miriam-followme.ro: Follow me ! (Autoare: Miriam Eugenia Soare)
Ma uit pe geam si as vrea sa iau cu mine, in partea cealalta, imagini. Ce ciudat imi pare ca vreau sa-mi ramana pe retina, pomii, florile, cerul. Nu incerc sa retin imagini cu copiii mei, cu mama sau cu tata. Poate pentru ca am convingerea interioara ca ma voi intalni cu ei, cu siguranta. Nu, nu pun la indoiala, asa cum nu pun la indoiala nici ca mama m-a auzit cand, printre lacrimi, i-am spus ca mi-e dor de ea, dar ca o rog mult, mult de tot, sa faca ceva acolo unde e si sa nu ma ia atat de repede la ea. Sa mai fiu lasata pe aici pentru ca avem la indemana o vesnicie in care vom fi impreuna, negresit. Nu stiu daca mama mea va putea, dar sper. Ce ti-e si cu speranta asta. E cea mai infidela amanta. Te insala zilnic si totusi traiesti cu ea toata viata ! Insa mie nu mi-a mai ramas decat sa sper, traind fiecare zi ca pe un ultim dar. Si mai aveam atatea de facut, atatea de vazut si atatea de trait. Ma gandesc ca nu am facut niciodata dragoste in apa marii, iar eu ador marea. Ca am adormit mereu inainte ca soarele sa rasara din mare si n-am apucat sa vad acest spectacol. Mi s-a parut ca voi avea mereu timp pentru asta, maine. Doamneeee, femeie bolnava de cancer ce sunt si nici prea tanara, dar sa am asemenea ganduri necuviincioase!? Si totusi, singurele lucruri care-mi vin in cap sunt regretele ca nu am trait acele momente de tandrete, de iubire, de daruire pe care le-am visat inca din adolescenta. Ca nu am dansat nebuneste pe plaja, noaptea, in bratele calde ale iubitului meu frumos. Cum de au trecut atatia ani si eu nu am avut niciodata timp pentru mine? Pentru dorintele mele, pentru iubirile visate, pentru sperantele tesute Am avut timp pentru o gramada de oameni neimportanti, de lucruri nefolositoare si de maruntisuri banale. Cum m-am putut trada eu insami asa, ca un hot, facand doar ceea ce vor sau asteapta altii de la mine ? Am fost hotul propriei mele vieti. Mi-am amanat mereu dorintele si visele nespuse, pentru maine, lafaindu-ma in pacatul trufiei, considerand ca maine mi se cuvine. Nimic nu ni se cuvine. Fapt pentru care, atat cat voi fi aici pe Pamant, vreau sa fim impreuna. Vreau sa ne povestim una alteia bucuriile, necazurile, neimplinirile, indoielile si sa ne avem unele pe altele. Vreau ca voi, citind si comunicand, sa stiti ca nu sunteti singure, ca cineva va asculta si va intelege. Vreau sa nu mai raspundem automat cu sunt bine, la intrebarea ce mai faci?, mintind. Aceasta pagina de internet, este unul dintre visele pe care vreau sa mi le implinesc, impreuna cu voi. Nu-ti fura singura viata, daruieste-ti-o ! E cel mai de pret dar.

(Sursa: miriam-followme.ro)