voxpublica.realitatea.net informeaza: Pasajul Basarab scoate romanii din criza si-i arunca pe pedelisti in disperare (Autor: Iulian Leca)
Sorin Oprescu a dat lovitura. Stiu. Se poate spune orice. Ca Oprescu a avut noroc, proiectul nu a fost al lui, bani a avut cu tonele, iar singurul merit e, eventual, ca nu s-a opus construirii lui. Se prea poate. Insa impactul pe care l-a avut si il va avea aceasta constructie asupra psihicului tuturor romanilor, nu doar asupra bucurestenilor, depaseste simpla inaugurare a unui bucati ciuntite de autostrada sau a unei centuri ocolitoare.
Cel mai mare ... cel mai lung.... e inevitabil sa nu te simti mandru, sa nu te simti razbunat pentru toate furaciunile din ultimii 21 de ani, sa nu simti ca se poate face si ceva util cu banii tai. Si aici e vorba doar despre modul in care cetateanul priveste rezultatul "muncii" alesilor sai. Iar figura centrala a acestei realizari este, oricati disperati ar incerca sa-i consteste locul si rolul, Sorin Oprescu. S-ar putea ca nu toti cei care s-au grabit sa paseasca primii pe Basarab sa vada in Oprescu altceva decat omul cu noroc la locul potrivit, ori chiar mai rau - doar un plescar. Se prea poate. Insa numarul celor veniti de buna voie in prima zi spune altceva.
Este ceva unic in acele imagini cu zeci si sute de bucuresteni abia asteptand sa calce pe o constructie unica in Europa. Duminica dimineata primele masini care traversau pasajul claxonau, iar soferii isi faceau semne cu mana. S-ar putea spune ca ar fi semnele unui mici victorii resimtite de toti. De cate astfel de intamplari fericite a avut parte acest popor in ultimii 21 de ani? Stiti singurui raspunsul - zero.
Sorin Oprescu a intuit perfect contextul si a plusat, inca permitandu-si si luxul unei modestii bine mimate, fiind generos si atribuind mareata realizare tuturor romanilor. E o mica lovitura pe care Oprescu a dat-o deja la prezidentialele din 2014. Daca la ea se vor mai adauga alte cateva astfel de "realizari" cred ca isi va elimina contracandidatii unul cate unul. Cat despre alegerile pentru Primaria Bucurestiului de la anul nu cred ca mai are rost a se vorbi.
Nu imi fac iluzii. Nu cred ca Sorin Oprescu ar fi un cu totul alt fenotip decat Traian Basescu, daca ar fi sa ajunga la Cotroceni. Nici independenta sa jucata cu relativ succes si nici "realizarile" sale nu ii vor schimba esenta demagogica si "amatorismul" intr-ale administratiei. Fara viziune politica pe termen lung si aruncand glumite si peste cele mai serioase subiecte, Oprescu devine o replica mutanta a lui Traian Basescu. Un "Basescu independent" care beneficiaza de acumularile trecutului. Oamenii s-ar putea insa sa-i multumeasca pentru ctitoria sa, dandu-i un vot de incredere.
Daca e sa judecam din punctul de vedere al electoratului aceste doua trasaturi - independenta/distanta pe care o ia fata de restul clasei politice si cele cateva realizari palpabile -, ele vor constitui un atuu important impotriva caruia nu vad pe niciun alt politician capabil sa lupte cu sanse reale.
Cat despre ractia pedelistilor si mai ales a "babei" Elenei Udrea, care se temea de "drobul de sare", ele mai bine nu ar fi existat. Nu fac decat sa defineasca penibilul in care ei se afunda si mai mult. Nu construisc nimic, arunca banii inutil in terenuri de sport in sate parasite, in telegondole care se blocheaza chiar la inaugurare si in telecabine care se infunda in brazi si blocuri, insa crapa de ciuda cand vad ca altii construiesc - finalizeaza cu un succes nebun proiecte infinit mai utile.
Altfel spus, Elena Udrea ar fi parut mai inteleapta daca ar fi tacut, ar fi fost un bun momentul pentru a nu deschide gura si a atrage atentia asupra impotentei propriului partid. Cat despre promisiunea Elenei Udrea ca, personal, "se va sui pe pod" - nu cred ca e musai sa se tina de cuvant - e deja. Este usor de inteles, durerea provocata de succesul lui Oprescu naste convulsii si crize de isterie.
Si mai amuzant e ca Udrea il cearta pe Oprescu pentru ca nu respecta legea, dupa ce Traian Basescu insusi a comandat studiul de fezabilitate la acelasi pasaj Basarab fara sa aiba acordul Consiliului Municipal. Inca o dovada ca viata poate fi mai ironica decat ne-am putea imagina.