Gazetarul si omul de televiziune Marius Tuca a implinit 44 de ani. Cu acest prilej, intr-un interviu acordat AGERPRES, el vorbeste de inceputurile sale in presa scrisa si televiziune, dar si despre presa de azi aflata intr-o stare de decimare totala. Puteti citi in continuare prima parte a interviului acordat AGERPRES.
• AGERPRES: Aproape jumatate din viata ati trait in presa. Care este diferenta dintre inceputuri si prezent? Cum este presa din Romania astazi?
• Marius Tuca: E o intrebare la care as putea sa dau un raspuns poetic si am sa fac asta, chiar daca realitatea e atat de dura, incat nu mai incape loc nici macar de un vers inainte de o poezie.
La inceput era frumusetea (re)descoperirii acestei meserii, la inceput era entuziasmul pe care l-am trait cu totii, la inceput era legitimatia pe care scria presa, legitimatia cu care eu unul dormeam sub perna, de teama sa nu mi-o fure cineva. La inceput faceam meseria asta ca pe o respiratie si ca pe nimic altceva. Eram o respiratie si faceam meseria asta ca pe o respiratie.
Plecam dimineata de acasa si ajungeam seara tarziu dupa ce, de multe ori, vedeam cum ziarul se tipareste, vedeam cum trecea de calandru si, uneori, aveam bucuria sa ma trezesc dimineata foarte devreme, sa iau metroul si sa vad pe cineva ca citeste articolul pe care eu il scrisesem cu o zi inainte.
Ce poate fi mai frumos sau mai adevarat decat sa fi fata in fata, asa cum nu se intampla nici in televiziune si nici in alta parte, cu cel care citeste ceea ce ai scris tu. Asta era la inceputuri. Acum este o stare de decimare totala in ceea ce priveste presa.
Dar eu cred ca ne apropiem de punctul final al tranzitiei noastre, care a avut un inceput atat de frumos, plin de poezie, si aceasta tranzitie se va termina si odata cu ea se va inchide cercul si vom ajunge, din nou, de unde am plecat.
Poate parea ceva paradoxal, dar, in vremuri de criza, in care nimic nu mai sta in picioare, in vremuri in care se crede din ce in ce mai putin in meseria de gazetar, eu cred ca, tocmai in aceste vremuri, practic, o sa renastem din propria cenusa. Pentru ca presa din Romania, in momentul acesta, este undeva mult sub nivelul pamantului, din foarte multe puncte de vedere si moral si financiar si spiritual.
Cred ca in urmatorii ani vom ajunge si vom inchide cercul si o vom lua de la capat cu acelasi entuziasm din ‘90, cu aceeasi frumusete, cu aceeasi libertate, cu aceiasi oameni tineri care cred in meseria asta pana la capat.
• AGERPRES: Curierul National, Jurnalul National, Antena 1. Ce reprezinta acestea pentru cariera lui Marius Tuca?
• Marius Tuca: Curierul National este inceputul. Practic, aceea a fost nebunia frumoasa a inceputurilor in meseria asta si cand spun Curierul National ma gandesc exact la acest lucru.
Pentru Jurnalul National raspunsul este foarte simplu. Multa vreme Jurnalul National si Antena 1 au reprezentat a doua mea familie, ba chiar as spune ca, intr-o anumita perioada, au fost prima mea familie, perioada aceea in care imi vedeam familia in somn. Eu ii vedeam pe ei in somn, iar ei ma vedeau pe mine in direct. Astazi, lucrurile s-au schimbat, imi petrec cea mai mare parte a timpului cu fetita mea, Daria, si cu sotia mea, Neguta. A fost o perioada in care am invatat multe despre ceea ce inseamna televiziune, despre ceea ce inseamna oamenii care te privesc in fiecare seara, am invatat mult din ceea ce inseamna gloria, cat de efemera este. Este atat de diafana, aidoma unui puf de papadie si in momentul in care crezi ca tu ai cucerit lumea, ea se destrama in secunda urmatoare. Sau, si mult mai mult decat atat, ca sa fiu si mai clar, se intampla sa fac o emisiune la care se uita atat de multa lume, incat, a doua zi, in tramvai, in metrou, in statiile de autobuz si la birouri, lumea vorbea despre aceasta emisiune, iar eu, in momentul in care aveau loc aceste discutii, deja uitasem ce se intamplase, uitasem emisiunea care avusese loc cu o seara inainte si trebuia sa o iau de la capat.
De fapt, atunci cand lucrezi la un cotidian sau la o televiziune, atunci, paradoxal, cand arzi, in fiecare zi, lucrul care te face sa mergi mai departe este ca trebuie sa uiti si sa o iei de la capat, ca si cum nimic nu s-a intamplat.
Cu Jurnalul National, pe care il conduc si il fac de 17 ani, ma identific total, de la prima pana la ultima litera, de la primul "bun de tipar" pana la ultimul, de la prima pana la ultima picatura de sange. Indraznesc sa spun ca nu putem exista unul fara celalalt, ca Jurnalul National si Marius Tuca au acelasi ADN.