Miscareaderezistenta.ro : Academicianul Constantin Popa: Ascult Mozart, cand vreau sa ma mentin, Wagner, cand vreau sa fiu invingator (Autoare: Magda Marincovici)

24 aprilie este ziua de nastere a domnului academician Constantin Popa. Marturisesc ca am cam ezitat sa sun, ieri, sambata seara, pentru a consemna cateva ganduri legate de aceasta zi aniversara. Aveam cateva intrebari conventionale. Dar am facut abstactie de ele, gratie amabilitatii domnului academician, si am lasat discutia sa curga firesc. Asa am aflat de la parintele neurologiei contemporane ce este creierul, ce este inima, care dintre cele doua organe este mai important, ce este muzica, ce este medicina. Dar mai cu seama, am aflat care este reteta de viata lunga a domnului academician Constantin Popa, salvator de vieti, creator de institut, aducator de tehnologii revolutionare in tara. La multi ani, va dorim, domnule Academician Constantin Popa.

- Domnule academician, ce este mai important in organismul omului: creierul sau inima?
- Simplificand foarte mult, inima este un motor, care hraneste creierul pentru a-l sustine. Dar creierul se stie acum, ceea ce odinioara se banuia, domina toata fiinta omului. El are cel mai complex program. Creierul se autoprogrameaza secvential in acelasi minut de mai multe ori. Se autoprogrameaza. Fiecare structura a creierului are un subprogram. Fiinta umana este programata sa traiasca 120-130 de ani, chiar mai mult, depinde de conditiile de mediu, care fac ca, din punct de vedere genetic, viata sa se scurteze spre 100 de ani. Ceea ce nu se intampla foarte des, din cauza conditiile de mediu. Creierul poate sa functioneze, dar celelalte organe nu mai pot raspunde. Este un proces de apoptoza, de distrugere celulara programata genetic. Acestea sunt teme de mare dezbatere la ora actuala, care pun problema evolutiei umane in evolutia speciilor, in raport cu cunostintele din domeniul structurilor biologice, de neuropsihologie, de antropologie, de neuropsihiatrie, de cosmologie, de religie chiar, pentru ca, in final, se ajunge si acolo, deoarece Creatorul Universal da posibilitatea cunoasterii pana la un anumit punct.

- Avem o existenta limitata in timp. Ce trebuie sa facem pentru a avea un creier functional, activ?
- Pentru aceasta existenta limitata in timp, din punct de vedere al constientei, a capacitatii individului de a intelege ce se intampla cu lumea, cu existenta lui si de a fi capabil sa realizeze ceva, trebuie ca fiecare celula nervoasa din cele zece miliarde de neuroni si trilioane de conexiuni nervoase sa poata sa produca la capacitatea maxima. Cu cat capacitatea de sinteza este mai mare, cu cat mentinerea in activitate a celulelor nervoase, a conexiunilor, a contactului cu mediul exterior cu tot ceea ce este valoros si chiar mai putin valoros sunt prelungite mai mult cu atat creierul este mai mult in activitate. Daca creierul este tinut in adormire 1-2 ani, deja pierdem 5-6, chiar 10 ani. Pe de alta parte, si functiile celorlalte organe nu mai sunt in aceeasi masura capabile de a randament. Pentru ca exista o conexiune directa intre creier si celelalte organe. Sunt zeci de subramuri ale neurologiei care cuprind si inima, si tubul digestiv, si rinichiul etc. Pentru ca sa poti sa fii constient de valoarea ta , sa ai activitate productiv-cognitiva, adica intelectuala, cerebrala, trebuie ca toate functiunile creierului sa fie active: sa citesti, sa vorbesti, sa interpretezi, sa scrii, sa asculti muzica.

- Vorbiti despre muzica, despre cant, despre octave. Ce este muzica?
- Muzica este o comunicare universala. Este modalitatea cea mai usor de utilizat de comunicare. Muzica este un factor comun de comunicare universala, mai ales pentru cei care s-au obisnuit sa faca acest lucru.

- Ascultati des muzica?
- Desigur, depinde de starea psihica. De mic am avut o coprehensiune pentru muzica. Am vrut sa ma indrept in aceasta directie. Dar am avut o viata complicata: trebuia sa exist pe lumea aceasta si am facut medicina. Ascult muzica: Mozart, cand vreau sa ma mentin, Wagner, cand vreau sa fiu invingator. Ascult muzica valoroasa, care am eu impresia ca imi transmite ceva, care ma ajuta, care ma linisteste. Ascult muzica atunci cand ma bucur de ceva. Muzica este pentru mine un element de siguranta, este comunicarea cu ceva nevazut. Unii se plimba. Ceea este bine din punct de vedere fizic, pentru functia musculara si cardiaca. Vorbesc despre plimbarea obisnuita si nu de a urca muntii la 60-70 de ani. Este o prostie. Daca nu o faci tot timpul si chiar daca o faci, trebuie sa o moderezi cu timpul, sa stii ca oboseste motorul, adica inima. Sa nu se supere nimeni. Inima este un motor, dar un motor atat de bine pus la punct, sub conducerea creierului, ca sa ma exprim un pic dictatorial. Inima nu fuctioneaza intamplator. Pe de alta parte, ea are un automatism, care tine de evolutia speciilor, de adaptarea lor, in asa fel incat poate sa functioneze fara creier.

- Am ajuns iar la inima si la creier.
- Nu se poate pune problema cine este mai important: creierul sau inima. Creierul nu poate functiona fara sange. Papa Pius al VI-lea a declarat ca moartea individului este moartea creierului si nu stopul cardiac. Sunt oameni care nu au creier, dar traiesc chipurile, avand activitate cardiaca, dar intubati. De exemplu, Ariel Sharon a trait multi ani fara activitate cerebrala. Este demonstratia actuala a faptului ca aceasta structura cerebrala poata sa dispara, dar cu o functie cardiaca care poate sa functioneze. Din punct de vedere al sentimentelor, afectiv, inima este un element important, este un co-participant la universul sentimentelor, care tin tot de creier. Depresia, vioiciunea, zambetul, rasul, cantul, toate tin de creier. Deosebirea dintre doi tenori care au aceeasi valoare o face creierul.

- Se va putea face vreodata transplant de creier?
- Nu se poate. Transplantul de creier este, in ghilimele, o blasfemie. Cineva l-a intrebat pe Einstein daca exista Dumnezeu, fiind banuit de ateism. Si el a spus ca nu este ateu, ca nu se comporta ca un ateu, ca exita o natura atat de perfecta, pentru ca exista o forta cosmica, unica. Creierul este unic, perfect. Putem vorbi de un creier artificial. Dar asta inseamna cateva conexiuni, maximum 2.000 de cuvinte. Atat. S-a facut o inima artificiala, un motor. Daca ne apropiem de religie, este o blasfemie sa crezi ca este posibil un transplant de creier. Einstein spunea ca nu poti sti cum functioneaza creierul, pentru ca ar trebui sa explici cum ajungi sa vorbesti, sa mergi, sa gandesti.

- Domnule academician, aveti o reteta de viata, ceva special?
- Eu sunt din Horezu, unde n-ai spune ca sunt nemti. Am fost zece frati. Dar, nu stiu de ce, eu am fost mai special. La zece ani, am venit la Bucuresti. Si ca sa ma intretin, pentru ca nu se putea altcumva, trebuia sa invat, trebuia sa am o bursa, pentru a exista. 16-18 ani, am stat in internate. Pe mine m-a interesat sa am o bursa, ca sa-mi pot continua studiile. Apoi, am fost peste hotare.

- Ati profesat la Salpetriere, la Paris...
- Si in Statele Unite de mai multe ori, si in Suedia. Am avut norocul sa vad cum e lumea pe acolo, chiar inainte de 1989.

