"ADEVARUL": Locul in care stalinismul intalneste balcanismul

Rusofilii din Crimeea striga dupa sprijinul "mamei Rusia", la fel cum faceau si separatistii transnistreni acum 22 de ani. Acum, "conflictul inghetat" din Transnistria inseamna ca statuia lui Lenin ramane semeata, iar manualele de istorie ii ridica osanale, pe strada se vorbeste rusa, iar militarii inarmati asigura "pacea". Masinile de lux si cluburile de noapte sunt singurele care-ti amintesc ca, de fapt, URSS-ul a murit.
Populatia rusofila din Crimeea striga dupa "mama Rusie" si refuza sa recunoasca autoritatea unui Kiev care sfideaza Moscova. In 1990, Transnistria prefera sa ramana cu amintirea unei Uniuni Sovietice disparute decat sa mearga inainte cu o Moldova independenta. Acum, Crimeea este pe cale sa devina cel mai recent "conflict inghetat" al Europei, spun analistii.
In peninsula facuta cadou Ucrainei in 1954 s-ar afla acum 15.000 de soldati rusi. In Transnistria sunt in jur de 14.000. Multi dintre ei sunt asa-numitele "forte pacificatoare", soldati care umbla inarmati pe strazi si pazesc obiective strategice precum statuia lui Lenin din fata Sovietului Suprem din Tiraspol. Pe strazi, in casele si-n scolile romanilor si moldovenilor de aici, conflictul este oricum, numai inghetat nu. Aici, "roman" si "moldovean" sunt cele mai grele ocari aruncate de populatia rusofila in obrajii obligati sa vorbeasca ruseste.
Ne-a luat 13 minute si 34 de secunde sa intram in Transnistria. Cu tot cu completarea cate unui formular absurd, in dublu exemplar, in care sa declaram cine suntem, unde mergem si de ce. Am scris peste tot "privat", am dat adresa unui ONG din centrul Tiraspolului, iar vamesii inchipuiti au zambit intre ei cand ne-au verificat pasapoartele. Ne-au dat cate-o hartie stampilata cu secera si ciocan si-au vorbit spre noi doar in rusa. O asa-zisa viza intr-o asa-zisa vama pentru a intra intr-o republica recunoscuta doar de doua alte regiuni separatiste, Abazia si Osetia de Sud din Georgia. Vizele au fost doar pe 10 ore - la minut, fara sa ne spuna de ce sau sa ne intrebe ceva.
In rest, afacerile mergeau ca-ntotdeauna. Camioane si tiruri, jeepuri si microbuze treceau de controlul separatistilor. E un secret la vedere ca prin Transnistria intra si ies multe. Contrabanda, traficul de droguri si de persoane care se desfasoara aici, intr-o tara nerecunoscuta si care oficial nu exista, sunt de notorietate.
Moldovenii n-au vama spre Transnistria - ar insemna sa recunoasca Republica Moldoveneasca Nistreana, o fasie de pamant de 4.000 de kilometri patrati pentru care, la 2 martie 1992, au pus mana pe arme. De cealalta parte, spre Ucraina, punctul de frontiera are doua seturi de vamesi: separatisti transnistreni si ucraineni. Nici aici moldovenii nu mai detin controlul.
La 22 de ani de la izbucnirea razboiului, conflictul "inghetat" continua sa fie cat se poate de fierbinte pentru romanii si moldovenii din Transnistria. Nimeni nu mai stie exact cati sunt. Intre ei vorbesc in rusa, dar se mai recunosc dupa accent. Au opt scoli care inca folosesc grafia latina si limba romana, scolile numite "moldovenesti" au trecut la caracterele chirilice si limba rusa de la jumatatea anilor 90.
O republica inchipuita, nerecunoscuta nici macar de Rusia care o alimenteaza economic, cu trei limbi oficiale: rusa, moldoveneasca (chiar daca ea nu mai este oficiala nici macar in Republica Moldova) si ucraineana. Asta desi toata lumea stie - si inclusiv "autoritatile" nistrene recunosc ca grupul etnic majoritar este cel al romanilor si moldovenilor.
In centrul unui Tiraspol tacut si jilav merge un panou electric strident pe care curge propaganda separatista: "Transnistria exista", transmite regimul care-si bate propria moneda, plateste propriul aparat bugetar si percepe propriile impozite - pe care le vrea chiar si de la profesorii romani, platiti de Chisinau. Acesta a fost pretextul sub care militia nistreana a intrat de mai multe ori in ultimele luni in liceul Lucian Blaga din Tiraspol.

"La Dolce Vita" in centrul Tiraspolului

Iar prin fata panoului electric trec camioane care par ca mai stau intr-un surub si jeepuri de lux, unele dupa altele. Lenin, tancul-monument indreptat spre o biserica micuta si statuia lui Suvorov vegheaza atente nu doar masinile 4x4, dar si clubul de noapte deschis in fata altarului inchinat victimelor razboiului din 92, precum si restaurantul numit "La Dolce Vita". In biserica, o femeie ne vorbeste in romana si ne vinde lumanari pe lei moldovenesti, ca n-avem ruble transnistrene.

(Va urma)