Ion Iliescu se afla la Bruxelles, unde participa la lucrarile Forumului Crans Montana, care se desfasoara intre 23 si 26 Iunie 2010.
Organizatorul Forumului, Jean Louis Carteron, a anuntat intentia ca una dintre sesiunile acestuia sa fie dedicata fostului presedinte roman, omagiindu-i personalitatea cu prilejul aniversarii varstei de 80 de ani.
Ion Iliescu a prezentat vineri, 25 iunie 2010, comunicarea cu titlul "Crans Montana, Balcanii de Vest", pe care o puteti citi in continuare.
'Distinsi participanti, doamnelor si domnilor,
Discutam astazi despre perspectivele unei regiuni a Europei care a generat atatea temeri si atatea probleme in deceniul trecut, intr-un moment foarte delicat pentru soarta continentului si a constructiei europene. Suntem dispusi sa vedem in destramarea violenta a fostei Iugoslavii un moment tragic al post-comunismului. Ca unul care cunoaste zona si evolutia ei, care a participat la eforturile de gasire a solutiilor care au pus capat conflictelor dintre succesorii fostei Iugoslavii, cred ca a fost mai mult decat atat. Si avem de ce sa ne aplecam cu maxima atentie asupra acelor evenimente, pentru a trage invataminte pentru viitorul constructiei europene.
Republicile foste iugoslave s-au unit, dupa Primul Razboi Mondial, convinse fiind ca au un viitor comun. Acel proiect si-a dovedit viabilitatea, pana la un punct. Iar acel punct l-a reprezentat criza economica din anii 80 ai secolului 20, care a nascut in mintea multor lideri politici iugoslavi ideea ca poate republicile s-ar descurca mai bine pe cont propriu. Egoismele locale au renascut demonii nationalismului si ai etnicismului.
Iugoslavia s-a destramat dintr-o iluzie. O iluzie care a costat atatea vieti si a generat atatea suferinte. Aceeasi iluzie se naste acum in mintea unor lideri europeni, care se confrunta cu efectele sociale ale crizei financiare. Si care cred ca tarile lor ar depasi mai usor criza singure, nu in UE, unde este functionala obligatia solidaritatii. De aceea se constata avansul extremei drepte mai in toate tarile membre, ceea ce este o veste proasta, din pacate, pentru proiectul european.
Numai ca acesti lideri uita un lucru esential: Balcanii de vest au fost pacificati nu atat de interventia fortelor NATO, de bombardamente sau de sanctiuni, ci de promisiunea apartenentei la Uniunea Europeana. Ei au trait cosmarul solutiilor pe cont propriu, au invatat ca fara solidaritate nu pot progresa.
Balcanii de Vest au fost si raman o piatra de incercare pentru oricine are de gestionat o situatie post conflict, dupa un razboi civil. Primul lucru este reconstructia increderii intre fostii combatanti. Suntem, cred eu, departe de a fi reusit acest lucru. Al doilea lucru este scoaterea din izolare a celor implicati in conflict.
Statele succesoare din spatiul fost iugoslav au avut traiectorii diferite. Unele, precum Slovenia si Croatia, au reusit un parcurs asemanator cu acela al fostelor tari socialiste din zona: sunt membre ale NATO si ale UE, sau negociaza aderarea la UE. Reformele democratice si economice au fost mai rapide si mai profunde aici. Ele au beneficiat de "politica usilor deschise" practicata de cele doua organizatii, si succesul lor are un efect de stabilizator al zonei.
Uniunea Europeana a elaborat o abordare complexa a problemelor din zona, care pleaca de la o serie de principii clare si de la o grila de evaluare a progreselor, transparenta si egala pentru toti. Statele candidate si potential candidate trebuie sa continue reformele politice, economice si sociale, consolidarea democratiei, pentru a putea avansa pe calea aderarii la UE.
Aspecte esentiale, precum statul de drept, libertatea de exprimare, relatii bune de vecinatate, respectarea drepturilor minoritatilor si lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate trebuie inca avute in vedere de toti aspirantii.
O mentiune speciala merita situatia din Serbia, stat care a facut progrese importante in ultima vreme. Declararea unilaterala a independentei Kosovo nu a servit in niciun fel situatiei din Serbia. Autoritatile de la Belgrad au acordat o foarte larga autonomie provinciei Voivodina, pe care unii, plecand de la precedentul Kosovo, se gandesc foarte serios sa o transforme in independenta. Asta ar genera noi si noi tensiuni in zona, pentru ca sunt si late probleme similare in suspensie.
