Razvan Mitroi publica pe Inpolitics un articol intitulat "Paranoia ca stire tv", pe care il puteti citi in continuare.
'Asistam la televizor in ultima vreme la o suita de "seriale" jurnalistice, care agita pana la punctul de fierbere opinia publica. A fost acum trei saptamani subiectul Honorius, acum doua saptamani nebunia vaccinarii, iar acum traim fantasma flacarii violet. Toate aceste subiecte au rulat ore intregi, zile la rand, in nesfarsite dezbateri la mai toate televiziunile, dar mai ales la cele de stiri. Astfel, din teme insignifiante, secundare in viata publica, au devenit teme nationale, de traire tumultoasa pentru publicul romanesc.
Spun aici ca si vaccinarea anti-AH1N1 era o tema secundara intrucat tratamentul era disponibil inca din noiembrie, dar asaltul centrelor de vaccinare a aparut in ianuarie, dupa mediatizarea decesului actorului Toni Tecuceanu. Era victima cu numarul 86, daca nu ma insel, dar celelalte nu fusesera prezentate la televizor.
Daca mai e necesar sa argumentez de ce celelalte doua teme erau secundare, sa spunem ca alegerile din colegiul 1 nu ar fi avut aceeasi magnitudine daca nu intra in cursa Prigoana cu Lamborghini, iar despre flacara violet s-ar putea ocupa cu succes doar OTV si ar acoperi cu prisosinta populatia noctambula interesata.
Dar nu despre aceste subiecte as vrea sa vorbesc, ci despre vehiculele care le lanseaza in dezbatere nationala. Este vorba de televiziunile de stiri. Aceste institutii, prin volumul de opinii pe care il produce, prin repetabilitatea lor obsesiva, prin puterea montajului de imagini reusesc sa impuna propria agenda editoriala ca agenda nationala.
Presa scrisa, suferinda la finantare si parasita de public, nu-si poate permite sa nu intre in hora "interesului general" (sau cand o face, precum Adevarul, o face pe banii lui Patriciu). Asadar, tema secundara, sectoriala, reuseste sa capteze intreaga energie a societatii. Iar exponentii acesteia - vai, cei mai multi jalnici, adusi pe banda rulanta la televizor - se intrec in a contorsiona vorbele, in a arunca dezbaterea cand in neant, cand in ridicol.
Dar, show-ul e asigurat (ca talk nu mai e de mult). Efectul pervers al unei astfel de politici a departamentelor de stiri este ca marea parte a romanilor cupleaza la fiorul lansat de televiziuni, ii dau substanta si traiesc cu el in casa. Spre exemplu, a nu fi astazi la curent cu puterile flacarii violet, ale psihotronicii sau undelor de energie paranormale, a nu avea o parere despre toate acestea este o descalificare greu surmontabila in ochii vecinilor, colegilor de serviciu, rudelor. De aici si pana la alunecarea spre paranoia in masa nu e decat un pas. Foarte vizibil facut in cazul vaccinarii.
Ar fi mult prea magulitor pentru televiziunile de stiri sa le banuim de strategii de manipulare pentru cresterea audientelor. Explicatia este mult mai simpla: lipsa unei strategii.
Departamentele de stiri tv au fost setate pentru doi ani electorali in formate de nesfarsite talk-show-uri politice, pentru ca pe acolo veneau banii partidelor. Alegerile au trecut, insa televiziunile de stiri au ramas incremenite in proiect, cu 6 - 8, chiar 10 ore de discutii pe zi. Politicienii au ramas si ei pe langa televiziuni in virtutea inertiei, doar subiectele lipsesc. Si aici intervine disperarea unui producator care are de umplut dimineata 2 ore de program si arunca atunci pe ecran ce stire ii vine la mana. Dupa manual, de fapt o non-stire.
Urmatorul producator o preia si el, ca e deja lansata, al treilea o rotunjeste si pana seara, in prime time, e deja angoasa nationala, asa ca e tratata ca atare. Este cea mai ieftina productie de televiziune, cu doua - trei decoruri pentru toate talk-show-urile si cu tele-politicieni guralivi care vin pe gratis si se pricep la toate, de la pensii la vrajitorii.
Buletinele de stiri se pierd in acest spectacol, iar televiziunile, ca institutii de presa, produc din ce in ce mai mult opinii - dar nu expertiza! - si din ce in ce mai putina informatie. Televiziunile nu mai vand stiri, ci paranoia.'