Am scris, nu o data, ca miza alegerilor prezidentiale nu este doar fotoliul de la Cotroceni, ci mai ales democratia. Din pacate, am avut dreptate. Pentru ca in ultimii ani s-a petrecut o mutatie periculoasa pentru democratie: votul este doar aparent liber si reflecta doar in mica masura vointa poporului.
S-a pus la punct un sistem din ce in ce mai sofisticat de fraudare a rezultatelor votului. Se genereaza Coduri Numerice Personale false, dupa care se emit Carti de Identitate false, se modifica procesele verbale etc. Nu mai vorbesc despre cumpararea votului. Se profita de saracia si de lipsa de cultura civica ale unor categorii defavorizate, pentru a le influenta optiunea cu sume de bani sau cu bunuri materiale. Acum aflam ca la alegerile europene din vara s-au identificat peste 13.000 de persoane care ar fi votat multiplu. Si asta la o analiza superficiala.
Acest sistem si-a atins, se pare, apogeul cu ocazia turului doi al alegerilor prezidentiale. Cred sincer ca oricine ar fi fost in locul lui Mircea Geoana ar fi avut datoria morala sa nu lase lucrurile asa cum sunt. Pentru ca in acest mecanism de fraudare au intrat, cu arme si bagaje, institutii ale statului, functionari publici, au fost folosite resurse umane si bani publici.
Este o evolutie periculoasa. Votul nu este o marfa, supusa regulii cererii si ofertei. Decizia de vot nu se formeaza in functie de cine da mai mult, pentru ca in acest fel dispare responsabilitatea cetateanului, iar procesul electoral devine unul formal si chiar daunator. Cine vrea sa puna mana pe o tara si sa o goleasca de resursele ei poate face o investitie de cateva sute de milioane de euro si poate drena, prin acces privilegiat la banii publici, zeci de miliarde de euro.
Cred ca astfel de lucruri se intampla deja la o scara mai mica, la nivelul administratiilor locale. Baronii locali, indiferent de culoarea lor politica, sunt o realitate. Ar fi ingrozitor daca acest lucru s-ar petrece la varful statului roman, daca un grup de interese economice ar investi in falsificarea alegerilor, pentru a controla robinetul banilor publici.
Sunt sincer ingrijorata de derivele totalitare ale presedintelui Traian Basescu si ale PD-L, care sunt cautionate de jurnalisti si de intelectuali publici. "Mogulii" sunt o realitate. Dar nu doar pentru Romania. Capitalismul a produs batalioane de moguli, peste tot in lume. Multi, de fapt cei mai multi, si-au facut averea si din bani publici, evident, cu complicitatea politicienilor. Dar de aici pana la a intra in logica "luptei de clasa", in a-i face pe "moguli" dusmani ai poporului, a-i demoniza pe ei, si apoi pe toti cei care intra in contact cu ei, exercitiile de ura colectiva la care ne-a invitat Traian Basescu, in lipsa de proiect de viitor, dar si in loc de bilant al primului mandat, au falsificat si ele votul.
Unor oameni saraci Traian Basescu le-a spus ca de vina pentru saracia lor sunt trei oameni, care fura banii publici, si oamenii politici apropiati lor. Si le-a promis ca daca el va castiga un nou mandat, ii va spulbera pe cei trei si pe politicienii "complici", pentru a le da lor banii "mogulilor".
Decizia Curtii Constitutionale, de a cere re-numararea voturilor declarate nule, este un semn de speranta ca democratia este inca functionala in Romania. Dar nu e suficient, cata vreme suspiciunile vizeaza o sfera mult mai larga de voturi. Cred ca Traian Basescu ar trebui sa fie mai interesat de renumarare decat toti ceilalti competitori in cursa electorala, pentru ca, daca i se valideaza mandatul, si va persista suspiciunea ca l-a castigat prin frauda, mandatul lui va fi practic ilegitim si prin urmare foarte slab. Acest mandat "ilegitim" va fi sursa viitoarelor crize politice si sociale. De aceea Curtea Constitutionala trebuie sa faca tot ce depinde de ea pentru a indeparta orice suspiciune de frauda electorala.
Iar noi, oamenii politici, avem datoria de a trage concluziile care se impun si de a actiona pentru luarea masurilor legale necesare pentru ca astfel de incidente sa nu se mai repete. Altminteri vom ajunge un soi de parodie de regim sud-american din anii 70 ai secolului trecut. Si o paria a Europei. Ceea ce nu ne putem permite!