Constantin Gheorghe publica pe blog opinii despre cea mai fertila perioada din istoria postdecembrista a Romaniei: anii 1992 - 1996, cand premier a fost Nicolae Vacaroiu, al carui guvern a imbinat principiile economiei de piata cu masuri de protectie sociala. Articolul este intitulat "Libertatea de a intreprinde" si il puteti citi in continuare.
Cum bine stiti, sunt un liberal de stanga. Fara a fi un fan al capitalismului (pe care il detest si il consider un pericol pentru economie si pentru democratie), cred insa in virtutile economiei de piata. Am scris, nu o data, despre nevoia de a avea o economie de piata dinamica, libera, concurentiala. Din pacate, ceea ce am construit in acesti douazeci de ani este o caricatura, nici economie de piata, nici capitalism, in care domina tot felul de monopoluri, si in care productia interna a fost inlocuita de importuri.
Cea mai fertila perioada pentru economia de piata din Romania a fost cea dintre 1992 si 1996, cand guvernul condus de Nicolae Vacaroiu a introdus o serie de masuri de natura fiscala pentru stimularea infiintarii de noi inteprinderi private, care sa absoarba forta de munca disponibilizata din sectorul public. Reamintesc ca pana in 1996 fusesera infiintate peste 650.000 de firme mici si mijlocii. Pe care politica absolut cretina a BNR si a guvernului Ciorbea, la "indicatiile" pretioase ale altor cretini, cei de la FMI, le-a distrus rand pe rand.
Un studiu american demonstreaza ca totalitatea creatiei nete de locuri de munca intre 1980 si 2005 a avut loc in inteprinderi cu cel mult 5 ani vechime pe piata. Cu alte cuvinte, ceea ce conteaza nu este marimea firmei, ci tineretea ei. Importanta este rata de creatie a noi inteprinderi. Asta daca vrem sa generam noi locuri de munca.
Dar vrem? Romania este un cosmar pentru oricine vrea sa-si deschida o afacere. Si cosmarul este cu atat mai mare, cu cat inteprinderea se adreseaza productiei de bunuri si servicii. Personal, cred ca fara libertatea de a inteprinde nu exista nicio sansa de dezvoltare a tarii asteia, si prosperitatea va fi doar apanajul unor "alesi", cuplati la tata bugetului de stat.
In Romania exista o cerere uriasa de bunuri si servicii, pe care acum n-o satisface decat un sistem monopolist, care a ocupat toate sectoarele profitabile, si care impune preturi demente pentru orice tara, nu doar pentru o tara saraca precum Romania. De fapt, aceste monopoluri, care sunt puternic reprezentate in viata politica, limiteaza concurenta si anuleaza astfel virtutile pietelor libere.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fim atat de tampiti sa credem in buna-credinta a lui Pulea Voda, care se da mare luptator cu mogulii. Adversarii lui, Patriciu, Voiculescu, Vantu, nu sunt decat tinte politice. Altminteri cei trei opereaza pe piete deschise, puternic concurentiale, nu ocupa pozitii de monopol, nici macar in zona mediilor de informare, care-l doare cel mai tare pe Iubitul conducator. Alta e problema celor trei: in structura lor de afaceri, si-au atins limitele in ceea ce priveste crearea de noi locuri de munca. Cred ca acest lucru ar trebui sa-l ingrijoreze pe Marele Carmaci, daca ar intelege cu ce anume se mananca economia. Dar nu intelege din economie decat marimea parandarartului!
Altminteri politicile guvernelor Boc sunt catastrofale pentru crearea de noi inteprinderi in Romania. Nimic nu stimuleaza acest sector. Si asa rata de succes a unei noi afaceri este mica, crearea este un proces dificil, haotic adesea, si prea putine inteprinderi apuca sa implineasca cinci ani de functionare. Dar daca vrem sa se intample ceva pozitiv, trebuie sa incurajam oamenii sa-si asume riscuri, sa porneasca afaceri, sa le oferim avantaje si, daca avem cum si ne duce capul, sa le asiguram si un soi de plasa de siguranta in caz de esec.
Piata va decide care sunt viabile si au un viitor. Dar sa nu uitam si un alt amanunt: facem parte dintr-o piata de peste 450 de milioane de consumatori. Asta deschide o serie de oportunitati. Si cu toate astea, Guvernul Romaniei genereaza politici publice care duc la distrugerea, directa si indirecta, de locuri de munca si de inteprinderi. Intr-un astfel de mediu ostil, este firesc sa ai rate ale somajului duble fata de cifrele oficiale, munca la negru si mai ales migratia fortei de munca din motive economice.
Poate ca un manifest pentru apararea libertatii de a inteprinde ar fi cat se poate de util in aceste vremuri de restriste si jale economica.