Legea 273/2006 privind finantele publice locale vine sa faca ordine in ceea ce priveste finantarea la nivelul primariilor. Reglementarile legii mentionate prevad inclusiv faptul ca o unitate administrativ-teritoriala poate sa intre in faliment, in cazul in care nu stie sa-si gestioneze eficient resursele si intra in incapacitate de plata. O primarie poate fi considerata in stare de insolventa daca ponderea datoriilor restante mai vechi de 120 de zile depaseste jumatate din veniturile proprii estimate pentru anul in cauza. Responsabila cu verificarea starii de insolventa va fi Curtea de Conturi, care va face auditari
cu caracter extraordinar.
Cererea de declarare a insol- ventei poate fi facuta de orice creditor, cu specificatia ca, daca se dovedeste ulterior ca ea a fost facuta cu rea-credinta, cel care a inaintat-o este pasibil de amen- da.
De asemenea, functionarii de la nivelul primariilor trec si ei la primirea drepturilor salariale o singura data pe luna, de preferinta pe card (o mare problema va fi slaba dezvoltare, in special la nivel rural, a retelei de bancomate, dar si a magazinelor care accepta ca mijloc de plata cardul). Textul de lege strange si robinetul creditelor luate de catre autoritati si aprobate sub umbrela statului garant. Accesul la imprumuturi va fi permis numai in cazul in care o autoritate locala nu inregistreaza restante la plata mai mari de 30% din totalul veniturilor proprii. Daca depaseste acest barem, primaria nu are nici macar dreptul de a se pune garant pentru creditul unei terte entitati. Legea 273 privind finantele publice locale, aparuta in Monitorul Oficial 618/18 iulie, introduce o reglementare de neconceput acum cativa ani, adica insolventa sau, mai bine-zis, falimentul unitatilor administrativ-teritoriale, gen primarii. De asemenea, salariile la institutiile publice carora li se aplica prevederile acestei legi se platesc o data pe luna pentru luna precedenta, iar cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virari de credite bugetare.
Verificari exceptionale in cazul nerambursarii obligatiilor de plata la termen
Unitatilor administrativ-teritoriale li se interzice accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut daca totalul datoriilor anuale, reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau garantate, dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie contractat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 30% din totalul venituri proprii, formate din impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete, la care se adauga eventualele donatii si sponsorizari. De asemenea, legea reglementeaza ca activitatea autoritatilor administratiei publice locale va putea fi supusa unei verificari exceptionale de catre Curtea de Conturi in cazul in care autoritatea in cauza nu isi ramburseaza toate obligatiile de plata pe termen scurt pana la sfarsitul anului bugetar in care au fost angajate imprumuturile, sau daca, la un anumit moment, pe durata anului bugetar, datoriile pe termen scurt ale autoritatii locale depasesc limita de 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate pe durata anului bugetar in care se face imprumutul, sau chiar la sesizarea motivata a cel putin unei treimi din numarul membrilor care compun autoritatea deliberativa.
Procedura de insolventa sau faliment, in final, pentru o unitate administrativ-teritoriala, gen primarie, inclusiv a Capitalei, se poate declansa atunci cand aceasta nu si-a achitat obligatiile de plata, lichide si exigibile, mai vechi de 120 de zile, care depasesc 50% din bugetul anual, fara a se lua in calcul cele aflate in litigiu contractual, sau cand nu a achitat drepturi salariale prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli, pe o perioada mai mare de 120 de zile de la data scadentei. Procedura poate fi declansata de orice creditor sau grup de creditori, prin simpla introducere a unei cereri in acest sens la tribunalul in a carui circumscriptie isi are sediul unitatea administrativ-teritoriala in cauza.
Ordonatorul principal de credite are obligatia ca, in termen de 15 zile de la constatarea starii de insolventa, sa solicite deschiderea procedurii, prin cerere depusa la tribunal, si sa notifice deschiderea acestei proceduri tuturor creditorilor si oricaror persoane interesate.