Calarasiul de altadata: Despre aeroportul Calarasi (Autor: Nicolae Tiripan)
La solicitarea d-lui Stelica Aragea repostez materialul despre aeroportul Calarasi. Odata cu trecerea Cadrilaterului la Romania, in anul 1913, Calarasiului i s-a creat o noua perspectiva, sub toate aspectele: strategic, economic, turistic, cultural, etc. De aceasta situatie se leaga si amenajarea unui aeroport in urbea noastra. Parte integranta a Romaniei Mari, care avea in componenta si Cadrilaterul, Calarasii au avut in perioada interbelica a secolului trecut, o relatie speciala cu aceasa parte de tara ce avea ca principal punct de atractie Balcicul. La Balcic mergeau foarte des nu numai membrii familiei regale ci si foarte multi romani si straini (elocvent in acest sens este faptul ca linia aeriana Bucuresti-Constanta-Balcic, deschisa la 25 iulie 1931 de avioanele JUNKERS, era cea mai circulata dintre liniile aeriene interne), iar ruta cea mai scurta catre aceasta perla a litoralului Marii Negre era prin Calarasi. Tocmai de aceea s-a luat initiativa infiintarii unei noi linii aeriene Bucuresti - Calarasi - Bazargic -Balcic, ceea ce presupunea construirea unui aeroport la Calarasi. Intruniti la primaria orasului Calarasi, in ziua de 3 ianuarie 1936, prefectul judetului Ialomita, N. Popescu Baleni, care era si presedintele filialei .A.R.P.A. Calarasi, primarul Aurel Teodorescu imprena cu delegatii Ministerului de Interne si Subsecretariatului de Stat al Aerului, au stabilit de comun acord, executarea urmatoarelor lucrari, in vederea infiintarii, amenajarii, inzestrarii si intetinerii Aeroportului comunal al orasului Calaras: 1. Aeroportul orasului Calarasi se va amenaja pe terenul de instructie situat la nord de Calarasi, pe soseaua Calarasi - Slobozia; 2. Lucrarile de nivelare, de marcare a terenului, balizaj, de iarna si instalatiunile pentru indicarea directiei vantului se vor executa de catre administratia judeteana si comunala cu concursul garnizoanei militar; 3. Construirea aerostatiei se va executa de catre autoritatile mai sus mentionate si filiala locala A.R.P.A., dupa planul stabilit, punand la dispozitie si mobilierul strict necesar precum si un depozit subteran, pentru pastrarea combustibilului; 4. Se va lega aeroportul cu linia telefonica judeteana si lumina electrica de la uzina proprietatea comunei; 5 Porivit initiativei d-lui N. Popescu Baleni, prefectul judetului Ialomita, se vor intocmi lucrarile necesare pentru infiintarea in localitate a unei scoli de pilotaj, chiar din primavara acestui an: 6. Se va instala pe aeroport un post de telegrafie fara fir, cu instalatiile si cladirile anexe, prin contributia prefecturii, a primariei si a filialei A.R.P.A., deschizandu-se creditele necesare in acest scop: 7. Toate aceste lucrari se vor incepe imediat de admnistratiile locale si se vor continua pe masura ce timpul va ingadui, aducanu-se la cunostinta Subecretariatului de Stat al Aerului stadiul executarii si lucrarile efectuate. Documentele existente la Arhivele din Calarasi nu permit urmarirea modului in care au fost efectuate lucrarile, dar ca acestea au demarat si s-au executat la timp rezulta si din telegrama primita de primarie la 11 aprile 1936: - Dl ministru Caranfil va inspecta in timpul vacantei de Pasti toate aeroporturile si terenurile de ajutor. Rugam luati masuri urgente pentru demarcare, nivelare si executarea lucrarilor de constructiuni. Rugam raspundeti telegrafic daca un teren nu e bine demarcat sau nivelat spre a aduce la cunostinta D-lui ministru Caranfil pentru a nu ateriza pe acel teren ce expune la accidente.
