Pe www.srsff.ro, site-ul Societatii Romane de Science Fiction si Fantasy, este publicat articolul "La multi ani, CTP", pe care il puteti citi in continuare.
'La 1 octombrie 1956 s-a nascut Cristian Tudor Popescu, unul dintre scriitorii si jurnalistii de la noi cu impact puternic asupra lumii din jur. Adulat si chiar ridicat la statut om providential de unii, mult hulit si considerat toxic de altii, CTP nu lasa aproape pe nimeni indiferent. Putini sunt aceia care ii pot ignora prezenta, prin urmare putini sunt aceia care pot manifesta o anumita neutralitate fata de el. Ori este acceptat ori este respins. De cele mai multe ori cu intensitate maxima, atat acceptarea cat si rejectarea.
Cu aparenta sa de personaj de roman sud-american, CTP a devenit in constiinta multora paradigma omului angajat total in treburile lumii din preajma. Daca ar fi cautat sa-si faca discipoli ar fi fost un Socrate necrutator si incomod pentru toti si care ar fi bantuit zi si noapte strazile cetatii. Altminteri este doar un Socrate televizat. Cand apare pe sticla si vorbeste, de cele mai multe ori alaturi de un partener, alaturi de un catalizator uman, CTP se transforma intr-un torent de rationamente si de constructii logice caruia cu greu cineva i-ar putea face fata, chiar daca premisele de la care pleaca se dovedesc uneori a fi false. CTP este un spectacol care nu te poate lasa rece, este un spectacol care atrage inexorabil spectatorul cu puterea unui gol negru (black hole).
Vazut la teve, CTP pare macinat de griji planetare. Prin figura sa incruntata afli ca viitorul nu poate fi decat sumbru, populat de nenumarate apocalipse. Angajat politic sau nu, CTP seamana din ce in ce mai mult cu un Sabato dambovitean, scriitor si personaj deopotriva, care isi pune cuvintele, gandurile in slujba unor idealuri. Nestiind sau nedorind sa stie sau nepasandu-i ca idealurile tocmai asta inseamna: de neatins. De aici poate si tragismul pe care il imprastie in jur.
CTP da impresia de vesnic invingator invins. O mixtura ideala pentru un scriitor de sefe. A renegat sefeul, ca atatia altii inaintea lui. A iubit sefeul, ca atatia altii inaintea lui. A supus sefeul, ca atatia altii inaintea lui. Iar acum, iata, sefeul pe care l-a iubit/creat/renegat se afla pretutindeni in jurul sau. Ca o tesatura din care, oricat va incerca, nu va putea scapa. Oricat de mult s-ar refugia in tenis...
Bine ai venit in sefe, CTP. Si la multi ani!'