Statul roman este bun de plata din cauza dezinteresului autoritatilor in privinta retrocedarii unei suprafete de aproape doua mii de metri patrati din Gradina Botanica din Craiova
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul roman la plata a circa 120.000 de euro mostenitorilor fostului proprietar al unei suprafete de teren din Gradina Botanica. Scandalul a iesit la iveala dupa ce Ministerul Finantelor a cerut Prefecturii Dolj printr-o adresa din februarie 2011 sa-i gaseasca pe vinovati, considerand ca responsabilii sunt in curtea ei.
"Statul are drept de regres impotriva persoanelor care prin activitatea lor, cu vinovatie, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotarare a Curtii (...) Totodata, va invederam (...): in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie", se arata intr-o adresa a ministerului trimisa pe 16 februarie 2011. Practic, oficialii de la Bucuresti considera ca vinovati de condamnarea statului roman la CEDO sunt angajatii din Prefectura Dolj.

Ce s-a intamplat de fapt

In anul 1950, un teren de 2.140 de metri patrati din Craiova, ce apartinea parintilor Ilenei Florica Solon, a fost nationalizat. Pe el a fost amenajata o parte din Gradina Botanica, data apoi in administrarea Universitatii din Craiova. In 2001, Solon a cerut despagubiri Universitatii, dar a fost refuzata. Universitatea a motivat ca nu are bani pentru asa ceva si a "indreptat cererea" catre prefectura, dupa cum se arata in adresa. Atunci Solon a dat Universitatea in judecata, cerand 70 de dolari pe metrul patrat. Tribunalul Dolj a respins cererea in 2003, spunand ca este prematura si ca reclamanta trebuia sa astepte decizia Prefecturii Dolj asupra despagubirilor, asa cum se si proceda de altfel. Curtea de Apel i-a dat insa dreptate, spunand ca cele doua parti au incheiat o conventie intre timp si a anulat decizia prin care Universitatea se opunea acordarii despagubirilor. Atat Solon, cat si Universitatea, alaturi de Ministerul Finantelor, chemat parte in proces ca reprezentant al statului, au facut recurs. Prima, pentru ca instanta nu precizase cine trebuie sa-i plateasca banii, Universitatea sau statul, iar Universitatea si Ministerul - pentru ca au negat existenta vreunei conventii. Curtea Suprema a transat definitiv problema si a decis ca intre cele doua parti a existat o tranzactie, chiar daca nu una directa. Adica, Universitatea a trimis o adresa prefecturii prin care o informa ca era de acord cu despagubirea. Instanta a considerat ca acea adresa reprezinta o comunicare a ofertei pe care Universitatea a acceptat-o. Pe de alta parte, Curtea a precizat ca in sarcina statului roman nu fusese stabilita nici o obligatie concreta, deci acordarea despagubirilor trebuia facuta potrivit procedurii speciale prevazute de Legea nr. 247/2005. Printr-o decizie din ianuarie 2006, Universitatea propunea Prefecturii Dolj sa ii acorde reclamantei despagubirea de 70 de dolari pe metrul patrat. Si de aici se rupe firul. Nimeni nu stie ce a raspuns prefectura, daca dosarul a ajuns la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Cert este ca, pana la pronuntarea hotararii CEDO pe 12.10.2010, ANRP nu acordase lui Solon nici o despagubire.

Giugea: Nu e treaba prefectului

Vazand acestea, Ministerul Finantelor, sub semnatura directorului general al Directiei Juridice, Ciprian Badea, a cerut Prefecturii Dolj in regim de urgenta sa verifice persoana sau persoanele responsabile si daca acestea au povocat sau nu, prin activitatea lor, situatii generatoare de daune cu rea-credinta sau din grava neglijenta. Prefectul de Dolj, Nicolae Giugea, aflat in aceeasi functie si in anul 2006, considera ca nimeni din prefectura nu este vinovat si i-a dat replica directorului de la finante. "Institutia Prefectului nu a avut calitate procesuala activa in litigiile pe care doamna Ileana Florica Solon le-a avut cu statul roman (...) si precizam ca nu intra in competenta prefectului sa faca aprecieri cu privire la modul in care instantele judecatoresti au solutionat cauza si nici sa stabileasca care sunt persoanele responsabile", se apara Giugea. Intrebat daca prefectura a primit dosarul de despagubire de la Universitate, prefectul a spus ca din cate stie nu a primit nimic si a insistat ca problema ar fi in justitie. "A fost un avocat mai convingator care a convins-o pe reclamanta sa nu mai treaca prin etapele procedurale, ci sa se duca direct in instanta. Noi nu avem ce sa verificam, Universitatea trebuia sa acorde despagubirea, din fondurile extrabugetare pe care le are", a spus Giugea. Prefectul de acum, dar si de atunci sustine ca reclamanta Solon nu a facut nici o notificare pe adresa prefecturii. Giugea nu a putut explica insa ce s-a intamplat cu cererea Universitatii din ianuarie 2006 prin care propunea prefecturii sa acorde despagubirea.
Dupa cum scrie insa si in adresa ministerului, despagubirea se facea dupa procedura speciala, ceruta de Legea nr. 247/2005, titlul VII, ceea ce inseamna ca prefecturile erau obligatoriu implicate in procedura. De exemplu, articolul 24 din titlul VII spune ca "in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, procesele-verbale incheiate de prefecturi prin care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire, vor fi reanalizate si, in situatia in care, potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, restituirea in natura nu este posibila, dar se constata ca notificantii sunt indreptatiti la acordarea de despagubiri, dosarul intocmit va fi inaintat Secretariatului Comisiei Centrale, insotit de situatia juridica actuala a imobilului si de ordinul continand propunerea motivata a prefectului de acordare a despagubirilor".