Elena Vijulie, sef departament Politica la ziarul "Romania libera", a publicat un interviu sub titlul 'Iliescu: "Un partid serios nu accepta sa-i fie atacat liderul fondator"'. Prima parte a acestui intericu o puteti citi in continuare.
'In apropierea alegerilor din PSD, Ion Iliescu critica multe din gesturile perdantului Geoana, "excesul de zel" al lui Nastase si declara ca opozitia este "purgatoriul" care ajuta PSD sa scape de "oportunisti" si "fripturisti". Contestat el insusi in postura de presedinte de onoare, Ion Iliescu spune ca PSD nu are motive sa fie "complexat".
Romania libera: Unii prieteni ai PSD se tem ca multi dintre cei care se arata preocupati de schimbari in PSD sunt, de fapt, adversarii sai politici. Dar chiar venind dintr-o zona legata de dreapta politica, interesul pentru PSD este indreptatit. PSD este partid de opozitie, iar Romania are nevoie de opozitie. PSD este partid de stanga, iar in Romania exista interese legitime care merita sa fie aparate de un partid de stanga. In privinta primului aspect, spuneati ca e greu sa fii partid de opozitie. De ce este atat de greu?
Ion Iliescu: In opozitie e si greu, e si usor. Nu-i usor pentru oameni care au avut pozitii responsabile in viata tarii sa treaca de la guvernare in opozitie, dar in acelasi timp pentru un partid mare opozitia poate fi un fel de purgatoriu necesar pentru permanenta curatare a randurilor de arivisti, de fripturisti, de oameni care intotdeauna se lipesc de putere si de oamenii aflati la putere. Oportunismul este o trasatura cam generala in comportamentul oamenilor si de un partid cu pozitie dominanta se lipesc intotdeauna oportunisti. In aceasta practica consacrata, adica alternanta la putere a fortelor politice, aceasta trecere de la putere in opozitie si de la opozitie la putere este un fel de mecanism de consolidare a partidelor pe niste pozitii, pentru definirea mai precisa a caracterului lor in relatia cu cei pe care ii reprezinta. Pe de alta parte, in perioade grele, cum este aceasta marcata de criza globala, nici guvernarea nu e simpla. A fi la guvernare e uneori mai complicat decat a fi in opozitie. E mai simplu sa fii in opozitie, sa te axezi pe cateva teme, dar este si un prilej ca sa se readune randurile celor legati intr-adevar de substanta unui partid.
R.l.: Spuneti ca intrarea PSD la guvernare alaturi de partidul lui Traian Basescu in 2008 a fost un fel de victorie a oportunistilor?
I.I.: Nu vreau sa dau etichete generale, dar era ademenitoare aceasta chestiune pentru multi oameni. Era dupa o perioada de patru ani de opozitie si nu e simplu. La noi nu prea exista, indiferent ce partid se afla la guvernare, o atitudine foarte corecta in spiritul legii si in interesul general. Cam fiecare isi protejeaza sustinatorii. Noi avem un numar de primari, de presedinti de consilii judetene care au simtit apasarea opozitiei. si deci era un anumit interes ca sa se intre intr-o combinatie. Pe de alta parte, se crease si aceasta conjunctura, cu doua partide de pondere egala in Parlament, cu o majoritate care putea sa dea un anumit echilibru. Ar fi fost reala si eficace o asemenea chestiune daca traiam in conditiuni normale. Vedem in Europa ca partide diferite ca profil politic realizeaza marile coalitii, cum am avut recent exemplul Germaniei.
R.l.: Aceasta este o exceptie.
I.I.: Presupune o anumita cultura a dialogului politic si, mai ales, inexistenta unui factor perturbator cum e la noi seful statului care perturba apele in general. Eu am avut rezerve fata de intrarea la guvernare, dar nu pentru imposibilitatea unei asemenea solutii, ci tinand seama de factorul perturbator care a fost si ramane seful statului.
R.l.: Cum de a iesit totusi atat de prost coalitia PDL-PSD?
I.I.: In prezenta domnului Traian Basescu nu era nici o sansa ca sa iasa o alianta de guvernare corecta si stabila.
R.l.: Exista insa critici chiar in PSD care spun ca n-a fost tocmai inspirata iesirea PSD de la guvernare in prag de alegeri.
