Tatiana Frincu publica in Ultima ora articolul "Un cap in gura", pe care il puteti citi in continuare.
'Motto:" Taticu, astia s-au tampit de tot! Ei cred ca daca au ajuns la putere, numai ei au dreptate si ignora ceea ce este vizibil si cu ochii inchisi - nemultumirea populatiei! Presedintele cred ca are ceva cu poporul roman." Alex (forum)
Asta e temperatura la care vorbesc oamenii pe strada, in metrou, la piata sau magazine. Ca anonimul Alex de pe forum. Judecam si noi, astia multi. Vedem care e situatia reala. Declaratia lui Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI, nu a fost mincinoasa! Deci, fondul a facut propuneri mult mai putin dure, insa presedintele Basescu a continuat sa minta, acompaniat de corul de boci, videni si berceni. Fondul a propus 22 de masuri, iar Basescu a ales-o pe a 23-a. O masura de-a dreptul nebuna! O crima cu premeditare!
Societatea romaneasca a fost din nou polarizata de acest antagonic ins din fruntea statului. O tabara mica, cea cu adevarat grasa si bogata si o tabara mare, dar saraca, careia i se cere sa se sacrifice. Masuri, chipurile, anticriza, fara precedent, care duc direct... in adancul apelor. Masuri cu efect de domino! Au spus-o aproape la unison economisti de renume, analisti din toate domeniile, comentatori politici, sociologi. In zadar! Ranjetul prezidential a ramas ca piatra de mormant. Rece si dur. Cand ti se spune, o data, de doua ori, ca nu e bine ce faci, nu se poate ca a treia oara sa nu costientizezi ca esti beat si ca ar fi cazul sa te duci la culcare! Altfel, s-ar putea ca hahaitul arhicunoscut sa se faca auzit din nou peste vreo sase luni, in fata esecului masurilor Mariei Sale, insotit de cunoscutul si cinicul enunt: "Cred ca am fost sub influenta bauturilor alcoolice!".
Singurul vinovat, Jupanul din Dealul Cotrocenilor, n-a cedat nimic, in contextul in care i-au fost prezentate atatea variante de luat in calcul. Nu, nu a cedat, pentru ca, asa cum ne-a spus, nu are nimic de pierdut! Si stiti de ce? Pentru ca uraste o mare parte a poporului roman. In special, pensionarii pe care i-ar vrea cu dric la poarta. Pentru ca in toata sarabanda asta e ceva inexplicabil, straniu. Nu stim ce se ascunde, de fapt, in spatele acestor masuri barbare. Daca la unii bugetari s-au marit recent salariile cu, ce sa vedeti?, chiar 25 %, daca oamenii din companiile lui Berceanu vor face exceptie de la reducerile preconizate, pensionarii n-au ce sa faca. Pe ei cine sa-i apere? Ce mai, ne aflam intr-o lume coplesita de orbirea ei existentiala. Se vorbeste prin targ ca Ioan Vida (presedintele Curtii Constitutionale) ar fi fost amenintat si convins sa declare ca fiind constitutionale masurile de reducere a salariilor si pensiilor. Inca o speranta spulberata pentru cei care mai credeau ca se mai poate face ceva. Si asta nu e totul.
Cel care a facut anuntul mortal pentru poporul roman in data de 6 mai 2010, zi neagra in calendarul Romaniei, nu si-a asumat si responsabilitatea pentru aceste masuri dezastruoase. Cu toate ca tot el ne-a spus intr-o seara tarzie de mai, cand ar fi avut chef sa stea la taclale toata noaptea cu poporul roman - cata darnicie! - ca nebunia asta e "optiunea mea". Cine se mai indoia ca masurile autoritaristului din Dealul Cotrocenilor ar fi rezultatul unor consultari serioase, colective, credem ca, in sfarsit, s-au lamurit. E numai optiunea lui si numai a lui. Bocii nu au avut de ales in afara de a pupa condurul stapanului. Cine e in conceptia Maretului de vina de criza din cauza careia traim cu sabia ridicata deasupra capului?
