Ofuscarea parlamentarilor PSD inlaturati de pe noile liste a inceput sa-si produca efectele "legislative”. Afectat direct a fost, de aceasta data, Ion Iliescu, principalul sustinator al infiintarii unui Institut al Revolutiei Romane. Proiectul referitor la aparitia respectivei institutii a fost dezbatut, ieri, in Camera Deputatilor - camera decizionala in acest caz - dar nu a putut fi votat decat pe articole deoarece a lipsit cvorumul necesar adoptarii sale. Mai exact, parlamentarii PSD nu au mai catadicsit sa raspunda la ordinele partidului, ci au lipsit fara jena, lasand bunatate de proiect de izbeliste. Problema nu sta neaparat in adoptarea lui - o gramada suficienta de alesi s-o mai strange, macar o data, pana la sfarsitul sesiunii in curs - ci in adoptarea lui imediata.

Motivul: in caz contrar, Iliescu nu va mai putea sa-si faca jocul si sa propteasca in fruntea Institutului - pentru un mandat de cinci ani - persoanele pe care le considera potrivite sa scoata la lumina adevarul despre evenimentele din decembrie. Dupa cum s-au derulat lucrurile pana acum, involuntar, parlamentarii PSD au facut un pustiu de bine impiedicand legiferarea urgenta a infiintarii Institutului. Nu de alta dar, timp de 15 ani, toate comisiile, comitetele si tribunalele insarcinate sa scoata adevarul la iveala nu au reusit decat sa sporeasca nedumeririle din domeniu astfel incat intrebarea "cine a tras in noi, dupa 22?” este la fel de actuala acum - si de dureroasa pentru rudele celor disparuti. Un aspect cu adevarat interesant il reprezinta insa schisma aparuta intre primul revolutionar al tarii (si "ultimul pe lista”) Ion Iliescu si marea majoritate a revolutionarilor care, pana mai an, nu mai pridideau ridicandu-i osanale si preamarindu-i meritele aceluiasi Iliescu. La baza supararii au stat - cum altfel - tot interesele, iar lupta a capatat accente de-a dreptul comice atunci cand, dupa ce Dorin Lazar Maior si partizanii sai i-au exclus pe Iliescu si acolitul sau Dan Iosif din randul revolutionarilor, PSD l-a exmatriculat si el pe Maior. Revolta impotriva lui Iliescu s-a vazut si in respingerea proiectului de infiintare a Institutului de catre comisia parlamentara a revolutionarilor, din raportul negativ intocmit de aceasta nelipsind acuzatiile directe la adresa actualului sef de stat si maestrul de ceremonii al revolutiei de acum 14 ani: "Scopul si obiectivele proiectului de lege nu sunt acelea de a infiinta un institut de cercetare stiintifica, in adevaratul sens al cuvantului, ci acelea de a crea o structura fara viabilitate, pe umerii careia sa fie asezate doua suprastructuri ce urmeaza a fi populate cu oamenii presedintelui (Ion Iliescu - n.r.)”. Dincolo de interese si confruntari, sigur este ca majoritatea faptelor comise in 1989 au fost prescrise - iar altele sunt pe cale de a fi si ele clasate, persoanele acuzate de uciderea unor romani au fost achitate sau reprezinta parti in procese tergiversate cu mult talent judiciar, iar teroristii s-au risipit ca petalele de trandafiri scuturate de vant. Concomitent, Ion Iliescu sare ca ars ori de cate ori cineva ii contrazice versiunea despre revolutie si scrie carti pe tema. Revenind la dezbaterile de ieri, trebuie precizat ca nici opozitia democratica nu acorda credit demersului care vizeaza infiintarea unui institut de resort, democratul Radu Berceanu a propus chiar ca institutia preconizata de partidul de guvernamant sa se numeasca "Institutul pentru ascunderea adevarului privind Revolutia din decembrie - Ion Iliescu”. Dincolo de orice butada, este greu de crezut - ba chiar imposibil - ca o persoana care nu accepta nici macar sa asculte un punct de vedere deosebit de al sau ar fi in stare sa gireze sau sa contribuie la elucidarea adevarului despre sangerosul sfarsit al anului 1989.