Puteti citi in continuare textul integral al discursului lui Ion Iliescu la Consiliul National al PSD, desfasurat la Palatul Parlamentului, in data de 4 februarie 2010.
'Dragi prieteni,
Va impartasesc faptul ca nu eram decis sa iau cuvantul la aceasta adunare. Dar, presedintele Consiliului National mi-a sugerat ca nu ar fi bine sa nu iau cuvantul.
De aceea, va rog sa ma acceptati cu un MESAJ DE SUFLET.
Pentru ca eu consider ca ne aflam intr-un moment important al evolutiei partidului nostru, iar actuala adunare a Consiliului National si mai ales Congresul PSD de peste doua saptamani pot sa marcheze o relansare a activitatii partidului sau, din contra, sa consacre declinul sau.
I. Cateva constatari:
a) PSD - cu toate variantele sale (FSN, FDSN, PDSR) - s-a nascut ca un partid al Revolutiei, care a si pus in practica obiectivele sale strategice: democratizarea tarii, reformarea economiei (trecerea de la o economie etatizata la economie de piata), integrarea europeana si euroatlantica, deschiderea fata de lume. Aceste lucruri nu pot fi contestate de nimeni.
b) Partidul nostru a avut raspunderea guvernarii si, atunci cand s-a elaborat noua Constitutie democratica a Romaniei si cand s-au adoptat legile privatizarii si cand Romania s-a asociat Parteneriatului pentru pace si Comunitatii Europene, ca si cand s-au finalizat negocierile de aderare la Uniunea Europeana si procesul de aderare la NATO.
c) PSD este cel ce a generat crestere economica, prin politicile economice promovate atunci cand era la guvernare.
d) PSD este si a fost un partid care a promovat reformele economice in Romania si, in general, cu bune rezultate.
Nimeni nu constata, insa, ca aceste reforme au avut un pret: politic, economic si social. Ne-am asumat acest pret, dar, spre deosebire de adversarii nostri politici, am fost consecventi ideologiei noastre si am insotit aceste reforme cu masuri de protectie sociala, adresate paturilor celor mai defavorizate.
e) Am facut si erori, pentru care am platit si platim inca. Dar bilantul nostru a fost, in esenta sa, pozitiv.
Si, cu toate acestea, unii se straduiesc sa ne demonizeze, in fel si chip, prezentandu-se chiar drept un pericol - identificandu-ne ca urmasi ai PCR, desi noi suntem intim legati de infaptuirea Revolutiei din Decembrie 1989, care a demolat vechiul regim, iar fosti membri ai PCR se gasesc in absolut toate partidele care s-au nascut dupa revolutie.
Acestui atac de imagine, care continua si acum, n-am stiut sa-i raspundem cu seriozitate si in mod credibil! Ba, chiar unii dintre noi dau semne de concesii fata de adversari sau, in orice caz, nu se angajeaza sa apere demnitatea partidului si a fondatorilor sai - lucru inacceptabil pentru militanti loiali, legati intim de principiile fondatoare ale partidului.
II. Consiliul National si apropiatul Congres al PSD sunt chemate sa reafirme cu claritate profilul, optiunile politice si ideologice, liniile strategice actuale ale PSD, ca partid social-democrat, de stanga, modern si dinamic - legat de cele mai largi categorii de cetateni - un partid pentru o Romanie europeana.
Trebuie sa consolidam partidul si sa-i reinnoim programul sau politic cu fata la viitor, la sfidarile sale, la noile realitati economice si sociale ale tarii, la noul context international.
Trebuie sa dam raspunsuri clare:
- Ce fel de partid vrem sa fim:
- un partid capabil sa guverneze Romania (singur sau in coalitie) sau un partid care sa fie vesnic in opozitie;
- un partid oportunist, cu un discurs populist, dornic sa ia voturi de peste tot si in orice conditii - sau un partid de principii, cu un discurs ideologic explicit - legat de interesele celor multi, celor mai largi categorii de cetateni, care suporta consecintele acestei tranzitii prelungite.
