Anul 1990 - 63.000 de salariati, statul actionar majoritar. Anul 2006 - aproape 22.000 de angajati, actionari majoritari firme private. Acestea ar putea fi principalele repere din istoria evolutiei inregistrate in ultimii 15 ani de cele mai importante unitati economice galatene, respectiv Sidex, ICMRSG, Menarom, Elnav si Santierul Naval Damen. Daca trecutul si prezentul acestor unitati sint niste capitole in cea mai mare parte cunoscute, in ceea ce priveste viitorul lor nu se poate spune acelasi lucru.

Combinatul - intre problemele trecutului si incertitudinile viitorului

Combinatul siderurgic, aflat de 5 ani in proprietate privata, este cea mai mare societate din Romania si cea mai importanta unitate din economia galateana. Istoria ultimilor 15 ani ai platformei siderurgice a fost presarata cu evenimente fierbinti si a fost marcata de plecarea citorva zeci de mii de oameni.

Record de personal in 1992

Combinatul siderurgic a avut cel mai mare numar de salariati in anul 1992, cind pe statele de plata erau nu mai putin de 42.700 de oaneni, numarul acestora ajungind la 33.000 in 1997. "Sidexul a avut cel mai mare numar de salariati in 1992, cind erau 42.700 de oameni. A fost perioada de dupa Revolutie, cind erau niste directive trasate de fostul FSN, sa fie angajate si sotiile siderurgistilor. Nu se gindea nimeni atunci ca Sidexul va avea probleme si salariatii o vor duce greu mai tirziu. In anul 1997 Sidexul avea 33.000 de salariatI, iar inainte de privatizare, in luna noiembrie 2001, la Combinat erau 28.000 de angajati. Acum, in al cincilea an de la privatizare, la Mittal Steel lucreaza 16.500 de oameni iar administratia combinatului doreste ca numarul acestora sa ajunga la 14.000 la sfirstul acestui an", ne-a declarat secretarul general al Federatiei Sindicale a Siderurgistilor (FSS), Maricel Oancea.

12.000 in 4 ani!

Deoarece clauza sociala la contractul de privatizare interzicea efectuarea de disponibilizari pe o perioada de 5 ani, administratia Combinatului, societate care a trecut in noiembrie 2001 in proprietatea grupului financiar anglo indian LNM Holdings NV, a recurs la metoda autodisponibilizarilor pentru a-i convinge pe siderurgisti sa renunte la locul lor de munca. Practic, in cadrul celor 5 autodisponibilizari care au avut loc in perioada post-privatizare a Sidexului, aproape 12.000 de siderurgisti au renuntat la locul lor de munca in schimbul recompenselor financiare acordate de patron. Autodisponibilizarile au stirnit cel mai mare interes prima data, la sfirsitul anului 2002, cind 7.500 de siderurgisti au decis sa spuna adio locului lor de munca. In anul urmator doar aproape 3.000 de angajati au plecat in urma celor doua operatiuni de autodisponibilizare care au avut loc, iar in anul 2004 acestea au atras interesul doar al unui numar de 1.500 de salariati ai Combinatului.

Ce rezerva viitorul?

Tinind cont ca in noiembrie expira interdictia de a face disponibilizari, ramine de vazut care va fi strategia care va fi pusa in practica de administratie pentru reducerea de personal, lucru confirmat sindicatelor de catre directorul general al Mittal Steel, KAP Singh.

"La data de 15 noiembrie expira clauza socala, iar durerea cea mai mare ar fi disponibilizarile, cu toate ca eu sint optimist si ma gindesc ca Mittal Steel nu-si va permite sa faca reorganizari si sa dea afara oameni. Cert este ca sindicatul va avea un rol foarte important, pentru ca va fi singurul care va continua sa apere drepturile si interesele oamenilor", a adaugat secretarul general al FSS.