Din raspunsul trimis de primarie Inspectorului administrativ Stefanescu, la Bucuresti, aflam ca, desi nu fusese inaugurat: Terenul aeroportului Calarasi, bine nivelat si marcat. Avioanele de cursa aterizeaza normal. Chiar daca aeroportul nu se inaugurase, deci nu fusese deschis oficial, la 9 aprilie 1936, Prefectura judetului Ialomita instiinta toate autoritatile din judet ca: cu incepere de la 1 aprilie cor., in urma staruintelor noastre si a bunavointei D-lui ministru al Aerului Caranfil s-a stabilit curse aeriene zilnice intre Bucuresti - Calarasi - Bazargic - Balcic. Cursa pleca din Bucuresti - Baneasa, la 8,15, ajungea la Calarasi la 8,45 si dupa o escala de 10 minute pleca spre Balcic unde ajungea la 9,40. De la Balcic, pleca la 17,05, sosea la Calarasi la 17,50 si la Bucuresti- Baneasa la 18,30. Costul biletelor era de 330 lei pentru distanta Calarasi - Bucurest, 260 lei pana la Bazargic si 370 lei pana la Balcic. Linia aeriana Bucuresti - Calarasi -Bazargic -Balcic (zborul nr. 2114) era deservita de Liniile Aeriene Romane Exploatate de Stat (L.A.R.E.S.), de trei ori pe saptamana. In anul 1939 cea mai frecventata dintre liniile aeriene interne a fost linia Bucuresti - Contanta - Balcic - Bazargic - Calarasi, pe care s-a facut uneori, mai multe curse pe zi pentru transportul turistilor. Odata cu pierderea Cadrilaterului in anul 1940, au incetat si cursele aeriene pe traseul amintit. Ziarul Nazuinta din 1 mai 1936, in articolul Aeroportul Calarasi, scrie ca:
- Dl capitan aviator Botez, comandantul aeroportului Calarasi, a tinut duminica 9 aprilie cor. o conferinta prea frumoasa si utila tratand despre importanta aeroportului ce conduce.
Acesta a fost prezentat de prefectul N. Popescu Baleni, care a exprimat vii multumiri D-lui Caranfil, ministrul Aerului, care a dat concurs nelimitat pentru infiintarea aeroportului Calarasi si a destinat in acelasi timp un avion de pilotaj pentru Ialomita. Prin acest concurs al autoritatii de Stat, Ialomita se numara printre cele 5-6 judete care au aeroporturi.” In conferinta sa, capitanul Botez a aratat ca problema aeroportului Calarasi a fost privita in ansamblul problemelor aeronautice. Dupa ce se opreste asupra fenomenului aviatiei si a unor probleme de aeronautica, acesta subliniaza ca: linia Bucuresti- Balcic n-ar putea lua consistenta fara aeroportul Calarasi. Acest aeroport are insemnatate pentru ca e situat langa oras, sosea si calea ferata. Apoi orasul este un centru comercial, iar terenul pus la dispozitie este foarte bun, si in plus nu exista locuinte inalte imprejurul sau. Mai este si avantajul ca orasul are legaturi rapide cu capitala tarii si cu statele din Balcani. Orasul poate fi si o baza pentru hidroavioane, avand in imediata vecinatate un fluviu cu sinuozitati. Toate aceste avantaje se pierd daca aeroportul nu e pus in stare sa vietuiasca. Cand e vreme rea aeroportul vietuieste dublu, iar personalul trebuie sa fie indoit de activ. Pentru ca aeroportul sa vietuiasca are nevoie de conducta de apa, de conducta telefonica, de conducta electrica si de legatura rapida cu centrul orasului. Acestea toate