Trebuie sa alegem si sa o spunem explicit - Partidul Social-Democrat trebuie sa fie un partid al stangii democrate activ, dinamic, permanent cuplat la realitati, cu un tip de reactie clara si directa. Pentru aceasta e nevoie de un mecanism de decizie bine definit si eficient, care sa ramana profund democratic, transparent - pana la ultima sa veriga.

Cateva constatari si concluzii:
1. Multe din erorile PSD au la origine ignorarea democratiei interne de partid, adoptarea de decizii in afara organismelor statutare, in mod netransparent, incurajand conturarea unor grupari de influenta si competitia dintre ele. Aceste practici ne-au costat si ne costa! Aceasta duce la deformarea imaginii despre partid - nu ca organism politic menit servirii interesului public, ci subordonat intereselor inguste ale unora.
Din acest punct de vedere, intrarea la guvernare alaturi de PD-L a fost o eroare; ea s-a decis sub astfel de presiuni.
2. Daca in anterioara perioada de opozitie - 1997-2000 - PDSR a invatat multe si s-a pregatit temeinic pentru revenirea la guvernare, dupa 2004 am irosit mult timp in lupte intestine si in conspiratii de culise.
3. Preocupanta este slabirea legaturilor firesti cu electoratul nostru traditional, ca si insuficienta largire necesara a legaturilor cu noi categorii de alegatori care, firesc, ar trebui sa aiba optiuni de stanga - in special tineri, dar si marea majoritate a intelectualitatii.
De-a lungul ultimilor 20 de ani, s-au produs multe mutatii in structura sociala a populatiei, urmare fenomenului de dezindustrializare, cu unele tendinte de dezurbanizare si cu aparitia fenomenului de migratie. PSD nu s-a adaptat suficient la toate aceste mutatii. Mai degraba s-a multumit sa adopte un discurs cvasi-neoliberal, pentru ca "asa e la moda" sau pentru ca ne temem de eticheta de "neocomunisti"!
4. Din pacate, intreaga stanga europeana trece printr-o perioada de declin, negasind caile potrivite de afirmare, in conditiile crizei actuale prin care trece economia mondiala. Mai degraba exponentii dreptei au apelat la pozitii de stanga pentru iesirea din criza (de fapt, implicand statele pentru salvarea bancilor si a marilor companii suprastatale.
5. Prin tot ce am facut dupa Revolutie am dovedit ca nu avem nimic comun cu vechiul sistem si cu defunctul partid comunist. Asa ca nu avem de ce sa avem complexe. Insa, atitudinea uneori oscilanta a unora dintre noi, afirmarea incerta a identitatii noastre ideologice - a deziluzionat pe multi dintre sustinatorii nostri si dintre cei ce asteapta sa fie aparati de noi.

III. Ce am invatat, din punct de vedere ideologic, in acesti 20 de ani (sau ar fi trebuit sa invatam)?
- Viata a demonstrat neviabilitatea abordarilor extremiste:
Anul 1989 a marcat esecul unei experiente istorice, bazata pe o abordare extremista, nerealista, a asa-zisului socialism de stat, care, in esenta sa, era un capitalism de stat, cu ambalaj fals socialist: - pentru ca nu poate fi conceput socialismul in conditiile lipsei de libertate, de democratie si de stat de drept;
- asa cum ignorarea pietei, confundarea primitiva a ei cu capitalismul si incercarea de substituire a acestui factor obiectiv - care a stat la baza dezvoltarii economiei, de la inceputurile civilizatiei - cu factori subiectivi (statul si birocratia de stat) s-a dovedit o grava eroare, care a condus la falimentul sistemului, in plan economic.
B. Actuala criza a economiei mondiale a marcat esecul altei abordari extreme - a neoliberalismului, care a absolutizat rolul pietei in reglarea mecanismelor economice, opunandu-se oricaror factori de reglementare, inclusiv din partea statelor.
Ca o paranteza, inca din 1992, in mesajul meu catre Parlamentul Romaniei, dupa alegerile din toamna, noi ne-am delimitat de cele doua abordari extreme, exprimand explicit pozitia noastra despre ce trebuie si e dator sa faca statul si ce nu trebuie sa faca statul in economie.
