Gandul publica un articol al Lilianei Ruse (foto), intitulat "Pontamima si butaforie", pe care il puteti citi in continuare.
'Nimeni nu crede mai putin in sansele motiunii de cenzura decat initiatorii ei. Crin Antonescu i-a dat, indulgent, 55 la suta sanse sa cada. Intrebarea fireasca - "De ce-o mai depuneti atunci?" - isi gaseste raspunsul in jocul de putere dintre PSD si PNL, in care castigatorul primeste o halca mai consistenta din cadavrul PDL.
In 20 de ani de parlamentarism postrevolutionar, n-am mai vazut doua partide care sa se intreaca in a se demobiliza unul pe celelalat, in ciuda scopului comun de a darama guvernul. Pesedistii si liberalii se opintesc de o jumatate de an sa depuna motiunea de cenzura. Pana acum, nu li s-au potrivit calendarele politice. Cand, in sfarsit, au crezut ca gasesc momentul propice si si-au facut curaj sa ceara socoteala Guvernului Boc in Parlament, liderii celor doua partide au inceput sa se acuze reciproc de esecul motiunii, cu o saptamana inainte ca bilele sa fie aruncate in urne. Concursul schizofrenic "Cine e mai vinovat ca n-am reusit sa trantim guvernul inainte sa votam?" nu-l poate avea drept castigator decat pe Emil Boc, speriat mai degraba de voturile parlamentarilor sai decat de cele ale Opozitiei.
Anul trecut, premierul a fost demis dupa o actiune-brici a PSD si PNL. Opozitia a avut atunci nu numai voturi, dar si un plan postmotiune, cu Iohannis premier si o schita de program de guvernare. Logic ar fi fost ca si de data aceasta cele doua partide sa procedeze la fel, insa PSD nu are apetit de guvernare in pragul iernii, cand criza loveste naprasnic si banii de la buget se imputineaza. Cum altfel s-ar putea explica indarjirea cu care pesedistii au refuzat orice discutie cu PNL privind un nou premier comun sau cota unica de impozitare? Cand liberalii au venit cu trei propuneri de prim-ministru, ce-i drept personalitati palide, Adrian Nastase i-a luat peste picior spunand ca aceste nominalizari "vor inflacara cu siguranta masele". In loc de ironii, ar fi fost mai nimerita o contrapropunere rezonabila, care sa nu fie Victor Ponta, tocmai pentru a arata dispozitia catre negociere si compromis.
Declaratiile si actiunile PSD despre motiune sunt pantomima si butaforie, de la angajamentul refacerii "proiectului Iohannis" fix miercuri seara, la negocierile invizibile pentru voturi cu pedelistii nemultumiti, cele 2,5 milioane de semnaturi populare si promisiunea lui Ponta de a fi miercuri in mijlocul mitingistilor. O intelegere reala cu PNL si demiterea guvernului le-ar aduce mai multa alinare protestatarilor. Ar fi fost o dovada limpede ca motiunea de cenzura nu este doar o mostra de demagogie si politicianism infantil.
Nu e nimic blamabil in calculul PSD ca ii pica mai bine sa vina la putere in primavara, dar este inacceptabila manipularea unor oameni disperati. Macar din perspectiva asta merita ca guvernul sa cada si PSD sa formeze noul Cabinet, ca sa probeze cat de tare si-a dorit puterea in numele cetatenilor cu care fraternizeaza azi in strada.'