In ceea ce priveste salariile, desi sint mai mari comparativ cu cele din celelalte unitati din Galati, acestea nu sint multumitoare pentru siderurgisti. "Salariile s-au dat la timp in ultimii 5 ani, dar am fost atentionati tot timpul de salariati ca sint extraordinar de mici. Ele sint mai mari decit la alte societati din oras, dar la efortul pe care-l fac salariatii din Sidex eu zic ca nu sint mari, mai ales in urma autodisponibilizarilor din ultimii ani, cind au plecat 12.000 de oameni. Cred ca salariatii nu sint platiti pe masura muncii depuse, tinind cont de conditiile in care se munceste. Ma refer la efortul fizic si intelectual pe care-l depun, la conditiile nocive in care muncesc, pentru ca siderurgia nu este farmacie", ne-a mai spus Maricel Oancea.

Conform unei situatii intocmite de conducerea Mitttal Steel Galati, la data de 1 noiembrie pe statele de plata ale Combinatului erau 16.887 de persoane, din care 14.475 de muncitori, 637 de maistri si diferenta, personal TESA. Salariul mediu brut la nivelul Combinatului era de 12 milioane de lei, suma cheltuita in medie de societate cu un angajat se ridica la 19 milioane de lei, in care erau incluse salariul si contributiile achitate statului. Salariul mediu net al celor 14.475 de muncitori era de 9,5 milioane de lei, la care se adauga bonuri de masa in suma de 1,5 milioane de lei, in timp ce salariul minim net de baza al unui muncitor necalificat este de 3,95 milioane de lei.

Anul 1998, unul negru in istoria Combinatului

Salariile au reprezentat eterna nemultumire a salariatilor Combinatului, care a atins culmea in anul 1998. "Sidexul a avut intotdeauna salarii mai mari comparativ cu celelalte societati din Galati, cu toate ca la un moment dat el intrase pe pierderi. Am avut o perioada foarte grea incepind cu primavara anului 1998, care a culminat la sfirsitul anului, in ziua in care salariatii au iesit in fata turnului administratiei. In acea vreme am dus-o foarte greu cu salariile, ajunsesem undeva sa avem o intirziere de 45 de zile la plata lor", isi aminteste secretarul general al FSS, Maricel Oancea.

In ceea ce priveste situatia financiara a societatii, inainte de privatizare Combinatul era considerat gaura neagra a economiei nationale, reusind trista performanta de a acumula nu mai putin de 30.000 de miliarde de lei datorie la bugetul statului. In 2004 Combinatul a inregistrat un profit ametitor, cel mai mare din tara, de 14.000 miliarde lei, iar anul trecut, in primele sase luni, acesta s-a ridicat la 10 milioane de dolari.

De la 10.000 la 1.200 de salariati!

Aceasta este evolutia numarului de personal inregistrata din 1990 si pina in acest an la ICMRG, cea mai mare societate de constructii din judetul Galati. "In anul 2000 la ICMRSG lucrau 10.000 de persoane iar acum mai sint 1.200, salariul mediu brut la nivelul societatii fiind la ora actuala de circa 8 milioane de lei", ne-a declarat liderul sindicatului de la ICMRSG, Viorel Tebrean. In ceea ce priveste cel mai greu moment din istoria ultimilor 15 ani a societatii de constructii, acesta considera ca a fost anul 2002. "Cel mai greu an a fost 2002, cind de la ICMRSG au fost disponibilizati 2.300 de salariatI, care au primit plati compensatorii conform Ordonantei 98. Cea mai mare problema cu care s-a confruntat ICMRSG a fost lipsa comenzilor", ne-a mai spus Viorel Tebrean. ICMRSG a trecut, in cursul anului 2004, din proprietatea statului in cea privata, pachetul de 82,5% din actiunile societatii fiind achizitionat de la fostul APAPS de catre un consortiu alcatuit din PAS-ul unitatii si firmele Amerom si Mairon. In cursul anului trecut structura actionariatului a suferit o noua modificare in urma vinzarii catre PAS, de catre Amerom, firma omului de afaceri Nicolai Boghici, a pahetului de actiuni detinut la cea mai mare societate de constructii din judet. Viorel Tebrean este optimist in privinta viitorului societatii, afirmind ca la ora actuala ICMRSG are comenzi incheiate in proportie de 85,8%.

