Petru Berteanu publica in Cotidianul.ro articolul "Pastrati, va rog, Bocul fiscal pana la iesire", pe care il puteti citi in continuare.
'De o saptamana adun bonuri fiscale de pe unde pot. Din magazine, de pe jos, de la prieteni generosi sau neatenti. Le pazesc bine si de hoti, si de umezeala, deocamdata au inca loc in casa, dar catre Craciun va trebui sa inchiriez un spatiu special, daca mai gasesc. Pentru ca nu sunt, cu siguranta, singurul care aduna deja bonuri.
Intr-o buna zi, anul viitor, voi incarca bonurile intr-un camion si le voi duce la fisc. Acolo, un functionar le va analiza vreme de 8-9 luni in noile hale special inchiriate de fisc pentru depozitarea bonurilor. Sau 8-9 functionari le vor analiza o luna, inca nu stiu cum se procedeaza. Daca exista nelamuriri, voi fi chemat, poate, sa dau declaratii. Desi sper sa nu fie cazul, am nevoie de timp sa adun si anul viitor bonuri fiscale. Si dupa ce toate procedurile vor fi indeplinite voi primi bani. Ma voi simti ca un fel de rentier al masinii de marcat. Ca un investitor care incepe sa-si incaseze dividendele. Pentru ca asta si sunt. Adun bonuri pentru ca investesc incredere in politicile de relansare ale guvernului Boc.
Cam la reactia asta cred ca se astepta premierul din partea cetateanului atunci cand lansa, repezit ca de obicei, marea idee a bonusului pentru bonuri. Deja analiza proiectelor Guvernului de la Bucuresti nu mai merita facuta in functie de valoarea sau de oportunitatea lor, ar fi inutil. Tot ce avem de facut e sa diferentiem ideile imposibil de pus in practica de cele care sunt, din pacate, posibile. Sa ne distram cu cele dintai si sa saracim cu cele din a doua categorie.
Exista doua momente speciale cand guvernantul roman bate campii si propune idei imposibile.
Primul e perioada aurie cand ajunge la putere si trebuie sa lase impresia ca are proiecte.
In 2005, Adriean Videanu propunea calm ca toti cetatenii sa-si declare averile. Betia relansatei lupte contra coruptiei nu-l lasa sa-si imagineze muntii de hartie asa stransi, munti pe care nimeni nu-i va dezvirgina vreodata cu privirea.
Al doilea e momentul de criza. Atunci natiunea asteapta de la tine idei proaspete si guvernantul e mereu la inaltime.
Multa vreme am discutat despre un impozit special pentru fast food, imposibil de aplicat din lipsa de criterii reale si abandonat, in consecinta, dupa lungi dezbateri.
Acum vorbim tot mai des despre un impozit pe avere sau pe averea afisata, care va sfarsi intr-un alt sertar de suvenire si curiozitati.
Toate aceste idei sunt resturi rau digerate din lecturile unor "experti" care stiu ca asa ceva, intr-o formula sau alta, s-ar mai fi facut intr-o tara sau alta. Ministrul e servit cu propuneri de acest fel pentru conferinte de presa sau isi aduce brusc aminte de ele cand ziaristii il prind intre doua usi fara nimic important de zis.
Indaratul acestor opinteli strategice sta totala lipsa de proiect. Guvernul nu stie cum sa lupte cu criza si nu intreaba nici expertii reali pentru ca se teme de raspunsurile pe care le-ar putea primi. Vom mai auzi multe in lunile care vin. Mai ales ca in toamna se anunta o remaniere si vom avea de infruntat si fortele proaspete ale unor noi ministri nevorbiti.'