De multe ori este prins la mijloc intre ordinele directorului general si interesele angajatilor. Obligat sa mearga pe sarma pentru a crea o punte de legatura intre conducere si angajati, managerul de resurse umane incearca sa-si castige locul in nomenclatorul meseriilor si sa-si demonstreze utilitatea in relatiile de munca dintre sefi si subalterni.
Foarte multe firme confunda inca managerul de resurse umane cu seful de personal, adica acea persoana care se ocupa doar cu gestionarea dosarelor de personal. Evident, in orice firma aceste lucruri sunt importante, insa managerul de resurse umane inseamna cu mult mai mult.
"Un canal de comunicare, negociere si mediere intre conducerea manageriala si angajati, in asa fel incat sa genereze pe de o parte satisfactie pentru angajati, iar pe de alta parte - productivitate si performanta pentru firma", sustin specialistii in domeniu.
"Una dintre cele mai dificile misiuni ale directorului de resurse umane este aceea de a-i invata pe ceilalti manageri de departamente sa comunice cu subalternii. Atunci cand un angajat pleaca, adesea el isi paraseste in primul rand seful ierarhic superior si apoi firma. Practic, cel care simte cel mai intens golul lasat este managerul in ograda caruia si-a desfasurat activitatea angajatul. Daca este un angajat valoros, lucrurile sunt mai complicate, fiindca este foarte greu sa il inlocuiesti imediat. De aceea, sefii directi trebuie sa comunice cu subalternii, sa-i faca sa se simta importanti, sa le comunice obiectivele in ansamblu, sa-i motiveze", a declarat Loredana Iordache, manager de resurse umane in cadrul unei firme private.
Nu de putine ori se intampla ca un bun angajat sau chiar un sef, la un moment dat, sa nu mai dea randament. Din lipsa de comunicare, seful ierarhic tinde sa-l sanctioneze pe subaltern fara sa cunoasca motivele pentru care s-a ajuns la aceasta situatie. Aici trebuie sa intervina managerul de resurse umane, care trebuie sa consilieze angajatul, sa afle ce se intampla si cum poate depasi momentul respectiv. La randul lor, angajatii trebuie sa stie ca managerul de resurse umane este acea persoana din firma cu care pot sa discute si pe care se pot baza in problemele profesionale. Managerul de resurse umane trebuie sa fie un lider, care trebuie sa stie sa-i implice pe ceilalti sefi de departamente in strategia de resurse umane.
Riscurile asumate ale meseriei
De multe ori, managerul de resurse umane are misiuni ingrate. El pune in practica ceea ce decide seful companiei, atragand asupra sa resentimentele celor afectati sau mimeaza normalitatea, acoperind, de multe ori, "nepotismele". In consecinta, este expus intr-o masura mai mare sau mai mica tentatiei de a se abate de la deontologia profesionala, la fel ca in orice alta meserie. Iata si cateva situatii cu care s-au confruntat cei care lucreaza in domeniu.
Una dintre ele este cand "vine ordinul" de a da afara pe cineva. Managerul va spune ca va face o evaluare a situatiei, a persoanei in cauza etc. Cand insa aceste evaluari trebuie facute doar pentru a justifica decizia, lucrurile nu mai tin de profesionalism, ci de bun-simt. Managerul de resurse umane este si el angajat (are familie, copii etc.) si putini reusesc sa-si pastreze verticalitatea. Alta situatie: armonizarea prevederilor Codului Muncii (care interzice munca la negru) cu solicitarile unor patroni de a trece in cartile de munca salarii mai mici, pentru a evita fiscalitatea.
Alt aspect este atunci cand managerii dau impresia de normalitate efectuand o serie de interviuri inutile desi stiu din start ca trebuie sa angajeze pe pila cuiva. Din nefericire, si promovarile se fac tot dupa acest mecanism. Situatia relatata se petrece mai ales in intreprinderile de stat, considera specialistii. Acestea sunt doar cateva din aspectele care pot zdruncina activitatea unui manager de resurse umane. Bineinteles, managerul de resurse umane este si el angajat, asa ca este firesc sa apere interesele celor care-l platesc. De aici si pana la mentinerea profesionalismului la cote inalte este un drum pe care-l parcurg doar cei dispusi sa-si asume riscuri, sa-si sacrifice confortul si, uneori, chiar siguranta postului.