Cristian Tudor Popescu publica un articol in Gandul intitulat "Subminarea economiei nationale", pe care il puteti citi in continuare.
'Pentru ceea ce guvernul Boc a facut si face in clipa de fata, Nicolae Ceausescu a fost impuscat ca un caine. Mintea ingusta, dar paranoica a scornicesteanului a dus la indatorarea prosteasca a tarii fata de finanta internationala; plata, in schimb, s-a facut prin jupuirea pana la os a populatiei Romaniei.
De cand l-a infipt Traian Basescu premier, Emil Boc n-a facut altceva decat sa imbine nauceala frenetica a unui alt Emil, Bobu, cu o slugarnicie gen Manea Manescu, cel care ii lingea, la propriu, mana lui Ceausescu. Plus o clanta cum nu-mi amintesc sa fi avut vreun demnitar comunist. Toata "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor si pensiilor cu bani imprumutati de peste tot, de la FMI, de la UE, de la banci. Nu trebuie sa fii premier si sa fi facut o facultate pentru asta, e o operatiune la indemana unui handicapat mintal. Iar acum asistam la o magistrala schimbare de paradigma: de unde sa mai luam bani pe care sa nu-i mai dam inapoi, dar sa-i facem praf cat mai repede? Pai, de la popor, ba, Emile. Da, sa traiti, asta e solutia, de la popor, sunteti genial, ca intotdeauna, domnule presedinte, marim cota unica si TVA-ul.
Imaginez acest dialog pentru ca trebuie sa fii handicapatul mintal pe care-l pomeneam mai sus ca sa inghiti acum datul vinei pe FMI ca vrea marirea taxelor si impozitelor sau sa crezi ca matrasirea catorva ministri prea de tot idioti sau hoti ar rezolva ceva. Primul responsabil pentru subminarea guvernamentala a economiei nationale este presedintele Basescu. El este cel care a folosit toate tertipurile imaginabile pentru a tine gasca lui Boc in Palatul Victoria. El a transformat guvernul Romaniei in corpul sau personal de lachei, pe care-l cheama la ordine la Cotroceni cand are chef. Manikinul Boc nici tocurile pantofilor nu si le-a inaltat fara aprobarea lui Basescu. Dl presedinte a vrut conducerea executiva absoluta a Romaniei si o are.
Masurile cu adevarat eficiente in momentul de fata sunt dureroase, cer sacrificii din partea populatiei. Criza nu cunoaste solutii placute. Iar masurile aspre cer, dupa parerea mea, doua conditii pentru a putea fi puse in practica si nu intampinate cu incaierari de strada, ca in Grecia.
Mai intai, guvernantii trebuie sa aiba increderea populatiei. Sa fie considerati competenti, seriosi, responsabili, sa dea oamenilor sentimentul ca stiu ce au de facut. Creditul moral este mai puternic decat orice credit financiar in lupta cu criza.
Apoi, masurile luate, oricat de dure, trebuie sa se incadreze intr-o gandire, trebuie sa contureze o perspectiva, un plan etapizat care sa duca undeva intr-un timp rezonabil, cu suferintele asumate. Altfel, sa zicem ca se maresc TVA si impozitul, dar ca sa ce? Ca sa mai aiba la dispozitie guvernul Boc inca niste miliarde de euro, sa le praduiasca si pe astea? Se intrevede vreo sansa, fie si teoretica, de ameliorare a crizei prin acest procedeu? Se va relansa economia? Cum? Ca un cal care abia isi mai trage sufletul, biciuit cu salbaticie de un carutas rau si prost?
Cat despre increderea pe care o trezesc Traian Basescu si acolitii lui... Ma intreb, nu ca ziarist, dar in modul cel mai omenesc cu putinta, de ce a mai avut nevoie dl Basescu de al doilea mandat? Nu are niciun proiect, nicio gandire noua, nu s-a schimbat cu o iota fata de mardeiasul politic pe care il stim. A vrut doar sa mai petreaca la Cotroceni inca 5 ani de combinageala si incaierari politice sterpe?
N-am cerut niciodata demisia unui demnitar. Nu consider ca e treaba ziaristului sa faca asta. Amintesc doar faptul ca dl Basescu, in campania prezidentiala de anul trecut, anuntase ca daca Romania intra in criza profunda, el nu mai candideaza. A candidat, a castigat, si, la cateva luni dupa, Romania aluneca din ce in ce mai adanc in criza. Consecinta logica a declaratiei de anul trecut n-ar fi, deci, demisia?'