Laura Cernahoschi (foto) transmite din Minsk, capitala Belarus, un articol intitulat 'Va scriu din "ultima dictatura din Europa"'. Corespondenta a pus ghilimele la"ultima dictatura din Europa" din motive lesne de inteles: Belarus e ultima si Romania probabil penultima. Ce anume deosebeste si ce anume apropie dictaturile din Belarus si Romania, aflati din articolul pe care il puteti citi in continuare.
'Aici, presedintele are puteri discretionare, iar KGB este cel care ii pune la punct pe nealiniati. Departamentul ideologic din fiecare uzina are grija ca muncitorii sa nu incalce linia trasata de stat, iar departamentul ideologic din Consiliul Municipal se asigura ca "in presa apar subiecte de interes pentru cetateni, reflectate intr-o lumina corecta." Partidele politice, ONG-urile si sindicatele libere functioneaza, in cea mai mare parte, in ilegalitate, iar cei care rezista in aceasta postura o fac doar datorita sprijinului extern, fie ca e vorba de Europa, fie de Rusia. Din cand in cand sunt arestati, perchezitionati, li se confisca documentele si computerele. Pedeapsa cu moartea este inca aplicata de plutoanele de executie, iar autoritatile belaruse spun ca societatea lor nu e pregatita sa renunte la aceasta "traditie".
Toti belarusii vorbesc pe la colturi despre amantele presedintelui, despre sotia acestuia din vremea cand erau colegi de Kolhoz, ascunsa undeva la tara, nu se stie unde, sub paza, in timp ce Lukasenko se afiseaza peste tot cu fiul sau din flori, pe care il plimba in vizitele externe (inclusiv la Papa) si pe care il impopotoneaza in uniforma de general la parada de 9 mai.
Cu toate astea, majoritatea belarusilor care se vor prezenta la urne chiar il vor vota inca o data pe Lukasenko, pentru ca le pune o paine pe masa, le plateste pensiile, ii apara de oligarhi (sperietoarea cu care ii ameninta ca ar veni liberalizarea economiei) si pentru ca, in general, este un tatuc ce raspunde asteptarilor poporului obisnuit cu o mana forte. Asta daca Putin nu va hotari ca a venit timpul sa intervina peste autocratul care incearca sa jongleze intre Moscova si Bruxelles.
Intre timp, fiul cel mare al lui Lukasenko, Consilier pe Securitate, are grija ca sistemul sa functioneze, iar KGB sa controleze totul, in timp ce el si amicii sai fac afaceri banoase pe seama institutiilor statului. Camarila are vile si masini scumpe (am vazut chiar si un Porsche Panamera pe strazile Minskului), iar 90% dintre belarusi lucreaza la stat pe salarii de nimic.
Va promit mult mai multe despre toate acestea, zilele urmatoare, dar deocamdata atat va pot scrie de pe aeroportul din Minsk. Pot scrie pentru ca inca nu a inceput sa fie pusa in aplicare legea prin care internetul intra sub controlul statului, o lege adoptata acum, cand se apropie alegeri prezidentiale. Sper ca, pana decoleaza avionul meu, Departamentul Ideologic al aeroportului sa nu aiba timp sa identifice continutul subversiv al articolului meu si sa il califice, poate, drept o "vulnerabilitate la adresa sigurantei statului" - cum ar zice Strategia de Securitate a altei tari europene...
In rest, va asigur ca belarusii care lupta pentru libertate, fie ei jurnalisti, sindicalisti sau reprezentanti ai ONG-urilor, sunt niste oameni minunati, care merita mult mai mult de la viata, ca si tara lor minunata, cu paduri de mesteceni ca in vechile povesti si cu lacuri care oglindesc nesfarsitele apusuri de soare ale nordului.'