Senatorul PSD de Satu Mare, Valer Marian, a prezentat luni, 17 mai a.c., in plenul Senatului o declaratie politica intitulata "Premierul Boc nu mai raspunde nici la interpelari", pe care o redam integral.
'In data de 29.03.2010 am adresat primului ministru al Guvernului Romaniei, Emil Boc, o interpelare intitulata "Nerespectarea termenului de raspuns la interpelari", prin care ii semnalam ca nerespectarea termenului de raspuns la interpelari prevazut de art.63 alin.4 din Regulamentul Senatului (cel mult doua saptamani) a devenit o practica a membrilor Guvernului Romaniei. Concret, am exemplificat cu ministrul Apararii Nationale, Gabriel Oprea, care mi-a raspuns dupa 4 saptamani si o zi la o interpelare privind pensiile militare, cu ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, care mi-a raspuns dupa 4 saptamani si 2 zile la o interpelare privind respectarea statutului si a dreptului la aparare al arestatilor preventiv, si cu secretarul de stat pentru problemele revolutionarilor din Decembrie 1989, care mi-a raspuns dupa 3 saptamani la o interpelare privind refuzul eliberarii unui certificat de revolutionar obtinut prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Desi i-am solicitat sa-mi comunice masurile intreprinse si sanctiunile aplicate in vederea respectarii de catre membrii Guvernului a termenului de raspuns la interpelarile parlamentarilor, nu am fost onorat cu un raspuns de premierul Emil Boc.
Dupa 3 saptamani (inca un termen incalcat), am primit un raspuns evaziv la interpelare din partea sefului Departamentului pentru Relatia cu Parlamentul, Valentin Adrian Iliescu, care m-a informat ca institutiile vizate fac eforturi sustinute in a prezenta raspunsuri corect fundamentate la toate intrebarile si interpelarile, in conditiile in care numarul acestora este foarte mare, de la inceputul actualei sesiuni parlamentare fiind inregistrate 2129 intrebari si interpelari.
Nu numai ca ulterior nu am remarcat eforturi sporite din partea membrilor Guvernului de a raspunde in termenul regulamentar si in mod fundamentat la intrebari si interpelari, dar insusi seful Guvernului, Emil Boc, nu mi-a raspuns la trei interpelari pe care i le-am adresat in zilele de 8.03.2010, 7.04.2010 si 12.04.2010, depasind termenele de raspuns de la 3 pana la 8 saptamani.
Astfel, printr-o interpelare pe care i-am adresat-o in data de 8.03.2010, cu titlul "Motivele adoptarii Memorandumului Guvernului din 17 februarie 2010", i-am solicitat in principal premierului Emil Boc sa-mi comunice motivele care au stat la baza aprobarii Memorandumului Guvernului nr.398 din 17 februarie a.c., prin care s-a decis ca autoritatile publice nu vor mai incheia niciun contract de publicitate si/sau promovare in cursul anului 2010 decat in situatii exceptionale, precum si temeiul juridic al masurilor adoptate prin acesta si ce economii se realizeaza la buget prin aceste masuri.
In subsidiar, i-am solicitat primului ministru sa-mi comunice daca actualul Guvern al Romaniei preconizeaza sa adopte masuri de sprijinire a presei nationale in actualul context de criza economica, oferind exemplul Frantei, tara in care, la propunerea presedintelui Nicolas Sarkozy, guvernul a aprobat anul trecut un program de sprijinire a presei nationale cu suma de 600 milioane euro.