se vor realiza cu concursul Statului, judetului, comunei si initiativei particulare, care nu a lipsit niciodata. Cand orasul nostru va avea aeroportul definitiv inzestrat cu tot ce are nevoie, vom putea nadajdui intr-un viitor foarte apropiat sa asistam la propasire pe taramul comercial, iar in caz de razboi orasul va fi evitat de avioanele dusmane , care vor gasi aici o impotrivire de temut.” Din acelasi numar al ziarului aflam ca: Duminica, 26 aprilie cor., s-a sarbatorit cu un fast deosebit, inaugurarea aeroportului Calarasi. Au participat delegatíi Ministerului Aerului, sefii autoritatilor locale si din Durostor, precum si un public imens din oras si dn satele invecinate. Serviciul religios a fost oficiat de protoereul Vasile Nanculescu. Au luat apoi cuvantul si au aratat importanta aeroportului Calarasi dnii: N. Pop. Baleni, prefectul judetului Ialomita; comandor Scarlat Radulescu -reprezentantul D-lui ministru Caranfil; Aurel Teodorescu - primarul orasului Calarasi si Grigore Trancu-Iasi - fost ministru. Seara, la 9 jum. Dl general H. Dimitriu, comandantul garnizoanei, a organizat o receptie in sala prefecturii. A.R.P.A. calaraseana careia i se datoreste inceputul propagandei pentru un aeroport la Calarasi, a marcat un succes binemeritat. Aviatorii, oaspeti si populatia au rasplatit frumos pe harnicii muncitori de la A.R.P.A., prin demonstratia neuitata de duminica 26 aprilie. Intre actiunile A.R.P.A. Calarasi, am mai aminti mitingul aerian organizat in ziua de 1 mai 1934, cand pentru prima oara in Romania, deasupra orasului a fost lansat un avion fara motor (planor), pilotat de primul planorist roman V. Popescu, planorul fiind ancorat de un avion cu motor pilotat de capitanul Gherasim. De asemenea, din fondurile sale, A.R.P.A. Calarasi a cumparat un avion, care a fost botezat in ziua de 8 septembrie 1938 cu numele judetului Ialomita; a infiintat un cerc pentru constructia aeromodelelor reduse zburatoare, pe langa Gimnaziul industrial de baieti Calarasi; a trimis un elev bursier pentru a urma cursurile scoli de pilotaj A.R.P.A., spre a fi brevetat ca pilot de turism aerian, etc. Avioanele circulau, aeroportul fusese inaugurat, dar inca mai erau de executat lucrari. La 22 iulie 1936, prmaria primea adresa 6555 a Subsecretariatului de Sat al Aerului in care se face cunoscut ca:
- Lucrarile de amenajare a aeroportului Calarasi si a terenurilor de ajutor din jud. Ialomita, constructiunile de aerogara, hangar, etc., ce urmeaza sa se execute pe aeroportul Calarasi, ar trebui sa inceapa imediat avand caracter de extrema urgenta. Pentru executarea acestor lucrari se vor folosi fondurile prevazute in bugetul jud. Ialomita, al primariei Calarasi si a tuturor comunelor din judetul Ialomita pentru aviatie. In aceste fonduri lei 700.000 se vor rezerva pentru constructia hagarului, care impreuna cu suma de lei 100.000 aprobata de Dl Caranfil drept aport din bugetul Subsecretariatului de Stat al Aerului, va constitui plata ratei pe anul in curs. Diferenta pana la valoarea integrala a hangarului, care va fi de cca 1.800.000 lei se va plati din bugetul anului vitor.