I.I.: Aici nu e vorba de inspiratie sau de neinspiratie. Aici a devenit, pur si simplu, perdanta aceasta pozitie de aliat secundar fata de un partid care avea un patron care decide in toate. Ei au fortat nota (PDL - n.r.) fata de ministrul de Interne al partidului din coalitie de o maniera atat de brutala si de necivilizata, incat nu putea fi acceptata. Era compromiterea partidului in ochii propriilor adepti si ai opiniei publice. Mai ales ca urma sa se intre intr-o confruntare directa: presedintele partidului cu presedintele in functiune. Deci neinspirata a fost ralierea la guvernare.
R.l.: Care sunt riscurile cu care credeti ca se confrunta PSD acum? Ma refer inclusiv la hemoragia de parlamentari.
I.I.: Intotdeauna in asemenea momente apar astfel de gesturi. Dupa ce in 1996 PSD a pierdut alegerile, ramasese principalul grup din Parlament, cam 30%, dar pierduse guvernarea. 1997 fost un an dificil, s-a produs chiar o fisura, a aparut APR-ul care s-a bucurat de un sprijin foarte activ al mediei si care a smuls un numar de oameni din partid.
R.l.: In frunte cu Teodor Melescanu, fostul ministru de Externe.
I.I.: Da, cu vicepresedintele partidului care a devenit seful acestei formatiuni, cu Boda, cu Salajan, cu Cosea, cu altii. Deci s-a rupt din partid o factiune care a avut chiar o anumita ascensiune. Brucan prezenta APR-ul ca fiind o formatiune moderna, europeana, de perspectiva si spunea ca PDSR-ul se va spulbera. Deci au fost un an, doi foarte grei; abia in 1999 partidul a inceput sa se aseze, sa prinda cheag si pe urma a castigat alegerile din 2000.
R.l.: Adica dvs. ati castigat alegerile din 2000.
I.I.: Exact. Dar si partidul a avut vreo 46% si atunci s-a format guvernul monocolor condus de Adrian Nastase, cu sprijin parlamentar din partea UDMR-ului. A fost o revenire spectaculoasa. Deci nu e o chestie noua ca o serie de oameni au plecat si a aparut, cum spuneati, aceasta hemoragie. Printre parlamentari si probabil si in plan local. Lucrurile se vor aseza, dar e o perioada intotdeauna dificila de clarificari. Aceasta este misiunea congresului, care trebuie sa fie un prilej de dezbateri reale.
De aceea, eu nu sunt adeptul unor congrese stufoase, cu lume foarte multa, ca am avut, din pacate, in ultimii ani de zile, cateva congrese, toate un fel de mitinguri electorale, cu lozincaraie multa. N-avem nevoie de asa ceva. Cu numarul de delegati nu trebuie sa exageram, sa existe un cadru propice pentru discutii. E nevoie de adunarea gandurilor tuturor si de gasirea acelor orientari strategice esentiale pentru ce urmeaza: trei ani de batalie politica pana la alegerile locale si parlamentare. Acum este un moment important, pentru ca totul este cum anume debutam.
R.l.: Remarc ca si domnul Geoana compara situatia prezenta a PSD cu cea din 1996, dar din alta perspectiva. Domnia sa spune: Ion Iliescu a ramas la conducerea partidului...
I.I.: Fals!
R.l.: ... in 1996, chiar daca a pierdut alegerile, implicatia fiind "si eu, Mircea Geoana, care am pierdut alegerile, pot sa raman la conducerea PSD".
I.I.: Fals. Este o comparatie inexacta. Eu parasisem partidul din 1990, cand am fost ales presedinte. Apoi am participat in numele FDSN-ului la alegerile prezidentiale din ‘92 si am avut un alt mandat, de aceasta data constitutional, de patru ani de zile. Deci in 1996 eu imi terminam mandatul de presedinte al statului, nu mai eram membru de partid. Eram in afara partidului. Eu atunci am revenit in partid dupa pierderea alegerilor prezidentiale cu Emil Constantinescu. Am avut o conferinta nationala a partidului in ianuarie, unde am fost reales presedinte, revenind in fruntea partidului pe care l-am creat in 1990.
R.l.: E vorba totusi de candidati care au pierdut alegerile.
I.I.: Nu e vorba de aceeasi situatie. Eu veneam din afara partidului, desi fondator al sau, dupa un mandat conjugat de sase ani. M-am reinscris in partid. Am semnat din nou adeziune de membru, m-am prezentat la organizatia locala, eu am respectat regulile statutare. Pe cand multi lideri ai partidului n-au parcurs acest traseu, nici chiar Geoana nu stiu daca a avut vreo organizatie de baza de care sa fie legat. Unii dintre ei au fost numiti ministri si pusi in fruntea partidului, vicepresedinti, fara sa invete lectia muncii de partid de la baza.