In cazul unui esec, responsabilitatea va cadea in carca lui Burebista, Decebal (de Traian nu amintim, pentru a nu crea confuzii), Iliescu, Constantinescu si iar Iliescu. Sau pe carca fiecaruia dintre noi, muncitori, salariati, pensionari, someri, daca ar fi sa-i dam crezare lui Mircea Cartarescu, (singurul condeier citit de Marele Jupan) care culpabilizeaza in cor pe cei care nu gandesc in culoarea portocalie: " Vreti vinovati? Gasiti nesfarsit de multi. Nici macar nu e nevoie de tapi ispasitori. Poti atinti degetul spre oricine, la intamplare, din parlamentarii de ieri si de azi ai Romaniei: aproape sigur nu vei gresi. Poti atinti degetul catre fiecare dintre miliardarii nostri de ieri si de azi: nu vei gresi in nouazeci la suta dintre cazuri. Si ce-ar fi sa mai atintesti degetul si spre propriul tau piept, salariatule de rand: nu ti-ai facut niciodata treaba de mantuiala? De ce, daca toti lucram cu spor, avem cea mai nenorocita economie din partea asta a lumii? Iar tu, pensionarule, care ai muncit o viata-ntreaga pentru ca acum sa n-ai din ce sa-ti iei medicamente, poate macar o data pe luna te poti intreba daca nu cumva, pe langa victima, n-ai fost uneori si complice al unui regim pe care l-ai sprijinit si pe care-l regreti acum..." (Evenimentul Zilei, 28 mai 2010). In continuare, ii indemna pe romani sa nu cumva sa riposteze pentru ca:"...salariile oricum vor scadea, ca de asta nu-i poate scapa nimeni pe lume". Ati inteles, dragi romani, de ce nu e bine sa iesiti in strada? Apelul facut de scriitorul de curte al celui din Dealul Cotrocenilor e un alt gen de amenintare fata de cea facuta de marele Capitan de nave al Romaniei. Destinul atarna implacabil si nimeni nu ne poate scapa de raul ce sta sa vina!!!
Nu intamplator, profesorul de drept neconstitutional (cu facultatea la f.f.) Emil Boc a invocat in apararea masurilor aberante articolul 53 din Constitutia Romaniei. Impunerea in forta a masurilor criminale trebuie sa se faca cu ciocul mic din partea populatiei. Mai bine spus, ca sa fim in acord cu temperamentul si tabieturile marelui Jupan, cu un cap in gura poporului roman. Ce urmeaza e usor de dedus, dar, in esenta, foarte grav: interzicerea grevelor, protestelor, mitingurilor si, nu ne-ar mira, chiar interzicerea libertatii de exprimare. Cine sa-l mai opreasca pe cel cu "optiunea mea"?
Incredibila gaselnita! Pentru a ne pune pumnul in gura, s-a ajuns sa se invoce siguranta nationala, fara sa se clarifice unde se situeaza criza asta economica. E o consecinta a unei calamitati naturale, a unui dezastru sau a unui sinistru deosebit de grav? Impredictibilitatea sa fie oare cauza situatiei de fata? Daca acum ni se restrang cu atata usurinta niste drepturi, pentru maine ce ni se mai pregateste ? Ne pandeste, fara indoiala, la colt, o cumplita dictatura, mult mai perversa decat cea traita acum douazeci de ani.
"Daca articolul 53 devine parte a unei politici de austeritate, atunci regimul se erodeaza singur, pentru ca executivul este asezat sub spectrul unui cataclism natural", remarca, pe buna dreptate, europarlamentarul PDL Cristian Preda, unul dintre putinii pedelisti care isi mai pastreza capul pe umeri, fata de ceilalti portocalii talibani pentru care capul a devenit doar o nefericita prelungire a gatului.
Un cuplu cu mult mai hidos decat Ceausescu si "sinistra lui sotie" decid acum in mod parsiv si discretionar soarta Romaniei. Un conglomerat de trairi diabolice si egocentrice ii uneste formand un monstru bicefal cu nume de ispitatie istorica: Traian si Elena. Ei vor trimite in saracie lucie noua milioane de romani, fara sa aiba vreo remuscare. Ei au luat decizii transante pentru Romania.
Doamna cu coasa, numita colocvial si Nutzi, n-a ezitat sa apara pe sticla, avand de data asta cositele blonde stranse la spate, o rochie neagra, sobra, inchisa pana in gat (fara decolteul generos cu care ne obisnuise, ca, deh, e criza!). Ce mai, ne-a dat pe spate, cu o figura solemna, in acord cu momentul de doliu trait de poporul roman. Ce dracu"!, macar asa sa para si ea solidara cu cei multi. In aparitia ei publica s-a adresat poporului. Cui altcuiva? Caruia i-a explicat cum stam cu masurile anticriza si cum lupta ea cu crima organizata, coruptia si ce eforturi depune pentru a nu mai sifona bani publici pe achizitii si licitatii aberante. "Ori afaceri ori politica!" Asa i-a pus la punct pe greii pedelisti.
Si nu trecura multe ore, ca, ce sa vezi? Isi facu aparitia Marele Jupan cu aceleasi vorbe de ocara catre pedelisti: "V-am mai spus si in 2002 ca trebuie sa renuntati la afacerile cu statul si acum, mai mult ca oricand, trebuie sa intelegeti asta si sa luati o decizie: ori functii ori afaceri". Wau, cata sincronizare in gand si simtiri!?'