Revendicarile sindicale nu sunt luate in seama

In data de 7.04.2010 am adresat premierului Emil Boc, o interpelare intitulata "Revendicarile organizatiilor sindicale din judetul Satu Mare", prin care i-am solicitat sa-mi comunice punctul de vedere al Guvernului cu privire la solutionarea urmatoarelor probleme importante si presante ale sindicalistilor din Romania, cu precizarea masurilor concrete si a termenelor de solutionare:
1. Clarificarea terminologiilor folosite in cadrul legislativ (Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010) si adoptarea lor in toate actele normative referitoare la salarizare (drepturi de natura salariala).
2. Reasezarea grilelor de salarizare in conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 si abrogarea in totalitate a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010, ale carei prevederi au generat diminuarea drepturilor salariale fata de luna decembrie 2009.
3. Anularea articolelor din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 114/2009 care privesc reducerea numarului de personal.
4. Anularea articolelor din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 114/2009 care privesc blocarea/eliminarea accesului la tichetele de masa, tichetele cadou si tichetele de vacanta, prin anularea acestui drept marginal negociat.
5. Eliminarea din cadrul legislativ a restrictiilor legate de libertatea de negociere, conform Conventiei nr. 98 a Organizatiei Internationale a Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei.
6. Plata orelor suplimentare efectuate si care nu se pot recupera cu timp liber corespunzator, precum si a orelor lucrate in cadrul timpului normal de lucru din zilele libere si sarbatorile legale.
7. Crearea, prin reglementari clare, a formelor de stimulare din venituri proprii a personalului.
8. Stabilirea regulamentelor de sporuri de comun acord cu partenerii sociali.
9. Reacordarea sporului de doctorat.
10. Respectarea acordurilor incheiate de Guvernul Romaniei cu partenerii sociali privind majorarea graduala a salariului minim, astfel incat ponderea acestuia in salariul mediu brut sa reprezinte 50%, solicitandu-se ca pentru anul 2010 salariul minim garantat in plata sa fie de 705 lei lunar atat in sectorul bugetar cat si in sectorul privat.
11. Respectarea prevederii legale privind valoarea punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut.
12. Masuri concrete de protejare a locurilor de munca si dezvoltarea unei economii care sa asigure: locuri de munca pentru toti lucratorii, prin salvarea locurilor de munca existente si crearea de noi locuri de munca; mentinerea puterii de cumparare; investitii ale statului in zonele profitabile ale economiei, generatoare de locuri de munca; respectarea drepturilor tuturor lucratorilor, in special a dreptului fundamental la o munca decenta.

Guvern pe doua voci

In fine, in data de 12.04.2010 i-am adresat premierului Emil Boc o interpelare intitulata "Reglementarea pensiilor militare" prin care i-am solicitat ca, avand in vedere raspunsul pe care mi l-a transmis ministrul Apararii Nationale, Gabriel Oprea, la o interpelare pe aceasta tema, sa-mi raspunda la urmatoarele intrebari: Daca Romania nu incalca aquisul comunitar, in ce priveste pensiile militare, prin adoptarea Legii privind sistemul unitar de pensii publice? Din legislatia carui stat membru al Uniunii Europene sau al NATO s-a inspirat Guvernul Romaniei, sub aspectul pensiilor militare, in elaborarea acestui proiect de lege? Daca acest proiect de lege nu incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii civile si principiul cutumiar al dreptului castigat? Daca pensiile militarilor din tara noastra pot fi calificate drept "pensii privilegiate" sau "pensii nesimtite", in conditiile in care 82% din acestea nu depasesc 3.000 lei/luna? Este adevarat ca aplicarea Legii privind sistemul unitar de pensii publice la cadrele militare nu va aduce economii la bugetul national, ci va atrage un efort suplimentar substantial asupra bugetului de stat, care este estimat la 300.543.000 lei/an (≈ 75 milioane euro/an) numai pentru Ministerul Apararii Nationale, pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale?
Totodata, avand in vedere ca ministrul Apararii Nationale, Gabriel Oprea, si ministrul Muncii si Protectiei Sociale, Mihai Seitan, au exprimat puncte de vedere diametral opuse cu privire la reducerea pensiilor militare dupa recalcularea acestora in baza Legii privind sistemul unitar de pensii publice, i-am solicitat premierului Emil Boc sa-mi comunice care din cei doi ministri a exprimat adevarul, respectiv punctul de vedere al Guvernului.
Inteleg ca seful Guvernului este foarte ocupat cu multiplele si gravele probleme cu care se confrunta tara noastra, pe care, din pacate, nici nu stie nici nu poate sa le rezolve. Dar nu pot sa inteleg faptul de a nu raspunde nici dupa doua luni la o interpelare, dupa ce ai fost tu insuti parlamentar si ai facut tapaj pe aceasta tema, decat ca impolitete si rea-credinta, alaturi de nestiinta si neputinta.'