Ionut Vulpescu a publicat pe pagina sa de Facebook o excelenta analiza a ceausismului, pe care o puteti citi in continuare:
Printr-o coincidenta despre care nu putem spune prea multe, saptamana trecuta, mai exact pe 26 ianuarie, s-au implinit o suta de ani de la nasterea lui Nicolae Ceausescu. Istoria Romaniei nu poate decat sa consemneze aceasta coincidenta, pentru ca Nicolae Ceausescu face parte din istoria noastra, alaturi de Marea Unire, alaturi de regalitate, alaturi de totalitarisme si de revenirea la democratie. Intr-un fel, viata lui a fost un rezumat al acestei istorii.
Daca omul Ceausescu se odihneste acum intr-un colt de cimitir, spiritul lui pare tot mai prezent printre noi, oameni simpli, si politicieni. Mai ales politicieni. Ceausismul nu este un cuvant in lipsa de altceva mai bun, o simpla eticheta folosita pentru a descrie regimul politic patronat de el. Este o ideologie cu norma intreaga. Un amestec de stalinism sublimat in nationalism, de carlism, de fanatism ideologic si de dispret fata de realitate.
Nu despre meritele lui Ceausescu (multe, putine, ele au existat) sau despre limitele, erorile si ororile lui, vreau sa vorbesc aici, ci despre persistenta gandirii totalitare si despre continuitatea ceausismului politic pana in zilele noastre. De unde perenitatea ceausismului? De unde si acum intoleranta fata de cei care gandesc altfel, fata de diversitate? De unde acest ceausism rezidual, aceasta permanenta tentatie a cultului personalitatii? De unde aceasta nevoie de lider autoritar, care bantuie politicul si societatea?
Ceausescu a pus capat perioadei de liberalizare din anii 60-70. Ma tem ca acum, un soi de putere colectiva incearca acelasi lucru: sa puna capat liberalismului democratic. Cu Ceausescu drept exemplu si spirit tutelar. Aceeasi personalizare a institutiilor, aceeasi fidelitate lipsita de demnitate si de discernamant fata de lider, acelasi feudalism institutional, aceeasi domnie a bunului-plac.
Desi tot mai multi inclina sa creada asta, Ceausescu si ceausismul nu au cum fi modele pentru iesirea din situatia in care ne aflam acum. Mai ales in plan politic, unde influenta ceausismului este cel mai puternic simtita. Ca un omagiu nemeritat pentru cineva care si-a ascuns proiectul totalitar sub un munte de bune intentii.
De ce nu ne rupem de ideologia nefasta a ceausismului? Greu de spus, dar important de meditat la consecintele acestei neputinte. Ma tem ca nu cumva, tot la un bilant de etapa, cei care vin in urma noastra sa nu se intrebe:
- Anul 2018 a fost despre Centenarul Ceausescu sau despre Centenarul Marii Uniri?
Ar avea toate motivele sa-si puna aceasta intrebare. Cum ar avea motive sa se indoiasca de capacitatea noastra de a ne rupe de ceausism, de fapt, de o gandire totalitara care implineste si ea un secol de existenta.

Sursa: Facebook