In randul membrilor UE sunt state care ezita in a se angaja intr-un nou proces de extindere. Printre motive se evoca inclusiv situatia din Romania si Bulgaria, cu trimitere la aspecte legate de situatia din justitie si de coruptie. Din experienta mea pot spune ca pentru UE, dar si pentru Romania, aderarea la Uniune a reprezentat cel mai puternic instrument de schimbare in bine a lucrurilor.
Pe ordinea de zi se afla acum negocierile cu Croatia, ca si cele cu Turcia. Pentru Romania, un interes particular il reprezinta perspectiva relatiilor Uniunii Europene cu Republica Moldova.
Sigur, trebuie sa privim extrem de critic procesele din toate aceste tari, mai ales soliditatea si functionalitatea sistemelor politice democratice. Avem suficiente instrumente pentru a veghe la respectarea conditiilor de aderare. Dar a le oferi o perspectiva mai clara acestor tari in privinta aderarii ar fi un element stabilizator si un catalizator al progreselor interne in tarile candidate.
Acum tarile din Balcanii de Vest au de gestionat doua procese importante: ele trebuie sa-si dezvolte abilitatile si capabilitatile necesare pentru a indeplini conditiile de aderare, pentru a reduce dependenta de ajutoarele externe si pentru a depasi criza economica actuala, iar pe de alta parte, ele trebuie sa gaseasca cele mai potrivite instrumente si politici publice pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre ele, si pe cele care le despart de tarile europene dezvoltate.
Extinderea spre Est a UE si primirea a 12 noi tari membre a nascut temeri si tensiuni in vestul Europei. Ele sunt de inteles. Dar, primirea noilor membri a oferit o oportunitate UE sa se afirme ca un actor politic major in plan politic global, cat si in plan economic. Aderarea noilor membri are un cost, dar el nu este atat de mare pe cat s-a spus de catre euro-sceptici, ba, mai mult, avantajele aderarii depasesc cu mult costurile. Vad ca aceleasi temeri se manifesta si in cazul posibilei aderari a tarilor din Balcanii de Vest. Se va dovedi ca ele sunt nefondate, ca si in cazul precedentului val de extindere. Mai grav ar fi daca tarile europene ar renunta la proiectul de reunificare a continentului si la a mai fi solidare.
Un asemenea cost il reprezinta problemele sociale determinate de migratia fortei de munca din estul in vestul Europei. Ea a nascut o serie de reactii de respingere, motivate economic, dar si civilizational. Integrarea muncitorilor din est nu este usoara. Dar nici atat de grea pe cat lasa de inteles unii politicieni populisti, aflati pe val, care explica unele dificultati prin venirea celor din est.
Problema costurilor este chiar mai mare pentru tarile care urmeaza sa adere al Uniune. Migrarea fortei de munca de inalta calificare si a oamenilor cu pregatire superioara, din educatie, sanatate, cercetare, complica procesul necesar si obligatoriu de reducere a decalajelor de dezvoltare, care sunt un dat istoric, dintre estul si vestul continentului.
Criza pe care o traversam, si care pare sa cunoasca o noua faza, ne obliga sa ne punem o intrebare fundamentala: orice proces de crestere economica este unul durabil?
Desi in ultimii ani economiile din zona au crescut in ritm sustinut, efectele acestei cresteri economice s-au vazut mai putin decat era de asteptat in dezvoltarea sociala. Serviciile publice de educatie si de sanatate sunt in continuare in criza, sub-finantate, slab dotate, si mai presus de orice, se confrunta cu o hemoragie a fortei de munca de inalta calificare, ceea ce duce la scaderea calitatii serviciilor oferite cetatenilor.
Este de remarcat un lucru important pentru viitorul zonei: Uniunea Europeana, prin politica sa destinata special Balcanilor de Vest, a reusit sa determine evolutii pozitive in toate domeniile vietii politice, economice si sociale ale tarilor interesate. Angajamentul UE in zona este ferm si consistent, si el va trebui sa continue cu aceeasi vigoare si determinare.
Inchei exprimandu-mi speranta ca, dupa un deceniu si mai bine de suferinte, popoarele din balcanii de Vest vor reusi sa traiasca din nou in pace si in prosperitate in sanul Uniunii Europene. Aderarea nu este un cadou, ci o confirmare a progreselor facute pe calea democratizarii si a dezvoltarii economice si sociale.'