Altminteri, rolul statelor nationale este tot mai dificil de definit astazi, in conditiile globalizarii economiei mondiale si pozitiei dominante a marilor companii supranationale pe o piata nereglementata, acestea fiind marii beneficiari, inclusiv a efectelor crizei, pe seama statelor!
De aceea, unii analisti considera ca actuala criza nu numai ca nu este una ciclica, obisnuita, ci o criza de sistem, ba chiar de final al sistemului economiei capitaliste, care va prefigura, probabil, spre mijlocul secolului XXI trecerea spre o noua etapa istorica, a unei economii de esenta post-capitalista.
Este misiunea fortelor de stanga democratica, a social-democratiei contemporane sa se implice in analiza acestor procese istorice si sa propuna orientari specifice stangii actuale moderne.
C. Problema cea mai grava a lumii contemporane este marele decalaj dintre bogati si saraci, atat la nivel global, cat si la nivel national, in ciuda cresterii produsului global mondial - in ultimii 50-60 de ani - si, deci, a bogatiei, la nivel mondial. Incapacitatea capitalismului ca oranduire de a rezolva asemenea probleme este exemplificata de cea mai bogata tara a lumii - SUA - incapabila sa puna capat saraciei si unde discrepantele dintre cei mai bogati si cei mai saraci sunt la fel de stridente ca si in tarile subdezvoltate!
D. Pentru Romania, problema esentiala este marele decalaj economic si social, mostenit din istorie, fata de tarile dezvoltate europene.
Este misiunea social-democratiei romanesti sa se afirme ca principala forta politica interesata sa contribuie la conturarea si promovarea unei strategii de perspectiva pentru realizarea acestui obiectiv istoric - de reducere a acestor decalaje - in interesul tuturor romanilor si nu doar al unei minoritati profitoare. Eu cred ca aceasta este misiunea tuturor fortelor democratice europene, de a reduce aceste decalaje de pe continent - Europa unita putand deveni un exemplu de imbinare posibila a progresului si cresterii economice cu preocuparile pentru o mai buna echitate sociala.
Intrebarea fundamentala pentru noi este daca este pregatit Partidul Social-Democrat, din punct de vedere ideologic si politico-organizatoric, pentru a raspunde a cestei misiuni - si cum sa o faca?
La aceasta intrebare trebuie sa raspunda Congresul PSD din 20 februarie a.c.
Aceste lucruri nu tin doar de teorie, ci de raspunsuri practice la problemele actuale ale societatii romanesti, ale tuturor romanilor.
E. Unde se desparte stanga de dreapta in abordarea acestor probleme?
- In primul rand - in politicile economice si sociale stanga este si va ramane adepta definirii statului ca factor redistributiv, organizator al solidaritatii sociale active, factor de corectare a esecurilor pietei, mai ales in plan social (prin adancirea polarizarii si a discrepantelor sociale).
- In al doilea rand - stanga trebuie sa sanctioneze derivele antidemocratice, autoritariste ale dreptei, ale populismului demagogic si sa actioneze activ pentru extinderea spatiului de actiune al drepturilor si libertatilor cetatenesti (adica al cuceririlor Revolutiei Romane din decembrie).
Aceasta poate si trebuie sa devina o platforma comuna a tuturor fortelor democratice (inclusiv a dreptei liberale) si a societatii civile, pe care PSD este dator sa o promoveze. Aceasta este datoria politica a PSD fata de tara si fata de cetateni. De aceea, PSD trebuie sa se opuna tendintelor antidemocratice exprimate de as-zisa reforma constitutionala propusa de Traian Basescu, care reduce Parlamentul la un rol decorativ si faciliteaza concentrarea puterilor in mainile sale. PSD a gresit ca nu a boicotat referendumul pe aceasta tema.
Ca o observatie particulara privind comportarea arbitrara, abuziva a actualei puteri, PSD-ul e dator sa-i apere si sa-i sprijine pe toti cei ce sunt supusi presiunilor administrative - inclusiv primari si consilieri ai PSD, ca si alti functionari din diferite structuri administrative locale sau centrale - obiect al asa-ziselor restructurari.

