Criza declansata de Theodor Stolojan in interiorul Partidului National Liberal nu s-a terminat odata cu excluderea sa din partid. Dimpotriva, succesul pe care il are in racolarea liberalilor din tara si iminenta creari unui partid liberal paralel i-au speriat de-a binelea pe cei aflati la guvernare. Asa se face ca a aparut deja propunerea de a-l reprimi in partid pe Stolojan, numai ca fostul presedinte PNL sa se linisteasca si sa nu continue proiectul sau de dezintegrare a partidului istoric. Prezentata ca o reactie care a venit de jos in sus, adica de la micii parlamentari si presedinti de filiale, pentru a da bine in ochii electoratului, propunerea de reinregimentare a lui Stolojan pare a fi ultima carte pe care liderii PNL o mai joaca pentru a evita distrugerea partidului.
Primele nume grele care au aruncat pastila reintoarcerii lui Stolojan in partid au fost premierul Calin Popescu Tariceanu si ministrul Gheorghe Flutur. Treptat, ideea a fost preluata si de alti lideri, iar fostul mare dusman al PNL a devenit dintr-odata unica speranta. Pe de alta parte, agitatia propagandistica creata de Stolojan aplica oarecum cutumele comuniste si ale social-democratilor referitoare la arta manipularii: platesti oameni de pe strada, aduni cu japca muncitorii din fabrici, rogi frumos gurile- casca sa ramana pe loc si obtii masa de manevra. Lumea va vedea la televizor o multime impresionata de sustinatori si va crede ca Stolojan a dat lovitura, PNL intra in criza, iar electoratul se retrage scarbit de la urne. Lucrurile nu stau deloc asa, dar meseriasi precum Viorel Hrebenciuc sunt capabili sa le faca sa arate astfel. Incredibil, dar deputatul PSD de Bacau a fost maestrul de ceremonii al lui Stolojan in periplul acestuia din Moldova. Lansarea Platformei Liberale nu se putea bucura de "succesul" imens de care a avut parte fara o mobilizare exemplara a eminentei cenusii din PSD. Hrebenciuc a mers pana acolo incat a adunat circa 100 de muncitori dintr-o fabrica pentru a-i transforma in aplaudaci liberali in sala in care s-a produs Theodor Stolojan. La fel de bine primiti in randurile liberalilor ad-hoc s-au numarat cativa oameni culesi de pe strada, precum si numerosi gura- casca, carora li s-au alaturat si o mana de sustinatori autentici. Ce s-a intamplat mai departe aplica cu strictete teoria bulgarelui de zapada. Mediatizat intens, pelegrinajul organizat al lui Stolojan a capatat dimensiuni apocaliptice pentru PNL, care se si vedea scindat. In disperare de cauza, liderii partidului au cedat si l-au invitat pe fostul presedinte la negocieri. Iata cum, inca o data, geniul diversionist al lui Hrebenciuc mai scrie o pagina de politica romaneasca. Foarte interesante sunt si motivatiile care au stat in spatele acestei actiuni. Dincolo de interesul legitim al PSD de a-si vedea faramitat adversarul politic, sta legatura Hrebenciuc- Stolojan creata in jurul RAFO Onesti. Pe de-o parte, liderul PSD i-a dat o mana de ajutor bunului sau prieten si partener de afaceri Ion Vranceanu, controversatul om de afaceri liberal din Vaslui, unul dintre marii profitori ai devalizarii RAFO si adept al lui Stolojan. Pe de alta parte, este deja cunoscut faptul ca Theodor Stolojan a fost unul dintre avocatii cei mai inversunati ai RAFO, chiar din pozitia de consilier al presedintelui Traian Basescu. Totul a pornit in primavara anului 2005, cand, dupa mai multe negocieri intre controversatul om de afaceri Marian Iancu si Stolojan, desfasurate inclusiv la Palatul Cotroceni, fostul presedinte PNL a trecut de partea gruparii Tender- Iancu- Iacubov- Hrebenciuc. Sfetnicul de taina al lui Basescu si-a permis sa intervina public in favoarea RAFO, acuzand AVAS-ul si Guvernul Tariceanu ca doresc falimentarea rafinariei. Din moment ce interesele lui Stolojan si Hrebenciuc au convers, era foarte clar ca lucrurile nu se vor termina aici. Cu atat mai mult cu cat Hrebenciuc vedea in sprijinirea aliatului sau, in detrimentul PNL-ului de la guvernare, o rezolvare favorabila a crizei de la RAFO. Luptele de culise in acest caz sunt cu mult mai nemiloase si mai interesante decat iesirile publice la rampa, iar deznodamantul este absolut imprevizibil. Deocamdata, PNL il cere inapoi pe Stolojan, sperand astfel intr-un control mai eficace asupra actiunilor sale, potrivit invataturii care spune ca trebuie sa-ti tii dusmanul cat mai aproape. In Constanta, acest curent nu are practic nici un sustinator, cu exceptia fantomaticului Mircea Iustian. Presedintele oragnizatiei judtene a PNL, deputatul George Dragomir, nu se impotriveste revenirii lui Stolojan, atata timp cat acest lucur e in favoarea partidului: "Cei care vor sa revina in PNL sunt primiti cu bratele deschise, daca vin sa munceasca pentru partid si nu sa dezbine. Daca vin cu ganduri curate, e foarte bine, daca nu, n-au ce cauta". Dragomir a declarat ca, persoanl, ii pare rau pentru Stolojan si ca acest fost presedinte de partid nu merita tot ce i s-a intamplat. A fost alegerea lui insa, agravata de faptul ca s-a inconjurat de "oameni de nimic", este de parere deputatul constantean, care crede ca se poate vorbi despre o reprimire in PNL doar in cazul lui Stolojan, nu a si celorlalti dizidenti. Si asta doar pentru a pastra in interirorul partidului orice discutie referitoare la proiecte liberale. In schimb, Dragomir nu are stinta de nici un liberal constantean care sa fi semnat vreun memoriu pentru revenirea lui Stolojan in partid: "Cu exceptia lui Iustian. E singurul, n-are rost sa mai pierdem vremea cu el", a declarat liderul PNL.