Octavian Stireanu isi expune opiniile intr-un articol intitulat "Sansa celui fara miza", pe care il puteti citi in continuare.
"Afirmatiile lui Adrian Nastase despre particularitatea candidaturii sale se cer deslusite mai atent. Chiar si ieri, la Pitesti, unde si-a lansat o carte, Adrian Nastase a fost intrebat, din nou, despre ce-l diferentiaza de ceilalti aspiranti la sefia PSD. A raspuns din nou ca, in ceea ce-l priveste, nu are o miza anume - de a se folosi de sefia PSD ca de o trambulina spre candidatura la presedintia tarii sau la vreun post de ministru sau de prim-ministru.
Prin urmare, Adrian Nastase intelege acum functia de conducere in PSD - nu stiu daca era cazul si altadata - nu ca pe un pretext spre alte dregatorii de stat, ci exclusiv ca pe o responsabilitate asumata si dedicata problemelor actuale ale partidului.
Din pacate pentru electoratul PSD, miza cea mai vizibila pentru liderii social-democrati o reprezinta nu partidul, ci conducerea acestuia. Discutiile sunt excesiv dezechilibrate nu spre ce ar trebui sa insemne PSD astazi, ci spre cine va conduce acest partid de maine. Dezbaterile serioase, pe baza de platforma, viziune si strategii lipsesc. Majoritatea celor vocali in domeniu se refera cu precadere la un virtual management, cuvantul "echipa" fiind foarte des invocat, spre linistirea tuturor spiritelor.
Singurul care a incercat sa puna lucrurile intr-o anume oranduiala lor a fost, din nou, Ion Iliescu. Acesta a subliniat ca, inainte de orice discutie despre sefie, trebuie definit programul politic actual al PSD, inclusiv prin innoirea explicita a fizionomiei ideologice a partidului, dupa doua decenii de existenta. Abia dupa lamurirea ideologiei si a programului, ar urma, in mod logic, identificarea de catre intregul partid a conducerii celei mai potrivite sau, ma rog, a echipei capabile sa respecte acea ideologie si sa puna in aplicare acel program.
Sa nu ne amagim: orice lupta pentru putere, in orice organizatie si in orice partid, are ca scop ultim obtinerea de catre invingator a pozitiilor celor mai favorabile pentru asumarea ori distribuirea unor functii sau roluri de decizie in stat. O dovada este, in acest sens, si istoria foarte recenta a PSD, unde spre guvern si spre functii de conducere in stat au plecat cei care erau vicepresedinti sau, oricum, aveau functii de conducere in partid.
Apogeul l-a reprezentat chiar Guvernarea Nastase, cand "exodul" s-a produs in sens invers: ministri si alti membri ai Executivului au fost trimisi catre partid, incredintandu-li-se aproape automat si functii de conducere politica, fara ca multi dintre cei in cauza sa fi aflat pe unde este sediul organizatiei din care faceau parte sau unde ar fi trebuit sa platesca cotizatia! Acei oameni au ajuns, cu timpul, sa ignore fondatorii partidului, sa se desprinda de radacinile istorice de tot felul ale acestuia si, nu putini dintre ei, chiar sa se intoarca impotriva binefacatorului lor, Adrian Nastase.
Acea experienta pare sa fie una de capatai pentru fostul premier. Adrian Nastase recunoaste ca, vorba romanului, s-a lovit serios cu capul de pragul de sus, intelegand bine - datorita inteligentei, flerului si culturii pe care le are - care este semnificatia acelei busituri. De aceea, este foarte plauzibil faptul ca absenta unei mize, implicite sau subterane, absenta oricarei intentii de marire catre vreo functie ulterioara poate reprezenta, pentru dumnealui, un atu specific si chiar foarte important in fata celorlalti condidati.
Inlocuind derizoriul unor ambitii expirate, pe care si le-a consumat deja la timpul lor, cu seriozitatea si sinceritatea unei dedicatii fata de partidul in care a lucrat doua decenii, Adrian Nastase are cea mai mare sansa de a invinge. Sansa luptatorului care n-are alta miza decat victoria in acea lupta a intregii ostiri pe care o conduce".