Voxpublica.realitatea.net publica articolul lui Mihai Gotiu, intitulat "De ce au nevoie Traian Basescu, PDL si USL de Dan Diaconescu si Partidul Poporului. Cui ii e frica de un nou partid", pe care il puteti citi in continuare.
'Pornita ca o dezbatere publica pe mai multe bloguri si forumuri, ideea infiintarii unui nou partid, cu sau fara ideologie, dar, in mod esential, bazat pe profesionalism si onestitate, a prins o oarecare consistenta.
Moment in care, pe contributors.ro - blogul colectiv pe care a pornit dezbaterea -, Sebastian Lazaroiu publica analiza "Alba ca Zapada, Populistii si Opozitia. Anno Domini 2000". Argumentele legate de esecul ApR (Alianta pentru Romania), condus de Teodor Melescanu, si de ascensiunea lui Corneliu Vadim Tudor la alegerile din 2000, sunt extrem de interesante. Concluziile analizei sunt, insa, directionate: sansele unei noi formatiuni politice de a trece pragul electoral sunt minime, iar de se va intampla acest lucru, atunci "beneficiar" va fi Dan Diaconescu si al sau Partid al Poporului sunt, in fapt, mesajele domnului Lazaroiu.
Analiza porneste, insa, de la premise gresite: spre deosebire de dezbaterea despre un nou partid, care ar avea la baza o miscare civica, ApR-ul lui Teodor Melescanu a fost doar un grup disident desprins din fostul PDSR. Mai mult, dupa "explozia" din timpul momentului mediatic al arestarii preventive a lui Dan Diaconescu, Partidul Poporului s-a dezumflat cu aceeasi viteza cu care se umflase.
Cui i-ar folosi insa readucerea in discutie a lui Dan Diaconescu si a Partidului Poporului (si reamintirea esecului ApR) intr-un moment in care dezbaterea publica vizeaza un nou partid? In primul rand este o atentionare la adresa unei eventuale fractiuni care s-ar putea desprinde din PDL dupa alegerile interne (de genul "vedeti ca a mai incercat si Melescanu acum 10 ani si a dat-o in bara"). Efectul demoralizator ar trebui, in acelasi timp, sa atinga si energiile celor care si-ar dori un partid nou, nascut dintr-o initiativa civica.
Textul lui Sebastian Lazaroiu l-a readus in prim-plan pe DD si al sau PP - efectul era previzibil: reporterii se vor inghesui sa-l sune si sa-l intervieveze pe acesta (ceea ce, de altfel, s-a si intamplat). Pentru ca, daca tot exista energii care s-ar putea indrepta catre un partid nou, de ce sa nu fie directionate (macar o parte dintre ele) catre un partid fara sanse pe termen lung. Pentru ca, e evident, PP nua r putea reprezenta factorul de echilibru pe care l-ar putea reprezenta (si cu un procent de 5-10%) un partid nascut pe principiile profesionalismului si onestitatii. Practic, efectul PP ar fi de diminuare ori chiar de anulare a necesitatii actuale pentru un alt mod de a face politica.
De dimineata, pe VoxPublica, Alin Fumurescu pune o intrebare justificata: "daca PP ar intra in Parlament in 2012, cine s-ar coaliza cu ei?". Tinand cont ca, la un moment dat, atat PD, cat si PSD, iar acum si PNL nu au avut prea mari greturi sa vasleasca in aceeasi barca cu PC, raspunsul e, insa, previzibil: oricine ar avea nevoie de PP si DD. Iar cum DD nu e persoana de la care te poti astepta la o colaborare profesionala si onesta (care sa poata impune asemenea premise de colaborare), PP nu ar avea cum sa aduca un minim echilibru (arbitraj) intre fortele politice existente.
PP nu ar deranja in mod esential actuala stare a lucrurilor. Daca nu va intra in Parlament nici nu se pune discutia, iar daca va intra vor mai fi cateva personaje in plus carora va trebui sa le lasi sa infulece niste faramituri de pe marginea ciolanului.
Pe de alta parte, insa, resuscitarea diversionista a lui DD si PP reprezinta si un semn bun. Faptul ca exista o temere justificata fata de ideea unui nou partid, bazat pe o coalizare civica.'