Adrian Severin publica o analiza in Jurnalul National,cu titlul: "Romania in criza. Prestatia Guvernului merita un calificativ: incompetenta", pe care o puteti citi in continuare.
'Ceea ce frapeaza si indurereaza cel mai tare privindu-i pe romanii care se confrunta cu actuala criza globala, dar si nationala, nu sunt atat suferintele existentiale, cat confuzia exasperanta in care traiesc. Oamenii nu stiu exact ce li se intampla, de ce li se intampla, cat va dura, cum vor scapa si ce va fi dupa. Nu numai ca luminita sperantei nu se vede, ci nici tunelul pe care sa o apuce spre ea.
O presimtire rea bantuie pretutindeni: reducerile de salarii, pensii, ajutoare etc., stiute sau dosite printre randurile vreunei legi inepte, nu sunt suficiente si de aceea nu sunt ultimele. Poate ca astfel nu vom lasa datorii generatiilor urmatoare. Nu le vom lasa insa nici zestre. In ceea ce il priveste, Guvernul comprima prestatia sa la un singur calificativ: incompetenta. Sunt atat de nevolnici guvernantii, incat puterea pare vacanta. Or, vacanta puterii naste nervozitate sociala. De asta data ea demonstreaza ca originea crizei economice este criza democratiei.
Dintr-un ciclu electoral in altul au fost alesi lideri capabili sa incarneze in mereu sporita masura instinctele cele mai rele ale electoratului; acele instincte peste care numai o ratiune indelung exersata poate trece. De la asemenea lideri nu te poti astepta decat la politica tiganului Buridan, care, spre a economisi, a decis sa isi invete magarul sa nu mai manance, reducandu-i gradual ratia de fan. Incercarea a reusit, numai ca, tocmai cand se invatase cu postul, magarul a murit.
Tot asa si preconizata politica de consolidare bugetara ar putea reusi, insa deficitul zero va fi rezultatul asocierii unor consumuri zero cu zero venituri. Acesta este echilibrul cimitirelor. Mergand spre un atare deznodamant, prestatia puterii politice actuale, chiar manata de bune intentii, apare ca o eroare atat de mare, incat echivaleaza cu rea-credinta.
Ce este de facut?
1. In primul rand sa refacem prin sinceritate, realism si solidaritate legatura de incredere intre conducatori si populatie. In conditiile actualului divort dintre elita politica si societate, nici cel mai bun program anticriza nu poate reusi.
2. In al doilea rand, trebuie reabilitata Constitutia. Aceasta nu este o impreunare arbitrara de enunturi, ci un sistem de organizare a societatii, in care fiecare drept se sprijina pe o obligatie, iar obligtiile se spijina intre ele spre a asigura armonia si siguranta intregului. Din pacate, Constitutia a fost practic desfiintata, nimeni nemaistiindu-si locul si nici unul nemaifacand ceea ce trebuie in locul pe care il ocupa.
3. In al treilea rand, sa recunoastem ca iesirea din criza pe seama saracilor este nu numai imorala, ci si neeconomica. Spre deosebire de bogati, care in majoritate economisesc spre a cheltui apoi pe lux sau in speculatii, saracii consuma imediat tot ceea ce castiga si astfel accelereaza circulatia banului, dinamizand economia.
4. In fine, sa observam ca prima problema a Romaniei nu este datoria publica, ci lipsa cresterii economice sanatoase. De aceea, politica fiscala si bugetara trebuie indreptata spre reluarea unei cresteri viabile. Impozitarea diferentiata si investitiile strategice (inclusiv cele sustinute prin fonduri europene, dar si prin acorduri cu tari care beneficiaza de cresteri economice mari, precum China) sunt raspunsuri date unei atari sfidari.
Din pacate, intrucat statul nu functioneaza, asemenea politici nu pot fi nici concepute, nici aplicate.'