R.l.: Deci nu numai Mircea Geoana.
I.I.: Nu. Asta este ceea ce a facut Nastase, care, pe de o parte, a avut o idee buna sa atraga si oameni noi pentru activitatile guvernamentale. Unii au confirmat, altii nu. Dar sa faci dintr-un ministru care n-a fost o zi membru de partid vicepresedinte la partid?! Asta a fost o greseala politica.
R.l.: La cine va referiti?
I.I.: Pai, si Tanasescu, si Geoana, si Diaconescu, si Ponta, mai multi. Adica o serie de oameni care au confirmat ca manageri, oameni pentru administratie, dar asta nu iti da calitati de membru si militant de partid. Aceasta calitate trebuie sa o castige in cadrul partidului. Deci ei ar fi trebuit ca mai intai sa adere la partid, sa mearga la organizatia de baza care sa-i primeasca, sa semneze adeziune, sa achite cotizatie, sa mearga lunar la adunarile generale cu membrii de baza ai partidului si partidul sa-i fi promovat lideri politici, nu numai lideri administrativi.
R.l.: O problema de ascensiune a oamenilor in partid?
I.I.: Nu. Atunci s-a produs o ruptura si a avut efecte negative.
R.l.: Atunci, cand?
I.I.: Cand Nastase, cu intentii bune, a cautat sa aduca forte proaspete si oameni noi cu experienta profesionala, cum a fost Tanasescu in domeniul finantelor, din diplomatie Geoana, oameni reusiti din acest punct de vedere, si Titus Corlatean, pe Ponta, din simplu procuror l-a adus la el la guvern (seful Corpului de Control - n.r.). Nu inseamna insa ca un foarte bun functionar poate deveni rapid militant. Dupa cum altii pot fi buni militanti, dar nu sunt in stare sa conduca ministerul. A fost deci un exces de zel din partea lui Nastase, care a afectat relatiile din cadrul partidului. Ar trebui sa fie un echilibru in politica aceasta de management al formarii si promovarii oamenilor.
R.l.: Din acest punct de vedere, mandatul lui Mircea Geoana in PSD a fost unul benefic?
I.I.: E o experienta pe care a capatat-o cu bune si cu rele. Vom vedea asta la congres. Vom analiza ce a fost bine, ce a fost mai putin reusit, inclusiv concluzia ca n-a castigat alegerile prezidentiale.
R.l.: Au aparut deja unele analize care ofera diverse explicatii, unele destul de ample.
I.I.: Nu, n-au aparut.
R.l.: Ma refer, de exemplu, la studiul Institutului Social Democrat, destul de dur.
I.I.: Eu ma refer la analiza de ansamblu a partidului, ceea ce se face acum. Ma refer la Comitetul Executiv (de astazi - n.r.), vom avea Consiliu National (12-15 februarie - n.r.), cu toate documentele necesare, si congresul (martie - n.r.) care va stabili in ultima instanta aprecierile corespunzatoare.
R.l.: Sa spunem atunci ca s-au incercat diverse raspunsuri la intrebarea "de ce Mircea Geoana a pierdut prezidentialele". De ce credeti dvs. ca a pierdut Mircea Geoana?
I.I.: Nu vreau sa devansez niste concluzii. E timp sa reflectam in aceasta privinta.
R.l.: Cateva impresii?
I.I.: Vor trebui vazute multe in ceea ce priveste evolutia partidului, in ce priveste folosirea unor conjuncturi. Au fost si lucruri foarte reusite, inclusiv aceasta tactica atunci cand s-a rupt Alianta D.A. Cum a venit Basescu la conducere? Cu sprijinul unei aliante in care PNL era partenerul major, cu ceva voturi in plus atunci in Parlament fata de PD. Dar dl Basescu a inceput sa intre in conflict cu propriul guvern, cu propriul sau prim-ministru. Ei, pentru PSD a fost o problema: ce atitudine sa adopte in aceasta chestiune? Va amintesc ca a fost ideea unei motiuni de cenzura.
R.l.: Exact, in toamna anului 2007 (motiunea de cenzura sustinuta de Mircea Geoana a cazut in Parlament - n.r.).
I.I.: Eu am fost impotriva acestei idei. Ar fi fost o greseala. Rasturnarea domnului Tariceanu facea jocul lui Basescu. si ce ar fi fost? Deci a fost o abordare diferita intre noi.
R.l.: Momentul respectiv a fost originea aliantei dintre PSD si PNL, materializata inclusiv in campania din 2009.
