AMPRESS: Donez teren de casa in Prahova (Autor: LUCIAN AVRAMESCU)
Nu, nu-i o gluma. In urma cu niste ani am donat 3000 de metri patrati, apoi 9000 de metri patrati, pe un varf minunat de deal, acolo unde bunicul meu, Victor Avramescu, avea crama, Clubului Roman de Presa. Dumitru Tinu era presedinte si 18 institutii de presa, membre ale CRP, au fost de acord sa construim acolo o casa de odihna a ziaristilor. I-am dus la Sangeru si in balconul casei vechi de aproape 1oo de ani, inca nerefacuta atunci, am tinut o sedinta a Consiliului de Onoare. Am baut apoi tuica mea de 55 de grade, dublu rafinata si am mancat un vitel, parpalit pe jar in curte, pana la 4 dimineata, prilej cu care autocarul inchiriat de Tatulici n-a mai apucat de la Albesti, spre Valea Calugareasca si Bucuresti, ci spre Buzau. Soferul, care n-a baut nimic, s-a dovedit mai beat ca noi toti. Asta e! Aici s-a ispravit donatia mea, festiv, comic si bahic. Degeaba - s-a vazut mai incolo - am realizat un proiect, pe care ni l-au facut cadou arhitectii unei firme particulare de profil. Tinu a murit, Cristian Tudor Popescu, ajuns si el presedinte, iar eu vicepresedinte, a fost rezervat initial, apoi intelegand ca zona e splendida, ca terenul e cadou, ca multi vor, a vrut si el. Numai ca, la viteza cu care se darama la noi tot, s-a prabusit si Clubul Roman de Presa. CTP-ul s-a dus in ale lui, greii presei si-au luat pe cont propriu drumurile care s-au mai adunat arar sau deloc. Terenul donat de mine s-a intors la donator. Ce sa fac cu terenurile mostenite de la bunicul meu dinspre tata, cel care s-a intors din razboiul de reintregire, cumparate din solda, de la Marasesti si Oituz, cu un cal, o caruta si o vaca legata de atelaj? Sunt pustii, mai toate. De fapt toate pamanturile cumparate de batranul. Unde au fost paduri, au venit drujbele furilor si le-au taiat. Acolo unde nu le-au taiat, vanzatorii de la care a cumparat bunicul Victor Avramescu, au sterpelit - cum oare? - din arhive, actele de vanzare-cumparare si acum paduri care sunt inca in fire sunt ale mostenitorilor vechilor vanzatori sau ale unor primari buzoieni sau ale unor sefi de ocoale silvice, care s-au descoperit nepoti ai bunicului meu! Splendid! Unde au fost vii e o crescatorie de maracini. Batranul a scris, in testamentul sau, ca nimeni, cu litera de moarte, nu are dreptul sa vanda ce-a agonisit, prin munca, el, fiindca m-am nascut sarac, fara avere, iar daca vindem, sa vindem noi intre noi. Respectand voia batranului, am cumparat de la sora mea de tata, fiindca am si o sora, cate ceva, fiindca ea vrea sa vanda tot. Eu, fidel fortei morale a acelui inaintas al meu, care si-a tinut un formidabil jurnal, scriind seara de seara, pana l-au trimis la Canal, ca dusman al poporului, cu acuzatia ca ar fi chiabur, dar n-a mai ajuns din motive de infarct, tot, tot, tot, despre familia lui si despre familia lumii, am decis sa donez. Sa donez celor care se dovedesc vrednici de a iubi Sangeru si de a face ceva pentru el. Batranul nu mi-a interzis sa donez. Mi-a interzis sa vand altora. Cui sa vand in familie? Nepotul meu Alexandru Tomescu concerteaza cu vioara lui Stradivarius prin toata lumea si abia daca are timp sa tina in fire casa batraneasca din Sangeru, mostenita de la bunica lui Margareta Avramescu, maritata Tomescu. Am niste nepoti care au fost chemati cu burse in America. Fiul meu Arin avocateste din zori pana noaptea in Bucuresti, in procese, si-l vad, rar, doar la televizor, in fata sau in spatele cate unui client. Fiicele mele, mai mari sau mai mici, stiu Sangeru doar ca pe un fost sau actual sotron in care joci iluzii sau l-au uitat de tot. Sa nu pacatuies: cea mica, Ana Luciana, e de-a locului. Iubeste Sangeru, asa cum il iubesc eu. Am decis, in consecinta, pastrand strictul utilizabil pentru ea, sa donez, cum am donat cele cateva mii de pietre cioplite de tarani, devenite Muzeul Pietrei, stranse de mine de prin satele Romaniei, celor care fac dovada ca vor sa puna suflet in mentinerea satului meu, terenuri de casa. Le donez, fara nicio alta pretentie. Sa-si ridice o casa, o vila, un bordei pe care sa le iubeasca. Am cautat oameni, unii someri, si i-am rugat sa-mi intretina livezi, iar fructele sa fie ale lor, sa-si puna porumb, iar recolta sa fie, fara cota parte, a lor. N-am gasit. Bate un vant de pustietate prin tot si prin toate.
Donez, domnilor, locuri de casa unora care vor sa devina sangereni.Care sunt oameni temeinici, de omenie si iubitori de glie cu rasad de regenerare. Nu vreau bani. Vreau doar dragoste de pamant si dragoste de satul in care m-am nascut.