IV. In ceea ce priveste Congresul PSD
1. Cred ca, in perioada premergatoare, discutiile s-au axat prea mult asupra candidatilor la functia de presedinte - problema, desigur, importanta - in dauna, insa, a abordarii problemelor de fond privind:
- concluziile principale ce se desprind din activitatea precedenta, inclusiv din confruntarile electorale;
- situatia actuala in care se afla partidul si starea de spirit a militantilor;
- liniile esentiale ale activitatii viitoare;
- modificarile necesare ale statului si structura viitoare a organismelor de conducere prin ridicarea eficientei lor.

2. Va declar deschis ca, in ce ma priveste, nu ma intereseaza personal sa candidez pentru vreo functie. La varsta mea, as prefera sa am mai mult timp pentru reflectii si pentru transpunerea lor in scris, inclusiv in legatura cu istoria recenta, in care am jucat un anumit rol, si cu marile probleme cu care se confrunta societatea noastra.
Raspunzand unor observatii si sugestii (inclusiv dintr-o scrisoare primita recent de la o pensionara, sustinatoare a mea de-a lungul acestor ani - neplacut impresionata nu atat de rautatile debitate la adresa mea din partea adversarilor, dar mai ales din partea unora din interiorul partidului), vreau sa va spun ca nu ma intereseaza nici functia de presedinte de onoare. Pe mine nu m-au interesat nici in trecut functiile si onorurile formale. Am cautat sa castig respectul si consideratia oamenilor nu pentru functia pe care o ocupam, ci pentru ceea ce faceam si reprezentam eu, ca om. Aceasta este ceea ce conteaza!

3. Congresul nostru trebuie sa raspunda la cateva intrebari esentiale - sa fixeze obiectivele pe care trebuie sa le indeplineasca noua echipa de conducere ce va fi aleasa si, in consecinta, sa asigure alegerea celor mai potriviti candidati - pentru fiecare din functiile prevazute in statut.
a) In legatura cu aceasta problema a alegerilor, as vrea sa fac o remarca fata de modul in care este prezentata de catre unii.
Conform prevederilor noastre statutare, la Congres nu se desfasoara o competitie intre echipe, care ar trebui sa se prezinte cu programe distincte. Noi trebuie sa alegem oamenii cei mai capabili sa puna in practica programul partidului, obiectivele politice unice cer vor fi adoptate de Congres pentru etapa urmatoare si care, impreuna (cei alesi), sa formeze o echipa sudata si eficienta.
Noi trebuie sa alegem viitorul Consiliu National, presedintele, secretarul general, un numar de vicepresedinti, secretari nationali - toti fiind militanti si slujitori ai partidului, ai programului si politicii sale si nu "oamenii de curte", "valetii" viitorului presedinte (indiferent cine ar fi el).
Va amintesc ca, in 1992, FSN a cunoscut scindarea, in urma unui congres organizat pe principiul competitiei intre 3 grupuri sustinatoare ale unor motiuni programatice diferite. Nu cred ca e cazul sa readucem in practica noastra asemenea modalitati, care s-au dovedit paguboase pentru partid. Pana si Partidul Socialist Francez, care practica asemenea forme de organizare (cu o experienta indelungata, de aproape un secol), cunoaste o situatie nefericita de sciziuni, care l-a afectat puternic in ultimii ani.
b) Pentru mai multa coerenta, as face cateva propuneri de modificari la statut, care vizeaza si alegerile din congres:
- In primul rand, propun ca in Congres sa alegem doar Consiliul National, presedintele partidului si, eventual, secretarul general.
- Propun ca vicepresedintii (si poate chiar si secretarii nationali) sa fie alesi de catre Consiliul National. Aceasta si dintr-o ratiune practica, de folosire optima a potentialului uman.
In conditiile alegerii concomitente, in Congres, a presedintelui si a vicepresedintilor, cei mai proeminenti lideri care candideaza la functia de presedinte - cu exceptia celui ales - ar ramane in afara noii echipe de conducere (cred ca trebuie sa evitam asemenea formule exclusiviste!).