I.I.: Nu, nu, acestea au fost mai degraba pe planul raporturilor personale, niste contacte probabil. Dar atunci a fost vorba de o decizie politica. Ce face PSD? Sprijina sau nu guvernul Tariceanu? Jocul politic al opozitiei este foarte important. Poate fi perdant, poate fi benefic. Eu cred ca pana la urma s-a adoptat o tactica potrivita de a sprijini din opozitie guvernul Tariceanu, ca sa-l tina cat mai mult la putere. si asta si pentru tara a fost benefic: in ciuda acestor conflite, a fost totusi o perioada de stabilitate in guvernarea tarii.
Datorita trasaturilor de caracter ale domnului Basescu, care nu suporta convietuirea civilizata cu altii si care a intrat in conflict cu propriul guvern, cu propriul aliat, cu Parlamentul, cu Justitia, cu presa, cu toata lumea, eu cred ca Partidul Social Democrat a adoptat atunci o pozitie corecta de a sustine pe cat se poate acest guvern minoritar al liberalilor. Au urmat apoi alegerile din 2008, care au creat un alt raport de forte in Parlament, si atunci a aparut acest moment, cu cele doua partide care reprezentau peste 60%. Erau doua variante posibile si a prevalat optiunea celor care pledau pentru marea coalitie.
Aveau si ei o motivatie: pe de o parte, interese, si erau si presiuni de jos: "Dom’le, ne-am saturat de atata opozitie". Adica sa avem si noi ponderea pe care o are partidul, o pozitie determinata in guvernarea tarii. Deci era aceasta atractie si era interesul celor din teritoriu sa nu tot fie ruda vitrega a guvernarii, deci era un factor subiectiv, cu sustinere larga. si pentru foarte multi parlamentari, de asemenea, pentru unii sa devina ministri era un lucru mai atragator decat sa fie simpli parlamentari.
R.l.: Carieristi?
I.I.: Da. Eu cred ca a fost gresita aceasta optiune - tentatia oportunismului. A fost un moment gresit aceasta alianta cu PD-ul, alianta care nici macar n-a rezistat. In plus, au slabit si dialogul cu PNL-ul si increderea reciproca. Alianta cu PD-ul a afectat din multe puncte de vedere relatiile politice.
R.l.: Spuneti ca alianta cu PNL a fost benefica. Admiteti insa ca au existat si efecte secundare, unele chiar toxice?
I.I.: Da. Este tocmai ce se discuta acum in ceea ce priveste definirea mai clara a profilului ideologic al unui partid de stanga, social democrat. De dragul unor relatii tactice si al unor momente tactice, partidul si-a cam pierdut profilul de partid de stanga si a facut concesii uneori inacceptabile.
R.l.: Cota unica, de exemplu?
I.I.: Cota unica este eminamente de dreapta. Este o masura de politica fiscala care incurajeaza paturile mai avute din societate si a avut ca efect adancirea discrepantelor intre o minoritate cu venituri mari si majoritatea care o duce inca in saracie. Pachetul de legi privind justitia si proprietatea - unde nu ca au fost cedari, ci aliatii nostri s-au raliat acestor masuri. Nicaieri in toate tarile din zona nu s-au luat asemenea masuri radicale. In Ungaria, in 1993, cu un guvern de dreapta, toate fortele politice au considerat ca e greu sa te intorci in istorie.
Pana unde mergi inapoi in istorie? Asa ca au hotarat sa nu restituie nimic in natura si ca despagubirile trebuie sa fie la o suma suportabila pentru societate, au limitat totul la 75.000 de dolari. De aceea, fosti proprietari din Ungaria n-au putut sa-si reconstituie domeniile, in schimb, in Transilvania au luat zeci de mii de hectare, cu paduri si asa mai departe.
R.l.: N-as vrea sa intram in astfel de controverse.
I.I.: Asta inseamna discutia stanga-dreapta. Noi am facut ce n-a facut nimeni: nici ungurii, nici nemtii, nici cehii, nimeni. Asa cum am pierdut o mare batalie la inceputul anilor ‘90. Noi am desfiintat cooperativele agricole de productie, Germania de Est nu le-a desfiintat si acum concureaza cu succes fermele din Germania de Vest.
R.l.: Probabil ca astfel de directii se vor contura la congres.
I.I.: In acest moment sunt discutii in partid in legatura cu cedari principiale in legatura cu diverse politici economice, politici fiscale, de politici sociale care sunt de neaccceptat pentru un partid de stanga. El trebuie sa ramana un partid de stanga, sa apere intesele categoriilor cele mai largi.
(Va urma)