Descopera.ro : Romania inainte de 1 Decembrie. Adevarul din spatele incercarilor de UNIRE
(Continuare)
Momentul realizarii unirii a venit. Contextul geopolitic era favorabil. Se putea actiona. Atat noul domn al Moldovei, Ieremia Movila, cat si noul principe al Transilvaniei, Andrei Bathory, inclinau catre politica Regatului Poloniei, ceea ce insemna o indepartare de Sfanta Alianta. In vara lui 1599, Mihai Viteazu cere incuviintarea imparatului habsburgic, pentru a putea organiza o incursiune in Transilvania. Primind avizul favorabil al monarhului, voievodul muntean il infrange pe Andrei Bathory in Batalia de la Selimbar, la 28 octombrie si intra in cetatea Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599. Mihai Viteazu devine guvernator imperial al Transilvaniei, realizand, astfel, prima unire a acestei provincii cu Tara Romaneasca.
In zilele de 8 si 9 mai a anului 1600, armata munteana invinge trupele moldo-polone conduse de domnitorul Ieremia Movila, la Bacau, voievodul moldovean fiind alungat de pe tron. Se realizeaza, astfel, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca si Transilvania, fapt pentru care Mihai Viteazu se autointituleaza Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si al Moldovei”.
Dupa cum va prezentam la inceput, unirea lui Mihai Viteazul a fost una temporara, fiind vazuta de istorici ca fiind, mai degraba, un act de uniune personala. Habsburgii nu doreau sa piarda controlul asupra Transilvaniei, polonezii nu erau dispusi sa cedeze Moldova, iar Tara Romaneasca trebuia sa ramana supusa otomanilor.
Mai mut decat atat, existau presiuni din interiorul provinciilor unite, cum au fost cele ale nobililor maghiari transilvaneni, care-si vedeau suprimate interesele. Acestia reusesc sa-l infranga pe voievodul muntean in lupta de la Miraslau (28 septembrie 1600), iar Mihai Viteazu pierde controlul asupra Transilvaniei. La scurt timp, familia Movilestilor isi recapata dreptul de stapanire asupra Moldovei, iar domnul muntean este alungat de pe tron. Un alt membru al familiei Movilestilor, Simion, devine domnitor al Tarii Romanesti, iar Mihai Viteazu ia calea pribegiei.
In 1601, Mihai Viteazu intreprinde campanii de recucerire a teritoriilor pierdute, cu scopul de a reface unirea. Idealul domnului muntean era in contradictie cu interesele imparatului Rudolf al II-lea, care dispune asasinarea voievodului. In consecinta, la 9/10 august 1601, Mihai Viteazu este ucis de generalul Giorgio Basta in apropiere de Turda. Era inlaturata, astfel, orice tentativa de unire a provinciilor locuite de romani, aceasta actiune fiind reluata de-abia in secolul al XIX-lea.
Dubla alegere a lui Cuza â€" un vid legislativ exploatat cu succes
Anul 1848. Europa este, din nou, in fierbere. Au loc numeroase revolutii, impulsionate de ideile nationalismului, ce se raspandesc in toate sferele societatii. In provinciile locuite de romani reapare ideea unirii, care putea fi facuta in momentul in care contextul international era favorabil. Se face un prim pas: Gheorghe Bibescu desfiinteaza Vama din Focsani, principalul punct vamal al Tarii Romanesti, aflat la granita cu Moldova.
In timpul Razboiului Crimeii (1853-1856), unirea Principatelor devine un subiect de discutie tot mai intalnit, actionandu-se pentru realizarea dezideratului. In acest sens, un rol important a jucat propaganda unionista, care si-a desfasurat activitatea indeosebi in Franta, deoarece imparatul Napoleon al III-lea era principalul lider politic international care sustinea ideea unirii celor doua Principate romanesti.
Prin incheierea Tratatului de pace de la Paris (30 martie 1856), atat Moldova cat si Tara Romaneasca erau puse sub protectia colectiva a marilor puteri europene, urmand sa se constituie Divanuri ad-hoc - adunari cu rol consultativ, avand misiunea de a face propuneri referitoare la concretizarea unirii Principatelor. La inceput, ideea unirii celor doua formatiuni statale nu a fost impartasita de unii boieri moldoveni, care nu doreau limitarea rolului Moldovei in cadrul viitorului stat si, de asemenea, refuzau mutarea capitalei la Bucuresti.
La 9 august 1857, imparatul Napoleon al III-lea si regina Victoria au o intrevedere la Osborne, in Anglia, unde discuta despre o unire partiala a Principatelor, urmand a avea doi domnitori, doua guverne si doua Adunari Legislative. In Moldova si Tara Romaneasca au loc alegeri, in urma carora Divanurile ad-hoc dau avizul favorabil pentru realizarea unirii.
La 19 august 1858, puterile europene, intrunite la Paris, adopta documentul cunoscut sub numele de Conventia de la Paris, al carui punct principal il constituie stabilirea statutului Principatelor, ca fiind unul de autonomie sub suzeranitatea Portii si ramanerea sub protectia marilor puteri europene. Acest act va juca rolul unei adevarate Constitutii.
Urmeaza alegerile pentru Adunarile Elective, in urma carora trebuiau alesi doi domni. Oamenii politici romani s-au folosit, din nou, de contextul creat, mai mult sau mai putin voit, de marile puteri, pentru a realiza unirea. Deoarece in textul Conventiei nu era consemnat faptul ca domnii alesi in Principate sa fie doua persoane diferite, l-au ales pe liderul unionist Alexandru Ioan Cuza ca domn in Moldova, la 17 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie l-au ales pe Cuza ca domn si in Tara Romaneasca. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza s-a concretizat o prima etapa in realizarea unirii celor doua Principate.
(Va urma)