantelor datorate agilitatii si daruirii celorlalti. Baschetul a fost una din bucuriile mele, acum e ceva mai greu de bifat, nu prea sint terenuri amenajate pentru amatori. Cu handbalul m-am ocupat o vreme in scoala generala, ma descurcam binisor. Acum sint cu aerobicul, bicicleta si tenisul de masa.
- Cum te mentii asa de supla? Care este secretul tonusului tau?
- Am o constanta in greutate datorata - banuiesc eu - unor gene prietenoase. Dar daca ma analizez ceva mai subiectiv, constat ca nu-s prea mincacioasa, mai mult pofticioasa, sint agitata in permanenta si ceva mai grijulie in ultima vreme la alegerea bucatelor.
- Esti imaginea Laboratoarelor Thea Med. Ce presupune acest lucru?
- Asta presupune ca mi-am incredintat problemele de piele acestui cabinet miraculos, care se ocupa cu rezolvarea si de facto a defectiunilor pe care le acuzam sau pe care vrem sa le prevenim. Multe cabinete trambiteaza, povestesc, pun mii de semne de exclamare si totul ramane la nivelul vorbelor si virgulitelor respective. Aici totul se intimpla. Am descoperit multumirea reala a pacientilor si am avut incredere sa colaborez cu Thea, pentru ca stiinta pielii este aplicata cu serizitate si profunzime.
- Cum ai ajuns sa colaborezi cu Thea Haimovitz?
- Am fost indrumata de prietena mea Mirela Vescan, o adevarata artista a machiajului, dar si o fina cunoscatoare a materialului cu care lucreaza ea zilnic, pielea. A testat mii de creme, a cercetat o multime de produse cosmetice, a auzit sute de sfaturi, trucuri si leacuri babesti, a machiat fete de textura si forma diferite, cu grade diferite de dificultate, va puteti inchipui ca un sfat de la o astfel de profesionista, care pe deasupra iti mai e si prietena este aproape ordin. Nu se discuta. Increderea e absoluta.
- Ce proiecte muzicale ai in aceasta perioada?
- N-as vrea sa le mai numesc, fiindca sunt un pic superstitioasa. Am piese lucrate in studio, am altele in pregatire, dar nu stiu cand si daca le voi mai lasa la libera ascultare. Poate le tin doar pentru mine. Poate nu.
- Spuneai la un moment dat ca "Dumnezeu iti da ce-ti trebuie cand trebuie. Daca nu-ti da, este pentru ca n-ai nevoie de asta sau nu asta e menirea ta". Te refereai la dragoste sau la modul general, in viata?
- Poate ma refeream la vreun automobil eco, cine stie. Ha. Pai stiu eu? Faceam pe filozoafa. Habar n-am, cunosc asa de putin despre motivele pentru care se intimpla ce se intampla, despre intentiile divine si despre dreptatea universala incit ma cuprinde tentatia de a tine un discurs stufos, dar ma pot si repezi sa dau un raspuns de o siguranta stralucitoare: de fapt ma refeream la viata in general.
- Ai ales o destinatie de vacanta pentru vara asta?
- Nu am ales inca, am mai multe variante, intre care pendulez. Ori voi continua la Londra cursuri de scenaristica, ori voi calatori pur si simplu pe unde nu am mai fost. Asta include si Romania.
- Te afecteaza ca artist criza financiara?
- Ma afecteaza toate umilintele si dezamagirile celor din jur. Se simt toate undele socului pentru oricine, vorbesc de oamenii obisnuiti, nu de Spidermanii cu panze de Grigorescu atarnate pe pereti. Dar poate criza asta e un prag care ne va face atenti la valorile adevarate si la ordinea fireasca a lucrurilor. Poate e nevoie de o operatie, mai stii?
- Daca ai fi la conducerea tarii, ce solutii le-ai da guvernantilor pentru iesirea din criza?
- De ce sa le suflu eu? Sa-si faca singuri lectiile.