In 2010, Banca Nationala a Romaniei aniverseaza 130 de ani de la infiintare, prin organizarea unor manifestari stiintifice si culturale pe tot parcursul anului: conferinte si seminarii pe teme de istorie bancara, expozitii, emisiuni filatelice si numismatice, precum si evenimente sub egida "Zilele culturale ale BNR".
Infiintarea Bancii Nationale in 1880 a reprezentat un moment important atat in seria reformelor de modernizare a societatii romanesti, cat si in afirmarea internationala a statului roman, a carui independenta fusese de curand recunoscuta in Europa.
Dupa o jumatate de secol de la aparitia primului proiect de infiintare a unei banci nationale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 90 Legea pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune, prin care Banca Nationala era infiintata ca societate anonima, cu capital romanesc de 30.000.000 lei si avea privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Statul detinea o treime din actiuni, iar restul de doua treimi apartineau particularilor. Operatiunile propriu-zise ale BNR au inceput la 1 decembrie 1880, iar primele sucursale s-au deschis la Iasi, Galati, Braila si Craiova in 1881.
Prin legile adoptate in anii 1890-1892, guvernul roman si BNR au stabilit formula prin care s-a trecut de la bimetalism la monometalismul aur. In anul 1890, cele sapte servicii ale bancii s-au mutat in Palatul de pe strada Lipscani, constructie a carei edificare a influentat decisiv evolutia arhitecturii centrului financiar-bancar al Bucurestiului. Intre 1900 si 1925, statul s-a retras dintre actionarii bancii, fapt pentru care BNR a devenit o institutie particulara privilegiata, dar care avea aceleasi responsabilitati nationale. In pragul primei conflagratii mondiale, reteaua de sucursale si agentii a BNR acoperea intreg teritoriul Vechiului Regat si numara 33 de sedii (4 sucursale si 29 de agentii).
In timpul Razboiului de Reintregire, BNR a sustinut financiar efortul de razboi al guvernului roman. Evolutia evenimentelor militare a obligat Administratia centrala a BNR sa plece in refugiu la Iasi si sa accepte transferul tezaurului sau la Moscova, fara ca acesta sa mai poata fi recuperat. Dupa ce a contribuit la desavarsirea unitatii nationale, inclusiv prin jertfa a 21 dintre functionarii sai, imediat dupa 1918, BNR a avut pe agenda sa mai multe provocari, printre care: criza economica postbelica, restabilirea convertibilitatii leului, unificarea monetara si extinderea retelei sale de sucursale si agentii la nivelul intregii tari, care a ajuns la 70 de sedii. Dupa revenirea statului intre actionarii sai (1925), BNR a fost implicata in proiectul stabilizarii monetare din 1929, in controlul comertului cu aur si devize, precum si in actiunile de conversiune a datoriilor agricole si in organizarea si reglementarea comertului de banca (legea din 1934). In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, BNR a sustinut guvernul in cheltuielile provocate de actiunile militare, luand, in acelasi timp, masuri pentru a stavili inflatia si a-si salva tezaurul propriu.
In contextul instaurarii regimului comunist, BNR a fost mai intai etatizata (1946) si apoi a devenit Banca RPR - Banca de Stat (1948), fiind subordonata Ministerului de Finante. Reforma monetara din 1947 a fost urmata de cea din 1952, ambele avand o importanta componenta ideologica. Din 1990 BNR si-a reluat functiile normale ale unei banci centrale, similare celor ale unor banci centrale din Europa si din lume, obiectivul sau fundamental fiind asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor.