Pe site-ul Inpolitics, sunt avansate cateva idei sub semnatura lui Bogdan Tiberiu Iacob, pe care le reproducem in continuare, despre esecul lui Traian Basescu in relatia cu Statele Unite ale Americii, in cei 5 ani ai mandatului sau de presedinte.
In septembrie anul trecut, Basescu anunta romanii, intr-un interviu dat postului public de radio, ca nu vor fi afectati de criza economica din SUA: "Nu estimez transferarea acestui cutremur in Romania". Exact un an mai tarziu, azi, seful statului decreteaza ca vom iesi din criza fix la 6 luni dupa SUA. Paradoxal: cu cat presedintele incearca sa se raporteze mai tare la americani, cu atat acestia il ignora mai ostentativ, iar explicatia nu e complicata. In relatia cu SUA, Basescu s-a dovedit la fel de imprevizibil precum in materie de asigurari date propriului popor. Iar daca romanii inghit asta, americanii nu o prea fac.

SUA iarta multe, dar nu labilitatea

Absenta celui mai marunt semnal de sprijin din partea Washingtonului in aceasta perioada il apasa tot mai tare pe Basescu. In toamna lui 2004 George W.Bush il primea cu toate onorurile la Casa Alba pe candidatul Adrian Nastase si ii ura sa castige alegerile. Nu s-a intimplat asta, dar momentul a fost regesc pentru candidatul PSD. In plus, a spulberat legenda ca SUA nu ar da semnale de sprijin in perioadele electorale. Nici lui Basescu nu i-ar strica un asemenea semnal, dar el nu vine. Iar relatia merge tot mai prost: pentru prima data dupa revolutie presedintele Romaniei a boicotat petrecerea de 4 iulie a ambasadei SUA, iar la recenta reuniune de la Cotroceni cu diplomatii straini, ambsadorul SUA, Mark Gitenstein, a fost lasat la urma de catre presedinte. Sfidare pe fata. Cum s-a ajuns aici, in contextul in care Basescu pleca in 2005 cu statutul de aliat privilegiat al americanilor? Explicatii ar fi multe, dar specialisti reputati in politica externa au afirmat in mai multe randuri ca cel mai greu a cantarit imprevizibilitatea presedintelui, aceeasi care a stricat si relatia cu Rusia lui Putin. Oscilatiile prezidentiale intre servilismul cel mai teribil si rabufnirile nationaliste de opereta au creat impresia unui lider politic pe care nu se poate pune baza. Iar cancelariile mari iarta multe, mai putin labilitatea. SUA nu ezita sa-si faca un partener chiar dintr-un dictator feroce, precum Islam Karimov, al Uzbekistanului, cel care si-a fiert adversarii de vii, dar cel putin in relatia cu americanii, care aveau trupe comasate in tara sa, a jucat corect si fara meandre.

Cand Bush iti bate obrazul pentru fagaduieli uitate

Sa ne amintim, in treacat, scandalul copiilor, de acum cativa ani, cand Bush i-a cerut lui Basescu 200 de orfani romani care sa fie dati spre adoptii familiilor americane. Basescu a spus OK, dar a cerut ragaz pana dupa un raport al UE, ca sa nu se supere europenii, sensibili la problema. Raportul a trecut, Basescu s-a facut ca ploua, pana cand Condoleezza Rice i-a batut obrazul si i-a amintit, prin ambasadorul roman la Washington, ca nici macar presedintele Azerbaidjanului nu a avut asemenea comportament, intr-o situatie similara, ci si-a respectat cuvantul dat. Urmarea? La scurta vreme, in locul Juliei Finley, o diplomata puternica si apreciata, colaboratoare apropiata a lui Bruce Jackson, americanii au trimis in Romania drept ambasador un octogenar specializat in piese auto, l-am numit pe Nicholas Taubmann. Un nou mesaj de nemultumire, dat in limbaj diplomatic. A dezamagit, in mare masura, si esecul cvasitotal al lui Basescu in materie de coruptie, alt subiect la care americanii sunt sensibili. Pe de alta parte, presedintele roman a dovedit cel mai adesea, ca vorbeste pe langa subiect in ce priveste marile teme geopolitice. Nici nu e de mirare, cand specialist in geopolitica Marii Negre e Elena Udrea.

Romania risca pierderea avantajelor geostrategice in favoarea altor state rasaritene

Practic, in doar cativa ani avantajul unei relatii care se anunta privilegiata in raport cu "Marele licurici" s-a topit, iar Romania e in pozitia de a pierde atuurile sale in favoarea altor state central-rasaritene. Nu a existat macar cea mai vaga reactie nici chiar atunci cand Washington Post a scris, recent, despre posibila amplasare in Romania a scutului anti-racheta, initial dat ca sigur in Polonia. Presedintele reactioneaza foarte bine, in schimb, cand e vorba de participari la nunti si petreceri campenesti. Raceala de care dau dovada acum bosii de la Washington nu are legatura, deci, cu neutralitatea dinaintea alegerilor, ci reprezinta, mai degraba, un semnal ca asteapta de la romani desemnarea unui lider politic care sa poata constitui, cu adevarat, o punte de legatura intre SUA si Estul Europei. Asta, daca nu o fi deja prea tarziu si, in sferele inalte de peste ocean, nu s-a optat, cumva, pentru vreun alt sef de stat (Cehia, Bulgaria, Polonia, Ungaria etc) care sa preia statutul de principal interlocutor geo-politic intr-o zona atat de importanta, strategic vorbind, pentru americani. Nu ar fi decat o noua oportunitate - a cata? - ratata cu gratie de Romania regimului Basescu.