La 24 ianuarie 1937, Ministerul Aerului si Marinei comunica Primariei orasului Calarasi sa cumpere o camioneta tip aviatie, pentru transportul pasagerilor din oras la aeroport, deoarece erau cazuri cand acestia faceau trei sferturi de ora din oras la aeroport si doar 30 de minute de la Calarasi la Bucuresti, cu avionul. Prin adresa Aviatiei Civile nr. 10.016 din 12 iulie 1937, se autoriza Primaria Calarasi sa foloseasca 3 % din fondurile bugetare si judetene stranse pentru organizarea aeroporturilor fostului judet Ialomita, dupa cum urmeaza: Buzau -100.000 lei, Braila - 900.000 lei, Arges - 500.000 lei, Tulcea - 220.000 lei, Valcea - 500.000 lei, Dambovita -500.000 lei, Alba -50.000 lei, Bacau - 10.000 lei, Balti - 80.000 lei, Botosani - 25.000 lei, Cahul - 30.000 lei, Campulung -50.000 lei, Ciuc - 50.000 lei, Putna - 100.000 lei. La La 25 iunie 1937, se solicita un teleimprimator pentru comunicarile urgente prin postul central Baneasa, cu localitatile Arad, Baneasa, Bistrita, Buzau, Cernauti, Cluj Constanta, Craiova, Deva, Galati, Iasi, Mangalia, Oradea, Predeal, R. Valcea, Satu-Mare, Sibiu, Tecuci si Timisoara. Incepand cu 1 august 1937, la comanda aeroportului Calarasi, in locul capitanului Botez Alexandru mutat la aeroportul Bucuresti - Baneasa, a fost adus pilotul in rezerva Gjebovici Leon. Desi s-ar mai putea spune multe despre aceasta minune, care a fost aeroportul Calarasi, inchei spicuind dintr-o descriere a cursei Calarasi - Bucuresti, facuta cu talentul sau gazetaresc, de Eugen Cialic, in noiembrie 1936:
- La 17,40 sunt pe aerodrom. Dl Botez, seful aeroportului, ma primeste bucuros si ma asigura ca mi-a rezervat loc in avion inca de dimineata, de cand i-am telefonat. Imi ia biletul, ma opereaza intr-un registru cat o masa, ma cantareste din ochi, imi da indicatii asupra felului cum se poate calatori cu avioanele L.A.R.E.S.-ului si apoi ma poftese afara pentru a asista impreuna la sosirea cursei. Dupa cateva minute, pasarea albastra a aterizat. Din ea coboara un pitic cu o fata tanara si impodobita de un suras care-i lumineaza tot obrazul. Este pilotul liniei Bucuresti - Balcic: Evghenovici. Un nume in cartea aviatiei civile romanesti. In spatele lui se profileaza silueta masiva a unui urias: mecanicul liniei care din patru in patru zile insoteste masina pe intreg traseul ei. Ne luam toti locurile. Pilotul si mecanicul trec in fata, iar noi - cei trei calatori - luam atitudinea de oameni blazati, obisnuiti cu zborul la inaltmi mari si la mare distanta. Am plecat. Cei de jos ne fac saluturile de rigoare. Avionul alearga pe pamantul aeroportului ca un automobil cu suspensie ideala. Nu simtim decat slabe zguduituri, atunci cand rotile calca anumite riduri ale terenului, pe care Cateripilar-ul prefectului Baleni, nu le-au putut desfiinta. Dupa cateva ocoluri largi, aparatul incepe sa coboare lin, deasupra aeroportului Baneasa, pe care la 18,32, aterizam. Am strabatut in 31 de minute distanta pe care trenul, plecat cu zece minute inaintea noastra din gara Calarasi, o va strabate in 265 de minute. Scobor vioi din avionul pe care Evghenovici il indreapta in goana spre hangarul ce si-a deschis primitor portile. Iar pe noi ne inghite ospitalier autobuzul aviatiei civile, care dupa 15 minute ne va lasa la Piata Palatului. Aici imi fac socotelile: drumul Calarasi - Bucuresti l-am parcurs cu avionul intr-un timp mai scurt decat cel intrebuintat pentru a ajunge cu Gongu din centrul orasului la aeroportul Calarasi si cu masina de la Baneasa in centrul capitalei.
(Autor: Nicolae Tiripan)