- Si de fiecare ati venit acasa, unde ati facut multe: ati intemeiat Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare si cateva centre in tara, ati introdus o seama de noi metode revolutionare. Cum ati reusit toate acestea? Am facut vreo sapte scoli: de stiinte nucleare, de informatica, de filozofie... Tot ce fac eu, fac la ore exacte. Ma scol in zori, la ora 5, si termin pe la ora 6 dupa-amiaza. In prima parte a zilei, rezolv problemele la spital, cu studentii, cu rezidentii si in a doua parte, sunt la Academie. Ma concentrez pe problemele esentiale, pe viata bolnavului. In afara de cele 25 de tehnologii pe care le-am introdus in Romania, prioritati internationale, am salvat de la moarte peste 120.000 de oameni, desigur, nu de unul singur. Probabil, daca nu eram eu acolo, era altul si facea la fel. Dar asta am facut eu. Am castigat un razboi. Am facut ceva pentru Romania. Asta ma face sa nu-mi para rau ca am trecut prin etape grele. Acum iar este o etapa dificila, dar vreau sa spun ca miscarea asta nu este rea, chiar daca este browniana, necontrolata.

- Despre ce miscare vorbiti?
- In general, miscarea sociala are un impact mare si asupra noasta. Dar eu imi pot permite sa ma desfasoar, deoarece am in spate o experienta, care ma face sa fiu stapan pe domeniu. Tragic este ca nu-mi pot exprima competenta acolo unde ar trebui sa mi-o exprim. O fac la mine, cu un om obisnuit, o fac cu un demnitar, cu oricine, pentru mine nu conteaza deoarece nu am bariere... Dar acest lucru se intampla si in alte tari. Din pacate, medicina nu mai este luata in consideratie, probabil, pentru ca Europa, si nu numai, o duce prost.

- Cum ajungeti din Berceni, de la Institut, unde e o aglomeratie fantastica, la Academie? Cu aceeasi Dacia, domnule academician?
- Am schimbat Dacia cu un Logan, pentru ca ma costa mai putin. Am norocul ca, la 5:30 cand plec eu, traficul este mai putin aglomerat. Cu mine, pe strada sunt cei care duc painea la magazine, cei care spala si matura strazile. Programul acesta l-am dobandit in strainatate. Lucrez full-time. Nu am bani, nu sunt bogat, dar am cu ce trai. Nu-mi pare rau ca n-am dat curs invitatiilor de a ramane in strainatate. Dar asta nu inseamna eroism. Dorinta mea a fost sa fac la mine ceea ce am vazut ca fac altii, uneori chiar mai putin decat ei. De exemplu, cand am fost in SUA, mi-am dat seama cate greseli pot face si ei. Acolo, medicina a devenit un fel de matematica. Dar Medicina e o Biblie, e chiar mai complicata decat am crezut eu.

- Se face medicina cu ghiduri, cu protocoale.
- Acestea sunt utile pentru incepatori. Un ghid nu poate fi folosit corect daca nu stii carte. Daca se uita in ghid ca la o legislatie, exista riscul sa moara pacientul, avand langa el medicul cu ghidul in mana. Ghidurile sunt necesare, dar sunt orientative. Trebuie sa stii medicina globala si sa te specializezi intr-un domeniu. Numai in domeniul meu, in neurostiinte, sunt vreo 48 de subspecialitati.

- Va bazati pe calculator?
- Eu lucrez la calculator de vreo 15 ani. Este un instrument bun ca sa dai expresie unor idei. Dar pe multi tineri, calculatorul mai mult ii incurca, deoarece informatia nu este selectata si este periculos daca nu sunt stapani pe domeniu. La Biblioteca Academiei, sunt doar doi-trei oameni care vin in mod constant. Ceea ce este foarte trist.

- Domnule academician, ce este creierul?
- Creierul este un organ care regleaza intreaga activitate a omului. Este un organ care regleaza relatia omului cu mediul exterior. Este singura modalitate prin care omenirea poate sa ajunga la pace, la acea pace, in care omul este constient de valoarea lui, ca nu este facut sa astepte, ci sa faca ceva, sa fie constient ca va disparea odata si ca e obligat sa lase ceva bun in urma lui. Creierul este cel care dirijeaza individul in societate. De aceea, marii conducatori au avut aceasta dotare mentala, avand alaturi de ei alte minti luminate.