Amos News publica articolul lui Octavian STIREANU: "Atac la uninominal", pe care il puteti citi in continuare.
'Ani in sir, Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei) a propovaduit religia votului uninominal. Si nu s-a lasat pana nu l-a impus, apeland la metoda preferata a domniei sale - referendumul, pe care l-a organizat special in luna Noiembrie 2007. Adica intr-o perioada in care, precum arata situatia de astazi, presedintele ar fi trebuit sa se ocupe de altceva, de pilda, de prevenirea crizei economice si de stoparea cheltuielilor desantate de care tot domnia sa acuza acum Guvernul Aliantei D.A.
Votul uninominal a fost precum un bolovan aruncat in apa, dupa care toti cei care nu s-au gandit la urmari au sarit sa-l scoata. Dar pana acum nu s-a facut nicio analiza asupra consecintelor pe care aplicarea acestui sistem de vot le-a avut asupra calitatii umane si profesionale a componentei parlamentare.
Perceptia generala este ca actualul Parlament este mult mai slab pregatit pentru politica de anvergura nationala, dar mult mai predispus spre afacerile personale ale alesilor uninominal.
Faptul ca la o comisie dintre cele mai importante ale oricarui Parlament, cea Juridica, a ajuns presedinte un ... zootehnist (e adevarat, de la Cluj si de la PD-L!) spune foarte mult despre efectele pe care votul uninominal le-a provocat asupra calitatii profesionale a Parlamentului.
Nu mai vorbim aici despre imprejurarea ca peste 30% dintre membrii Parlamentului n-au castigat colegiile in care au candidat, dar au castigat mandatele, datorita sistemului de redistribuire intre partide!
Uninominalul a fost prezentat de Traian Basescu drept solutia miraculoasa a "purificarii clasei politice", cum tot spunea dumnealui. Cu cine "s-a purificat", s-a vazut!
Tot Traian Basescu mai sustinea votul uninominal prin ideea ca va apropia decizia politica de cetatean. Ca, fiind alesi uninominal, parlamentarii va trebui "sa dea seama nu in fata partidelor si a liderilor", pe care Basescu ii uraste atat de mult, ci "direct in fata Poporului, cu P mare, si a rrromanilor", asa cum promitea domnia sa ca va face, trimestrial, in Piata Universitatii.
Ametiti de o asemenea propaganda desantata, oamenii au votat la referendum in favoarea votului uninominal si-au gasit ce-au cautat: un Parlament care este cum este, cu alesi care au pierdut de fapt alegerile, clasandu-se pe locurile 2 sau 3 in colegii, cu o Camera a Deputatilor in care Comisia Juridica e condusa de un zootehnist, iar cea de Politica Externa de un maghiar s.a.m.d. Asa ca, acum, partizanii votului uninominal ar trebui sa nu mai reproseze sau sa se mire de prestatia Parlamentului.
Motiunea de cenzura ce se va dezbate astazi va fi nu numai o proba de caracter si responsabilitate pentru fiecare parlamentar, ci si una de anduranta pentru votul uninominal.
In functie de cum vor vota la motiune parlamentarii Puterii, va putea fi constatata, in toata splendoarea, demagogia votului uninominal.
Cazul deputatului PD-L Daniel Oajdea a fost un test semnificativ in aceasta privinta. Acest om n-a facut altceva decat sa se conformeze spiritului si vocatiei democratice a votului uninominal, organizand o consultare directa si publica cu alegatorii din colegiul sau electoral, pe care i-a intrebat cum sa voteze la motiune. Oajdea n-a facut nimic rau tarii si poporului: a cerut doar un mandat explicit din partea alegatorilor sai pentru votul pe care urmeaza sa-l dea astazi.
Nimic mai firesc si mai civilizat decat un asemenea gest. In fond, deputatul pedelist a respectat exact ceea ce propovaduia Traian Basescu, despre obligatia politicienilor de a se consulta nemijlocit si a da seama direct alegatorilor despre deciziile lor. Urmarea: Daniel Oajdea a fost dat afara din partid! Consultarea alegatorilor a fost, in acceptiunea sefilor din PD-L, "o stirbire a imaginii partidului". Iar respectarea spiritului si esentei votului uninominal s-a dovedit o adevarata blasfemie a dogmelor pedeliste!
Se pune intrebarea ce s-ar fi intamplat daca deputatul Daniel Oajdea n-ar fi primit nicio sanctiune din partea partidului sau, ca pedeapsa pentru initiativa consultarii alegatorilor si conformarii cu opinia acestuia. Nu s-ar fi intamplat nimic deosebit, in afara unei pilde: aceea ca PD-L este un partid atat de puternic si sigur pe sine incat poate resorbi cu usurinta si astfel de "disidente". Adica ar fi putut dovedi ca este capabil sa faca un alt fel de politica. Ceea ce n-a fost cazul.'