Moshemordechai.ro: Autostrazile la romani

Pentru romani autostrada nu mai are de multa vreme semnificatia fireasca, nu mai e o limba de asfalt pe care se poate circula in conditii de relativa civilizatie intre punctul A si punctul B, nu e un articol de inventar pentru infrastructura rutiera. Conceptul insusi de "autostrada" functioneaza in alveola metafizicii, iese din spatiul accesibil, lejer comprehensibil, sare entuziast peste analiza concretului si poposeste in tinutul umed si fertil al marilor concepte abstracte.
Nu exista prinsoare electorala fara necesara si avantata invocare a pogonului de autostrazi pe cap de absolvent de bac. Candidatul, emotionat de intalnirea subiectului cu predicatul in Piata Acord, se poate mereu refugia confortabil in discutia despre ipotetice autostrazi - proband astfel o uluitoare dexteritate in conjugarea la viitor. Criza mondiala e un fleac pansabil cu cateva petice de asfalt, situatia din Orientul Apropiat e un fleac, dezastrul din industria usoara e usor de rezolvat daca tragem cate doua benzi pe sens intre Tandarei si Braila. Hartile se desfac in fata camerelor de luat vederi si Romania devine o mazgaleala cu carioca in care de oriunde poti ajunge oriunde, cu mare viteza, daca te tii pe dunga de tus roz.
Ambitia oricarui ministru al transporturilor este aceea de a taia si el panglica la 46 de metri de autostrada. Orice premier e musai sa bage si el foarfeca in panglica la inaugurarea unui nou tronson de 400 e metri care leaga tarlaua unde cultiva rapita nea Florica de tarlaua unde cultiva el stevie. Clantanitul din foarfeca acopera orice zgomot de motor, oricat de turat si asa devine evident ca avem mult prea putini kilometri de autostrada pe cap de politician. Cred ca, deja, cheltuielile cu panglicile ar fi asigurat finantarea unei bune portiuni de autostrada.
Marele zid chinezesc e un fleac, piramidele faraonilor aia superstitiosi niste bagatele. Sa vedeti dumneavoastra banda de avarie pe tronsonul Gherla- Nicaieri! Daca nu ar exista prejudecata ca autostrazile sunt niste sosele concrete pe care ar trebui sa circule masini, lucrurile ar merge atat de bine. Lipsa de poezie a romanilor, eterna lor precipitare ii lipseste de sansa de a savura pe indelete, de a se delecta cu estetica studiilor de fezabilitate, cu minimalismul expresiv al licitatiilor si simbolismul anularii licitatiilor. Pana la urma cele doua benzi pe sens reprezinta o parabola, banda de refugiu o metafora! Oprescu a devenit primar al Bucurestiului promitand autostrazi suspendate. Si e la al doilea mandat iar autostrazile nu exista; suspendarea s-a referit doar la Basescu.
In discutiile despre "ceilalti" , autostrazile devin criteriu esential. La nemti sunt vechi, dar bine intretinute si poti goni cat te tine motorul. La frantuji sunt prapadite, dar exista. In Italia te taxeaza excesiv, in Austria sunt acceptabile. Nici in Spania nu-s rele. Alhambra? Da, ma rog, dar sa vezi benzinariile de pe autostrazi!
Vechi amici cu precaritatea provizoratului, romanii pot aprecia cum altii nu o stiu face o sosea de centura ( ca cea a Bucurestiului), modernizata pe 20% din traseu si lasata in stare de tarla pentru restul de 80%. Apoi nu e de ignorat nici creativitatea romaneasca, felul in care am reusit sa reinterpretam ideea de drum de mare viteza. Bunaoara Autostrada Bucuresti-Constanta, asa cum e ea. Ce ar fi daca fix la jumatatea drumului am pune o bariera unde sa cerem bani pentru un pod facut ferfenita? Sau, o idee si mai indrazneata, iarna, in loc sa o deszapezim, intrerupem circulatia!
E o certitudine: romanii au voluptatea proiectului, dar sunt total indiferenti la orgasmul concretului.