Menarom, trecut si prezent zbuciumat

Menarom, care are ca obiect de activitate constructiile metalice si constructia de utilaje si mecanisme navale si siderurgice, este una din unitatile galatene care se confrunta de ani de zile cu probleme economico-financiare. Daca in anii 1990 la Menarom lucrau 2.038 de oameni, acum numarul lor s-a redus la un sfert, adica la 500. "Anul 1999 a fost unul foarte greu, atunci fiind disponibilizati 748 de salariati in baza Ordonantei 98. In anul 2001 salariul mediu brut la Menarom era de 4,525 milioane de lei, cu 5% mai mare decit cel mediu brut pe economie, care era de 4,282 milioane de lei. Din anul 2001 si pina acum salariile au continuat sa scada, din cauza lipsei de comenzi. In anul 2002 salariul a fost de 90% din salariul mediu brut la nivel de economie, in anul 2003 procentul a ajuns la 83%, in anul 2004 s-a ajuns la 79% iar in anul 2005 procentul a fost de 75%", ne-a spus liderul sindicatului de la Menarom, Viorel Ariton.

Menarom se afla la ora actuala in ograda statului, care detine aproape 51% din actiunile societatii, in timp ce un pachet de 39% din actiuni este in proprietatea firmei olandeze Dutch Marin Trading. In istoria Menarom au existat citeva episoade de privatizare, care s-au soldat insa cu esec, societatea trecind din nou in proprietatea statului. Liderul de sindicat nu stie cind va scoate AVAS la licitatie pachetul majoritar de actiuni detinut la Menarom, privatizarea reprezentind practic o necunoscuta. Daca despre viitorul unitatii nu se pot spune cu certitudine prea multe lucruri, prezentul arata sumbru, o parte dintre salariati fiind trimisi acasa, in concediu fara plata, datorita lipsei de comenzi.

Santierul Naval - scurt istoric

Santierul naval reprezinta una dintre putine afaceri emblematice pentru orasul nostru care a reusit sa se dezvolte dupa caderea regimului comunist. Este stiut de orice galatean ca foarte multe societati importante din oras au dat faliment imediat dupa ce au fost privatizate pe bani de tigari, asta in situatiile fericite.

Santierul Naval Galati redevine dupa Revolutie societate comerciala pe actiuni, avind ca obiect de activitate proiectarea, constructia, repararea si comercializarea de nave maritime si fluviale, construind cargouri de 15.000 tdw, cargou portcontainer de 8.800 tdw, petroliere de 39.000 tdw, minibulkere 4.250 tdw, minibulkere 4.600 tdw, barje, nave de cercetare, cargou de 1.290 tdw etc. Reprezentantii unitatii sustin ca strategia globala adoptata de firma este una de nisa si diferentiere pe produs (tipuri de nave), combinata cu o strategie de cost leadership (in cadrul aceluiasi tip de nava) justificata prin faptul ca numai pretul este de domeniul constructiei - conditiile de calitate si respectarea termenelor contractuale impunind firma ca lider de necontestat in domeniu. Dispunind de un potential tehnic si uman deosebit, lucrind la parametri functionali superiori si aplicind tehnologii perfectionate de fabricatie, Santierul Naval Galati a reusit sa-si extinda sfera de influenta pe piata interna si internationala. Santierul Naval Galati a atras importanti parteneri externi din tari cu traditie in constructiile de nave.

Investitii dupa privatizare

Santierul naval a fost cumparat in 1996 de grupul Damen. De atunci, cel putin in rapoarte, santierul naval din orasul nostru a reusit sa se impuna pe piata internetionala din domeniu, acest lucru fiind realizat in urma investitiilor masive facute de conducerea olandeza. La finele anului trecut directorul Santierului Naval Damen Galati, Gelu Stan, anunta ca pina in 2009 se vor investi in societate peste 15 milioane de euro. "In discutiile purtate cu presedintele grupului Damen am primit asigurari ca vom primi sprijin pentru un plan indraznet de investitii. Astfel, pina in 2009 se vor face investitii in valoare de 15 milioane euro. Este cunoscut ca pina acum s-au facut investitii de aproximativ 30 milioane euro", declara Gelu Stan.

Cu patru mii de salariati in minus

Pentru ca numarul de salariati era prea mare in momentul achizitionarii unitatii, investitorul olandez a recurs la externalizarea unor servici din cadrul unitatii. Astfel s-au desprins din societatea-mama cinci unitati independente, care controleaza sectia timplarie, sectiile de vopsitorie, sectia electrica, sectia de tinichigerie, femeile de serviciu si CTC. "In 1975 santierul naval avea cam 9.000 de salariati. In timp, numarul acestora a scazut. Dupa revolutie numarul muncitorilor era de 6-7 mii. Pe linga externalizarea unor servicii, personalul a scazut in mod natural. Acum Damen are 3.200 de salariati. Trebuie retinut ca la Damen nu au existat programe de disponibilizari. Noi ne-am ferit de asemenea masuri si nici nu se intentioneaza aplicarea lor in viitor", ne-a declarat Octavian Manoliu, reprezentantul Santierului Naval Damen Galati.

Elnav - trecut, prezent si viitor

Unitatea s-a infiintat in 1976 sub denumirea de INETOF, iar in 1978 a fost realizata prima sarja de aliaj neferos pentru turnarea primei elice navale si a pieselor navale. Unitatea a fost deschisa in ideea ca Satierul Naval Galati, datorita comenzilor numeroase, avea nevoie de ajutor in realizarea unor piese navale. Salariatii unitatii spun ca sufletul Elnavului era la acea data Roibu Mircea, omul care a propus ca elicele sa fie realizate dupa o metoda japoneza. Dupa Revolutia din 1989, evolutia unitatii a fost extrem de interesanta. Societatea a avut nu mai putin de 3 directori, iar conducerea a reusit performanta de a pierde foarte multi salariati in decursul a 15 ani de activitate. In 1989 Elnav avea 1.100 de angajati, iar in 2005 numarul acestora a ajuns la 250. Ca si cum nu era deajuns, dupa aplicarea unui program de restructurare, inceput in septembrie anul trecut, la Elnav au mai ramas 150 de salariati. In ceea ce priveste situatia financiara, Elnav a avut incepind cu 1994 doar 3 ani in care nu a iesit pe minus, respectiv anii ‘95, ‘96, ‘97. In rest, unitatea nu a reusit altceva decit decit sa mearga din pierdere in pierdere. Acum conducerea si-a propus sa reorganizeze Elnavul pentru a-l face profitabil.

Romportmet SA - evolutie spectaculoasa

SC Romportmet SA s-a infiintat in urma reorganizarii SC NAVROM GalatI, in 31 martie 1991, in baza unei hotaririi de guvern. Societatea reprezinta principalul port fluvial care presteaza servicii specializate, in principal de descarcare a materiilor prime vrac. In cea de-a doua jumatate a anului trecut, Mittal Steel Company NV a preluat pachetul majoritar de actiuni al Romportmet, operatorul portuar galatean, valoarea totala a tranzactiei fiind de 47 de milioane de dolari. Cunoscut pina la infiintarea Romportmet ca "Portul Mineralier" (in cadrul fostei Intreprinderi de Navigatie Fluviala NAVROM Galati), portul a fost construit in mai multe etape, incepind din 1975, fiind proiectat initial pentru aprovizionarea cu materii prime a Combinatului Siderurgic SIDEX Galati.