- De asemenea, propun reducerea numarului de vicepresedinti (responsabili de domenii). Este nejustificata alegerea celor 8 vicepresedinti zonali din randul presedintilor de organizatii judetene. Putem sa introducem practica invitarii, prin rotatie, a presedintilor judeteni - la sedintele BPN (in acest fel, ii rotim pe toti in acest exercitiu). Altminteri, este chiar in spiritul principiilor statutare sa evitam cumulul de functii.
In abordarea acestor probleme, trebuie sa urmarim eficienta structurilor si nu menajarea unor orgolii.
- Propun, de asemenea, reducerea numarului de membri ai Consiliului National la cca. 250-300 membri, pentru a putea fi o structura functionala, deliberativa. Altminteri, asa cum e acum, este un mini congres. Reuniunea sa ar putea avea loc semestrial, nu anual. In anii 1997-2000, Consiliul National se reunea in Sala Omnia - cu 400 de locuri - si avea un caracter mult mai eficient si operational.
c) Atat pentru Consiliul National, cat si pentru congresele partidului, sa evitam caracterul formal si festivist. In ultimii ani a prevalat acest caracter, accentuat si de campaniile electorale.
Nu cu spectacole de lumini si cu balonase ii convingem pe oameni ci cu idei si proiecte concrete, cu un spirit activ, militant, legat de nevoile si asteptarile oamenilor!
Sa ne debarasam de asemenea practici festiviste, ca si de actiuni si "comploturi" de culise, de "aranjamente" de grup (cu "reuniuni" pe la restaurante), , in afara structurilor de partid statutare. Asemenea practici submineaza spiritul de colegialitate, de incredere reciproca, de solidaritate care trebuie sa existe intr-un partid de stanga, social-democrat, intre militanti animati de crezuri si aspiratii comune, si nu de lucruri efemere, de orgolii si pasiuni pentru titluri, functii si avantaje personale.
d) De asemenea, esential pentru credibilitatea partidului este credibilitatea militantilor si liderilor sai, a purtatorilor sai de mesaj.
In politica de promovare a liderilor - de la organizatiile locale pana la centru - trebuie sa prevaleze criterii obiective, calitatea personala a oamenilor, pregatirea, competenta, experienta lor, calitatile lor morale, decenta si corectitudinea, capacitatea de comunicare cu electoratul si cu membrii si militantii partidului si, nu in ultima instanta, carisma personala.
Trebuie sa evitam si sa eliminam criteriile subiective, nepotismul, cumetria, interesele de grup, de "gasca", sau forta si sustinerea financiara. Desigur, un partid are nevoie de resurse financiare si este interesat sa aiba alaturi oameni cu asemenea mijloace, dar nu pe baza de clientelism si nu cu pretentia ca ei sa dicteze politica de cadre in partid.
Calitatile oamenilor, competenta lor si spiritul militant, de veritabili oameni de stanga, trebuie sa fie criteriul de baza!

V. Un partid social-democrat, cum este PSD - nu face politica de dragul politicii. Politica nu este doar un joc de putere (cum o considera unii), ci trebuie sa fie un instrument de promovare a progresului economic si social, de slujire a "cetatii", a "polisului", a cetatenilor, mai ales a celor dezavantajati.
Aceasta este deosebirea dintre politica si politicianism.
Aceasta trebuie sa fie perceptia despre politica a unor militanti social-democrati, in acest spirit trebuie sa-i formam si sa-i promovam pe noii militanti tineri ai PSD. Sa stie ca a fi membru si militant al unui partid de stanga democrata - trebuie sa stie sa se ridice deasupra intereselor personale si de grup, a intereselor de moment. Sa stie si sa doreasca sa-si consacre energia si inteligenta bunului public si slujirii celor multi. Si aceasta nu doar declarativ, in vorbe, ci prin fapte, prin exemplul propriu de tinuta civica si de comportament.
Numai cu asemenea profil de militanti si de lideri, animati de un asemenea mod de viata si care sa se bucure de increderea cetatenilor. PSD isi va putea afirma rolul sau, de forta politica, in masura sa influenteze politica nationala, mersul inainte al societatii romanesti, propasirea tarii si a tuturor cetatenilor sai.'