Mario-Ruggiero Lucci
Pot fagadui ca voi fi sincer, nu insa impartial - J. W. Goethe
Inca de la inceput, ma vad in situatia de a va reaminti maxima cu rol de subtitlu a acestui blog, de fapt doar ultima parte a acesteia. Drept urmare, nu va pot promite ca in randurile care urmeaza voi fi impartial, de fapt n-am nici macar cea mai mica intentie. Ca pasionat de fotografie, desigur, la nivel de amator, intotdeauna am apreciat la superlativ fotografia alb-negru. Nu fiindca n-as fi capabil sa fac asa ceva, ma rog, as putea, dar rezultatul ar fi unul ingrozitor.
Acum nu trebuie sa se inteleaga faptul ca fotografiile realizate de mine (color desigur, utilizand un aparat pentru amatori) in concediu sau pur si simplu intr-o scurta iesire duminicala undeva in natura, ar fi tocmai demne de vreun premiu de profil; totusi sunt acceptabile din punct de vedere estetic, uneori ma uimeste si pe mine rezultatul, dar asta este oarecum firesc pentru un neprofesionist.
Acum sa-mi si justific preferinta pentru fotografia alb-negru, evident vorbim de aceea realizata de adevaratii profesionisti. Pai, in primul rand frumusetea ei intrinseca, datorata puritatii, de ce nu puterii celor doua non-culori la care se adauga infinitatea tonurilor de gri. Cu siguranta, nu orice subiect se potriveste unei asemenea tehnici deosebit de pretentioase, accesibile, (din punct de vedere al valorii artistice), acum dupa aparitia fotografiei color, doar adevaratilor profesionisti. Alegerea temei are o importanta capitala, indiferent daca este vorba despre fotografia color sau alb-negru, insa in acest ultim caz, exista factori speciali care trebuie luati in considerare (asta pe langa priceperea fotografului). In timp ce unele subiecte par si chiar sunt interesante pentru a fi imortalizate in culori, acestea devin de-a dreptul banale si plictisitoare atunci cand fotografia este alb-negru. Pe de alta parte, o scena simpla ori un portret au mari sanse sa fie adevarate capodopere ale artei fotografice, tocmai datorita aerului romantic pe care-l emana si de ce nu a atemporalului sugerat. Peisajele naturale sau urbane, natura moarta, cu flori, fructe, instrumente muzicale sau alte obiecte mai mult ori mai putin comune, reprezinta de asemenea teme favorite pentru fotografii experimentati, care in lipsa culorii care sa le insufleteasca creatia, se vor folosi de efectele formelor si umbrelor. De fapt, fotografiile alb-negru se bazeaza pe lumini si umbre, desigur folosite eficient, cu stiinta, nu lautareste. Tot pentru ca pozelor alb-negru le lipseste culoarea, acestea sunt intr-o buna masura tributare formelor, care trebuie sa starneasca interesul, linii curbe sau inclinate, intretaiate sau chiar strambe, pot genera efecte artistice deosebite. Priviti aici: https://www.flickr.com/photos/thehardestpart/galleries/72157622634356254/
Perspectiva din care se fotografiaza poate crea efecte deosebit de interesante, poate conferi mister si profunzime unor obiecte altfel banale, facandu-le sa-si spuna povestea, de cele mai multe ori de-a dreptul fascinanta. Culorile, chiar daca se percep numai ca nuante de gri au o deosebita importanta pentru intreaga compozitie, de exemplu, rosul si verdele, culori care alaturate devin izbitoare prin contrast, intr-o fotografie color, sunt aproape imposibil de diferentiat intr-una alb-negru. O fotografie alb negru va fi cu atat mai interesanta, artistica, daca vreti, cu cat vor exista si contrasta mai multe tonuri de gri. Un rol deloc neglijabil, intru realizarea unei fotografii alb-negru cu adevarat reusite, il joaca textura suportului de hartie; cu siguranta un zid va fi mai interesant daca este pus pe o hartie cu granulatie mai mare, la fel o straduta pavata, parca pierde din realism pusa fiind pe hartie neteda.
Vedeti acum, de ce consider fotografia alb negru drept una cu adevarat artistica si nu la indemana oricui, fie acesta oricat de pasionat. O fotografie color, reusita se poate realiza aproape de oricine care are un minim de simt estetic, putina rabdare si suficient exercitiu, caci nu-i asa, repetitia naste perfectiunea. Insa pentru ca o fotografie alb negru sa poata fi considerata intr-adevar o bucatica de arta e nevoie de mult mai mult talent, fiindca nu te ajuta nici culoarea care fura ochiul privitorului si prin urmare e nevoie sa-i captezi atentia si mai ales admiratia asupra compozitiei prin procedee mult mai subtile, si oare cum s-ar numi asta altfel decat arta.
Iar daca aveti timp si rabdare si bineinteles randurile anterioare v-au starnit curiozitatea, treceti in revista urmatoarele legaturi: 1, 2, 3, 4, 5, 6. Acestea fiind spuse eu mi-am incheiat pledoaria pentru arta fotografiei in alb si negru.
Sursa: ubereuch.blogspot.ro